Flota condamnaţilor sau cum s a născut Australia jpeg

Flota condamnaţilor sau cum s-a născut Australia

În ianuarie 1788, o flota engleza, formata din 11 vase, acosta în Botany Bay. Pasagerii (în afara de membrii echipajului) erau detinuti, trimisi sa puna bazele primei colonii penale europene pe continentul de la Antipozi. Iar acesti condamnati de pe "Prima flota" au devenit parintii fondatori ai Australiei.

Pregătirile

În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Marea Britanie se afla sub semnul "revolutiilor"-industriala si agrara, a exploziei demografice si a dezvoltarii oraselor. Autoritatile se confrunta însa cu o problema grava:cresterea ratei criminalitatii, în special în mediul urban. Singura modalitate de a elibera închisorile supraaglomerate ale Albionului o constituie trimiterea unei parti din detinuti în colonii. Cum în America de Nord acest lucru nu mai era posibil, trebuia gasita o alta solutie.

Pe 18 august 1786, guvernul britanic lua decizia de a trimite un grup de detinuti în Botany Bay, teritoriul din emisfera sudica descoperit cu câtiva ani mai înainte de James Cook, pentru a pune bazele unei colonii penale. Sarcina organizarii expeditiei a cazut pe umerii ministrului de interne, Lordul Sidney si a adjunctului sau, Evan Nepean. Acestia au început imediat demersurile pentru a asigura cele necesare transportului:vase, echipaje, provizii si desigur... detinuti. Se spera ca voiajul sa înceapa în octombrie 1786, dar o serie de amânari au facut ca termenul sa nu fie respectat.

Pâna în octombrie 1786, peste 200 de marinari se oferisera voluntari pentru expeditia spre Botany Bay, cel ales sa conduca transportul si sa guverneze viitoarea colonie fiind capitanul Arthur Phillip.

Flota, care avea sa plece de la Portsmouth, avea în componenta 11 corabii:doua vase de escorta (Sirius-vasul amiral, Supply), sase vase cu detinuti (Alexander, Charlotte, Friendship, Lady Penrhyn, Prince of Walles, Scarborough), trei vase cu provizii (Borrowdale, Fishburn, Golden Grove). Pe aceste corabii au fost îmbarcate 1420 de persoane, din care:oficialitati-15, marinari, soldati si alti membri ai echipajelor-571, sotii si copii ai marinarilor-46, condamnati-786 (din care, barbati-579, femei-193, copii-14).

Corabiile au fost amenajate pentru a tine deoparte membrii echipajelor de detinuti. Au fost încarcate importante cantitati de hrana (faina, fasole, orez, unt, carne, pâine, brânza, apa, bere etc.), combustibil (carbune si lemn) si munitie. De asemenea din dotarea expeditiei nu au lipsit corturi, carute, praf de pusca, frânghii, hârtie, cuie, seminte, bandaje, instrumente medicale, scânduri, vesela, caramizi, sobe etc. S-au luat inclusiv geamuri pentru ferestre si mobila pentru locuinta guvernatorului.

În ceea ce priveste detinutii ce urmau sa fie îmbarcati, acestia au fost luati din diferite închisori, dar fara a se face selectie, în functie de calitatile si priceperea lor, necesare pentru întemeierea unei colonii. Se aflau printre acestia multi condamnati pentru atitudinea lor politica sau religioasa (partizani ai ideilor revolutionare sau catolici irlandezi), ce contravenea intereselor guvernului britanic. Mai trebuie spus însa ca acesti detinuti erau condamnati pentru delicte precum furturi, înselaciuni, tâlharii, prostitutie, având de efectuat pedepse cuprinse între sapte ani si închisoare pe viata. Nu se gasea nici un condamnat pentru crima sau rapire, întrucât aceste fapte erau pedepsite cu moartea în Anglia.

Drumul

Pe 13 mai 1787, "prima flota" ridica pânzele în portul Portsmouth, plecând spre o destinatie foarte putin explorata pâna atunci, cu sanse minime pentru cei aflati la bord de a mai revedea vreodata Anglia, familiile sau prietenii ramasi aici.

Flota ajunge pe 3 iulie în Tenerife, unde îsi reface rezerva de apa si hrana. Peste o saptamâna porneste în traversarea Atlanticului, cu destinatia Rio de Janeiro. Apropierea de tropice determina si schimbarea vremii, umiditatea si caldura din ce în ce mai ridicate facând mari probleme pasagerilor. Soarecii, paduchii, purecii si gândacii fac zile negre celor aflati pe corabii. Câtiva detinuti de pe nava Alexanderse îmbolnavesc si nu pot fi salvati de la moarte. Rezervele de apa si hrana scad atât de mult încât comandantul Phillip este nevoit sa rationalizeze consumul de apa la trei cani pe zi.

În sfârsit, pe 5 august 1787, flota ajunge la Rio de Janeiro. Corabiile sunt reparate si proviziile reîmprospatate. Îmbracamintea infestata cu tot felul de microbi si paraziti este arsa, condamnatilor fiindu-le facute alte haine din saci de orez.

Dupa o luna de sedere în Brazilia, corabiile pornesc din nou la drum, îndreptându-se spre Capul Bunei Sperante, unde ajung pe la mijlocul lunii octombrie. Fiind ultima oprire, sunt încarcate importante cantitati de hrana si apa, condamnatii de pe Friendship fiind mutati pe celelalte corabii spre a face loc acestor rezerve necesare supravietuirii.

În continuare flota este pândita de primejdii. O furtuna violenta o loveste în timp ce se îndrepta spre Tasmania, provocând avarii destul de serioase. Comandantul Philip trece pe nava Supply, cea mai rapida dintre toate si porneste înainte, cu intentia de a pregati terenul pentru restul flotei:sa gaseasca un loc unde sa se poata construi asezarea, cu apa potabila si eventual sa ridice câteva adaposturi. Dupa el urmau sa vina Alexander, Friendship si Scarboruough, care aveau la bord majoritatea condamnatilor barbati, ultimele urmând sa ajunga corabiile de provizii, mai lente, însotite de restul vaselor. Pe 18 ianuarie 1788, Supplyajunge în Botany Bay, a doua respectiv a treia zi ajungând si celelalte corabii.

Astfel lua sfârsit una din cele mai importante expeditii maritime din istorie-11 corabii, cu peste 1.400 de oameni, ce au calatorit timp de 252 de zile, acoperind un traseu de 24.000 de kilometri, fara sa piarda vreun vas. Pe tarm aveau sa debarce, în total, 1373 de persoane, cu 47 mai putine decât plecasera din Portsmouth. În timpul voiajului se nascusera 22 de copii, în timp ce 69 de persoane au murit sau au dezertat. Rata mortalitatii a fost de doar 3%, foarte scazuta daca avem în vedere conditiile în care s-a desfasurat expeditia.

Botany Bay-Port Jackson

Dupa debarcare, nou venitii au constatat ca Botany Bay era departe de descrierea entuziasta facuta de Cook în 1770. Zona era neprotejata, sursele de apa reduse, solul neproductiv. Teritoriul era acoperit cu copaci cu tulpini atât de rezistente, încât topoarele s-au rupt atunci când barbatii au încercat sa-i taie, fiind folosite încarcaturi de praf de pusca pentru a-i doborî. Adaposturile primitive înjghebate s-au prabusit la prima furtuna;exista în acelasi timp si pericolul unui atac din partea aborigenilor, respingerea acestuia putând constitui o problema, în conditiile în care soldatii si marinarii erau în cea mai mare parte a timpului beti!

La câteva zile dupa ce flota ancorase, capitanul Phillip împreuna cu câtiva oameni au pornit cu trei mici ambarcatiuni sa exploreze zonele de la nord de Botany Bay. Dupa doua zile, s-au întors aducând vestea cea buna:gasisera un teritoriu care avea un golf larg si protejat, suficiente rezerve de apa si un sol mai fertil, unde avea sa fie mutata tabara. Acesta era Port Jackson, loc pe care deasemenea James Cook îl observase în timpul calatoriilor sale, dar unde nu se oprise.

În timpul pregatirilor de mutare în Port Jackson, în Botany Bay au poposit doua corabii frantuzesti, aflate într-o expeditie stiintifica, avându-l pe Jean-François de La Perouse drept conducator. Din pacate, francezii n-au avut norocul celor din "flota condamnatilor", majoritatea dintre ei pierzându-si viata într-un naufragiu undeva în insulele Vanuatu.

Pe 26 ianuarie 1788, cele 11 corabii au ridicat din nou pânzele si, pâna seara, au ajuns în Port Jackson, locul în care au ancorat primind numele de Sidney Cove, în onoarea ministrului de interne britanic.

Un început dificil

În primele luni dupa stabilirea în Port Jackson, situatia a fost destul de dificila pentru nou venitii. Rezervele de hrana fiind pe sfârsite, era absolut necesar sa înceapa cultivarea terenului. Dar foarte putini dintre condamnati se pricepeau la agricultura si un numar si mai mic era dispus sa se apuce de munca. Asta în conditiile în care gardienii aveau destule probleme de comportamnet si nu mai erau în stare sa mentina disciplina. De aceea, Phillip a fost nevoit sa numeasca supraveghetori din rândul condamnatilor, pentru a putea face ordine. O epidemie de scorbut a complicat si mai mult lucrurile, astfel ca, în octombrie 1788, guvernatorul a fost nevoit sa trimita o corabie la Cape Town dupa provizii si o stricta rationalizare a fost introdusa, furtul hranei fiind condamnat cu spânzurarea.

Pâna la începutul anului 1790, situatia se ameliorase. Fusesera construite adaposturi durabile si pamântul fusese cultivat. Phillip a ales unul dintre condamnati, James Ruse, caruia i-a repatizat un teren pentru a face o ferma. În momentul în care acesta a reusit, altii i-au urmat exemplul.

La mijlocul anului 1790, în Port Jackson a sosit "a doua flota", urmata în 1792 de "a treia flota". În acest moment, populatia coloniei denumita New South Wales, se ridica la 4.221 de persoane, din care 3.099 erau detinutii. Când a sosit a treia flota, spectrul foametei a reaparut, guvernatorul fiind nevoit sa trimita o alta corabie, de aceasta data la Calcutta, pentru a face rost de provizii.

Cu toate aceste probleme, colonia s-a dezvoltat. Multe corabii au început sa opreasca în Sidney Cove pentru a face comert;agricultura a luat avânt, condamnatii care îsi ispaseau pedeapsa primind pamânt pentru a-l cultiva. Sunt puse bazele unei activitati traditionale de pe acest continent, în momentul în care unii dintre ofiteri au început sa creasca oi, pentru a face comert cu lâna. Desi necazurile nu se sfârsisera, ceea ce fusese mai rau trecuse.

În ceea ce priveste aspectul social si juridic, colonia, la recomandarea lordului Sidney, nu a fost organizata ca un lagar de prizonieri, ci ca o entitate civila, în care toate persoanele avea drepturi, care erau aparate de un tribunal. Acest lucru a fost vizibil pentru prima data în momentul în care doi condamnati, Henry si Susanah Kable, l-au reclamat pe capitanul Duncan Sinclair ca le-a furat bunurile, iar curtea l-a obligat sa le înapoieze. Faptul este cu atât mai remarcabil, cu cât în Marea Britanie acest lucru nu ar fi fost posibil! Dar aici, în New South Wales, guvernatorul Phillip a stabilit ca legile sunt valabile pentru toti si a facut tot ceea ce i-a stat în putinta pentru a aduce acest lucru la îndeplinire.

În onoarea celor de pe "flota condamnatilor", ziua în care acestia au acostat în Sidney Cove-26 ianuarie 1788-  avea sa devina Ziua Australiei, pentru ca în aceasta zi si în acest loc englezii au întemeiat prima asezare si au început colonizarea continentului situat la antipozi.