Autor 16671 vizualizări


Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă.

Evdochia. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lituaniei. După mamă, Evdochia se înrudea cu marii cneji ruși. Prima soţie a domnului moldovean s-a stins din viaţă după patru ani de căsnicie, în noiembrie 1467, lăsând în grija voievodului doi copii mici, pe Alexandru și pe Elena. Doamna Evdochia a fost înmormântată la Biserica Mirăuţilor din Suceava, vechea mitropolie a Ţării Moldovei, căci la Putna încă nu se terminaseră lucrările de construcţie.

Maria Asanina. După cinci ani de văduvie, voievodul avea să se recăsătorească tot cu o prinţesă ortodoxă, de această dată dintr-o ramură a neamului Paleologilor bizantini, anume familia princiară de Theodoro-Mangop. Pe numele ei Maria Asanina Paleologhina, noua doamnă a Moldovei se înrudea cu ţarii bulgari, dar și cu împăraţii din Trapezunt. Cununia lui Ștefan cel Mare cu Maria Asanina a avut loc în zi de sărbătoare, la 14 septembrie 1472, de Înălţarea Sfintei Cruci, cu dezlegare de la mai-marii bisericii, pentru că era zi de post. Nici această căsnicie nu a fost de durată, Ștefan rămânând din nou văduv după cinci ani de convieţuire cu Maria Asanina. Prinţesa bizantină a murit la 19 decembrie 1477 și a fost înmormântată la Putna, unde își doarme și astăzi somnul cel de veci. De pe urma acestei relaţii s-au născut doi băieţi, Bogdan și Ilie, dar amândoi au murit la vârste fragede. Despre Bogdan știm cu certitudine că se află înmormântat la Putna, piatra lui de mormânt fiind identificată în necropola domnească. Tot așa, și Ilie trebuie să fi fost înmormântat în aceeași necropolă, chiar dacă mormântul lui nu a fost identificat până astăzi.

Portretul funerar al Mariei de Mangop, cea de-a doua soţie a domnitorului, brodat pe acoperământul de mormânt de la Putna

Maria Voichiţa. Cea de-a treia și ultima soţie a lui Ștefan cel Mare provenea din familia domnitoare a Basarabilor din Ţara Românească. Maria Voichiţa era fiica lui Radu cel Frumos și a soţiei acestuia, Maria Despina. Dacă tatăl era urmaș al Basarabilor munteni, frate cu Vlad Ţepeș, genealogia soacrei lui Ștefan cel Mare a fost multă vreme subiect de controverse în istoriografia românească. Detalii importante au fost aduse la lumină din nou de cercetările întreprinse de istoricul Ștefan S. Gorovei, care a demonstrat în chip convingător că Maria Despina era una dintre fiicele dinastului albanez Gheorghe Arianiti Comnen. Ea și fiica ei au fost luate ostatice de Ștefan cel Mare în timpul campaniei din noiembrie 1473, când oastea domnului moldovean îl alungă de pe tronul Ţării Românești pe Radu cel Frumos și îl înscăunează pe Laiotă Basarab. La Suceava, soţia și fiica lui Radu cel Frumos au fost ţinute ostatice mai multă vreme, dar tratate cu cinstea cuvenită. Căsătoria dintre Maria Voichiţa și Ştefan a fost celebrată cel mai probabil în toamna anului 1478, după ce se va fi scurs o perioadă de doliu după moartea Mariei Asanina Paleologhina.

Noua soţie i-a dăruit curând un băiat domnului, în iunie 1479, care a fost botezat cu dublu nume, Bogdan- Vlad, fiecare având o semnificaţie aparte: Bogdan era specific familiei domnitoare din Moldova, amintind nu doar de tatăl lui Ștefan cel Mare, ci și de descălecătorul acelei ţări, în timp ce Vlad este specific tradiţiei onomastice din Ţara Românească, amintind de tatăl și de fratele lui Radu cel Frumos. Această situaţie are rolul de a explica și noua campanie militară a domnului moldovean în Ţara Românească, unde îl înscăunează vremelnic pe Vlad Călugărul, și el fiu al lui Vlad Dracul, deci unchi dinspre tată al Mariei Voichiţa. Maria Voichiţa i-a mai născut şi două fete lui Ștefan cel Mare, dintre care prima, botezată Ana, a murit de copilă și a fost înmormântată la Mănăstirea Bistriţa. Cea de-a doua fată, Maria, numită și Cneajna, a fost căsătorită în Polonia, unde a și murit fără urmași, fiind adusă în ţară și reînhumată la Putna din voia nepotului ei, Ștefan cel Tânăr al Moldovei.

Alexandru. Cel dintâi născut al voievodului moldovean, Alexandru, s-a căsătorit în cursul anului 1489, dar despre soţia lui sursele istorice nu ne dau deloc informaţii. Cert este că acest moștenitor prezumtiv al lui Ștefan cel Mare a beneficiat de un statut privilegiat după căsătorie, tatăl acordându- i titlul de voievod și permiţându-i să aibă dregători și slujitori deosebiţi, adică o „Curte” proprie, separată de cea a lui Ștefan cel Mare. Numai că Alexandru a murit în condiţii prea puţin cunoscute, la 26 iulie 1496, într-un context în care relaţiile dintre Moldova și Polonia deveneau tot mai încordate. Primul copil al lui Ștefan cel Mare a fost înmormântat la Mănăstirea Bistriţa, unde își dormea somnul de veci și bunicul lui Ștefan, Alexandru cel Bun.

Domniţa Elena şi Dimitrie. Despre sora lui Alexandru, domniţa Elena (sau Olena Voloșanca, după cum este menţionată în cronicile rusești), știm că a fost căsătorită cu cneazul rus Ivan cel Tânăr, căruia i-a dăruit un fiu, pe Dimitrie, în octombrie 1483. Numai că Ivan cel Tânăr avea să moară în 1490, la vârsta de doar 32 de ani, fiind bolnav tot de gută (sau „camciug la picioare”, potrivit denumirii rusești), dar moartea rapidă a tânărului cneaz a trezit multe bănuieli la Curtea din Moscova, nefiind exclusă ipoteza unei otrăviri. În tot cazul, medicul evreu care l-a tratat a fost trimis la moarte de ţar, iar soarta domniţei Elena și a fiului ei, deși o vreme liniștită, s-a schimbat radical în ultimii ani ai secolului al XV-lea, când mama şi fiul au căzut în dizgraţie, fiind acuzaţi de simpatii lituaniene și de sprijinirea unor eretici de la Moscova. După ce le-au fost retrase titlurile princiare, Elena și Dimitrie au fost întemniţaţi. Fiica lui Ștefan cel Mare a murit la 18 ianuarie 1505, după trei ani de temniţă, și a fost înmormântată în Mănăstirea Voznesenskaia (a Înălţării) din Kremlin. Fiul ei avea să-și afle moartea tot închis, la 14 februarie 1509, fiind înmormântat alături de tatăl său, în Catedrala Arhanghelul Mihail din Moscova.

Bogdan al III-lea şi copiii lui Ştefan din afara căsătoriei. După moartea lui Alexandru, moștenitorul tronului moldovean a devenit cel de-al doilea băiat al lui Ștefan cel Mare, fiul voieodului cu Maria Voichiţa. Acesta avea să devină la rândul lui domn după moartea tatălui, fiind cunoscut în istoriografie ca Bogdan al III-lea al Moldovei. Cât îi privește pe copiii naturali ai lui Ștefan cel Mare, născuţi în afara căsătoriei, este sigur că Petru Rareș era fiul domnului moldovean dintr-o relaţie extraconjugală cu o anume Maria, descendentă probabil din neamul boieresc al logofătului Isaia Gârdevici. În afară de Petru Rareș, alte mărturii îi amintesc și pe un anume Alexandru, fiul Marușcăi, dar și pe un alt Petru, mort de copil și înmormântat la Putna.

Foto sus: Tablou votiv de la Mănăstirea Voroneţ. În prim-plan, domnul Ştefan cel Mare, ultima sa soţie, Maria Voichiţa, şi cei doi copii ai lor, fiica Cneaja şi moştenitorul tronului, Bogdan-Vlad, devenit Bogdan al III-lea (stânga)

Acest text este un fragment din articolul "Apus de soare. 515 ani de la moartea lui Ştefan cel Mare", publicat în numărul 209 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com 

  Cumpără Acum