Autor 7662 vizualizări


În anii '80, Partidul Comunist Român ținea morțiș ca toate noile realizări artistice să surprindă elemente ale liniei oficiale promovate de Nicolae Ceaușescu. Filmele trebuiau să prezinte aspecte pozitive din viața de zi cu zi a cetățenilor, în conformitate cu directivele partidului, cel care deținea monopolul absolut al societății, pentru că prin cinematografie se dorea conturarea „omului nou” (care trebuia să fie total supus partidului). Însă filmul care a sfidat aceste bariere a fost „Faleze de nisip” (1983), apărut în regia lui Dan Pița, ce a părut rebel pentru acele vremuri. 

Un film care nu s-a conformat directivelor de partid

Filmul este unul dintre puținele demascări făcute în cinematografia românească a efectelor produse de conceptul de „om nou” devotat „eticii și echității socialiste” asupra conștiinței umane. Acest film spune povestea hăituirii, de către un apreciat și bine situat medic, a unui tânăr simplu. Convins că acesta din urmă i-a furat lucrurile de pe plajă, doctorul va merge până în pânzele albe pentru a susține adevărul lui, convins că situarea mult mai în vârf pe scara socială îi dă automat și dreptate. Autoiluzionarea medicului se transformă într-o subtilă meditație despre putere, responsabilitate și represiune. 

Cum a reacționat Ceaușescu 

În august 1983 are loc „Consfătuirea de lucru pe probleme ale muncii organizatorice și politico-educative” de la Mangalia, pe coasta Mării Negre. Aici, Nicolae Ceaușescu se întâlnea cu activiștii de partid și cu intelectualii. Această consfătuire a fost percepută, în general, ca un tulburător sindrom al declinului regimului, președintele și soția sa ocolind și nesocotind canalele tradiționale de partid.  Au fost apreciate dar și aspru criticate diverse aspecte din numeroase domenii, și s-a făcut referire în special la cultură, care a fost deopotrivă lăudată și criticată.

Un domeniu criticat a fost cinematografia. Ceaușescu a ținut o cuvântare în care se remarcă dorința producerii în continuare de filme profund ideologizate. Acestea trebuiau să prezinte un „model de muncă și de viață”. În antiteză cu ce considera ideal pentru popor, liderul comunist a criticat apariția celor mai recente filme, considerând că acestea reprezintă exact contrariul acestui model. Au fost criticate aspru și organele care se ocupau de difuzarea filmelor fiindcă au permis apariția genului de film care se îndepărta de linia generală a partidului. Fără a menționa titlul operei cinematografice „Faleze de nisip”, Ceaușescu a spus:

„Am văzut nu demult un film prezentînd un tînăr muncitor de astăzi. Cum arată și ce reprezintă tînărul muncitor din patria noastră? Mă întâlnesc, știți bine, permanent, cu milioane de tineri. Discut cu ei, îi cunosc. Vezi la ei dragoste față de muncă, față de partid și de patrie, față de socialism. […] Dar scenaristul și regizorul care au realizat filmul, precum și cei care l-au aprobat, nu cunosc, se vede, tineretul patriei noastre. Nu se poate să mai admitem să se producă asemenea filme.”  

Planurile propuse pentru viitor și soarta filmului

În continuare, după o critică vehementă, Ceaușescu a prezentat ce trebuie făcut ca filme precum „Faleze de nisip” să nu mai apară pe piață. În limbajul de lemn comunist consacrat, a subliniat faptul că este nevoie pe viitor ca filmele să sublinieze modelul „omului nou”, propagat de linia oficială. Acesta a făcut referire indirectă la faptul că filme precum „Faleze de nisip” reprezintă un pericol pentru dezvoltarea societății socialiste. În continuare, a afirmat faptul că tineretul și cei care se află în slujba partidului trebuie să contribuie la edificarea țelurilor propuse pe viitor:

„Desigur, nu este nevoie să înfrumusețăm, deoarece societatea noastră a obținut asemenea rezultate mărețe încît nu este nevoie decît să fie redate așa cum sînt. Să redăm realitatea, dar să găsim nu neghina, nu putregaiul din pădure, ci să găsim copacii tineri, să găsim tot ceea ce este mai bun și demn în societatea noastră, în munca și viața constructorilor socialismului.” 

Drept urmare, filmul nu numai că nu a mai rulat, dar a fost șters chiar din filmografia lui Dan Pița. „Faleze de nisip” poate fi considerat o formă de rezistență în fața regimului comunist represiv. De-abia în primele zile ale anului 1990 cinefilii au avut accest la una dintre cele mai curajoase opera ale cinematografiei românești. 

Bibliografie

1.Nicolae Ceaușescu-Opere alese, Vol. 4 1981-1985, Editura Politică, București, 1986

2.Vladimir Tismăneanu-Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Editura Polirom, Iași, 2005

3.„Faleze de nisip” http://agenda.liternet.ro/articol/714/Doinel-Tronaru/Faleze-de-nisip.html, accesat la 16.III.2015