Autor 7184 vizualizări


La începutul Primul Război Mondial, Finlanda se regăsea în postura de Mare Ducat autonom în cadrul Imperiului Rus. Teritoriul finlandez a fost afectat de operațiunile militare timp de trei luni și jumătate în timpul Războiul Civil (27 ianuarie – 15 mai 1918), însă conflagrația mondială și consecințele sale au influențat decisiv destinul finlandezilor. În mod neașteptat, evoluția conflictului și colapsul țarismului au condus la independența Finlandei.

În vara anului 1914, rușii se temeau că finlandezii ar putea să se revolte sau că Suedia ar urma să atace Finlanda, însă niciunul dintre aceste scenarii nu s-a concretizat. La 30 iulie, în Finlanda a fost declarată starea de război, prin ordinul țarului. Izbucnirea conflictului a fost o surpriză desăvârșită pentru finlandezi, populația fiind cuprinsă de panică. Circulau zvonuri conform cărora germanii se pregăteau să invadeze Finlanda, iar orașul Helsinki urma să fie bombardat. 

Mare Ducat al Finlandei nu avea o armată proprie și nu era obligat să trimită soldați pe front. Cu toate acestea, mulți finlandezi s-au înrolat ca voluntari în armata rusă, unii ajungând până la gradul de general, precum Carl Gustaf Emil Mannerheim, viitorul mareșal al Finlandei și președinte al țării (1944 – 1946). Circa 500 de finlandezi s-au oferit voluntari pentru a lupta în armata rusă în toamna anului 1914. Acestora li se adăugau medicii și asistentele care au activat pe front.

Finlanda se afla într-o zonă foarte sensibilă, din punctul de vedere al rușilor, fiind foarte aproape de Sankt-Peterburg. În consecință, rușii au acordat o importanță semnificativă teritoriului finlandez, temându-se de o eventuală debarcare a germanilor în apropierea capitalei Imperiului. Până la sfârșitul anului 1914, în Finlanda au fost dislocați circa 35.000 de soldați ruși, cantonați în diferite puncte strategice.

Primele formațiuni militare finlandeze

Loialitatea multor finlandezi față de Imperiul rus, arătată la începutul războiului, s-a degradat treptat, din cauza măsurilor opresive adoptate de ruși, precum și încercării  de anihilare a autonomiei Marelui Ducat. Acțiunile rușilor pe parcursul războiului au fost percepute de finlandezi ca o încercare de asimilare totală.

Ca urmare, în mai 1915, un grup de activiști finlandezi a încheiat o înțelegere cu germanii, în baza căreia aproximativ 2.000 de voluntari au fugit din Finlanda și au beneficiat de pregătire militară în Germania. Acești voluntari finlandezi au alcătuit o unitate militară denumită Batalionul Jäger, iar în mai 1916 au fost trimiși să lupte pe Frontul de Est. Exodul activiștilor finlandezi către Germania a devenit cunoscut ca „mișcarea Jägerilor”. O consecință directă a acestei mișcări a fost pierderea încrederii rușilor în finlandezi.


Un protest în fața Parlamentului din Helsinki, în timpul Primului Război Mondial 

Acești voluntari finlandezi erau în special tineri, mai ales studenți. Cea mai mare parte a clasei politice finlandeze a preferat o atitudine de expectativă, considerând că atitudinea tradițională de loaialitate față de Rusia va fi benefică pentru Finlanda. Politicienii erau mulțumiți că țara nu fusese afectată direct de război și sperau că această situație se va menține.

În anul 1917, în Finlanda au fost create în două forțe paramilitare: Gărzile Roșii și un Corp de Securitate, care mai târziu va deveni parte a Armatei Albe, în timpul Războiul Civil Finlandez (27 ianuarie – 15 mai 1918), declanșat după proclamarea independenței Finlandei (6 decembrie 1917).  Albii erau mai bine organizați și beneficiau de participarea membrilor mișcării Jägerilor și de comanda unor ofițeri cu experiență în Armata Rusă. 

Economia finlandeză în timpul Primului Război Mondial

Războiul a afectat semnificativ economia finlandeză. Cea mai importantă industrie, cea a lemnului, a fost puternic lovită de pierderea piețelor de export occidentale. Însă industria metalurgică a beneficiat de pe urma comenzilor de război rusești, înregistrând o dezvoltare fără precedent. Valoarea producției a crescut de patru ori în trei ani, iar numărul de angajați s-a dublat în numai doi ani.

Economia Finlandei a ajuns practic dependentă de efortul de război al Rusiei, fapt ce a contribuit la un adevărat boom industrial și agricol. Și fermierii au găsit o piață de desfacere în Rusia, în special pentru produsele din carne și lapte, însă finlandezii erau dependenți de importurile de grâne din Imperiul Rus. Penuria de cereale a afectat populația finlandeză, mai ales din 1916. Dacă în acel an consumul mediu de secară a fost de circa 157 de kilograme de persoană, în 1917 a scăzut la 61 de kilograme de persoană. Și inflația s-a făcut resimțită, mai ales din toamna anului 1916, când unele prețuri au crescut de până la patru ori.

Relativa înflorire economică a Finlandei a durat până în 1917, când comenzile rusești au încetat, ceea ce a condus la concedieri masive, care au afectat întreaga țară.

Foto sus: Voluntari ai Armatei Albe, în suburbiile orașului Tampere

Articol publicat pe www.europecentenary.eu: The Finns in the First World War

Bibliografie:

Elena Dragomir, Silviu Miloiu, Istoria Finlandei, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2010-2011.
Jason Lavery, The History of Finland, Greenwood Pub Group Inc, 2006.
Carl Gustav Emil Mannerheim, Memorii - Mareşalul Finlandei Carl Gustav Emil Mannerheim, Editura Militară, București, 2011.