Făgăraș, cetatea care n-a fost niciodată cucerită

Plasată în 2014 într-un clasament realizat de site-ul de călătorii Hopper și prezentată de publicaţia „Huffington Post” pe locul doi în Top 10 al celor mai frumoase castele din lume, cetatea Făgăraș este una dintre cele mai mari și mai bine conservate cetăţi medievale din Europa de Est.

Istoria cetăţii Făgăraș începe la 1291, când, la Alba Iulia, a avut loc o congregaţie – adunare a stărilor – la care au participat nobili maghiari, sași, secui și români. În cadrul acesteia, magister Ugrinus a afirmat că i-au fost luate pe nedrept Făgărașul și Sâmbăta, pe care tatăl său le stăpânise, posesiuni care i-au fost ulterior înapoiate. Documentul este important pentru că include anul primei atestări a domeniului Făgăraș, dar și a cetăţii – în acea perioadă, un domeniu nu putea exista fără o fortificaţie.

Forma actuală a cetăţii, din secolul al XVII-lea

Construirea unui punct fortificat la Făgăraș trebuie pusă în legătură cu poziţia sa strategică: la jumătatea drumului comercial dinspre Sibiu și Brașov și în vecinătatea Ţării Românești (de a cărei istorie a fost legată, Ţara Făgărașului fiind stăpânită de domnii munteni de la 1368 până la 1464 ), stăpânirea cetăţii dovedindu- se foarte importantă. Ștefan Mailat și Gașpar Becheș au folosit- o ca piesă de bază în lupta pentru tronul Transilvaniei, Mihai Viteazul a considerat-o ,,cetate de scaun”, principele Gabriel Bethlen i-a acordat întâietate faţă de Alba Iulia în modernizarea fortificaţiilor, iar Mihail Apafi o va transforma, datorită poziţiei sale întărite, în capitala Transilvaniei.

Cetatea Făgăraș, într-un desen din 1856

Cercetările arheologice au relevat existenţa unei fortificaţii din lemn, înconjurată de un șanţ și val de pământ, datată în secolele XII-XIII și distrusă, se pare, în timpul marii invazii mongole, de la 1241. Prima atestare documentară a cetăţii de piatră apare însă în 1455, într-un document emis de Iancu de Hunedoara, când este menţionat un ,,castelan”. În secolul al XV-lea, cetatea de piatră, cu o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastionare la colţuri și un turn de avanpost de tip barbacană, era o fortificaţie militară care corespundea sistemului de fortificaţii occidentale, introdus în Transilvania începând cu secolul al XIV-lea.

Veacul al XVI-lea aduce cu sine cele mai importante modificări petrecute în arhitectura ansamblului, care vor transforma cetatea de apărare într-un castel cu o puternică fortificaţie exterioară: a fost construit primul zid de apărare, a fost realizat șanţul de apărare care înconjura cetatea. În secolul al XVII-lea, transformările arhitecturale – construcţia bastioanelor, modificări stilistice și artistice, amenajarea șanţului – stabilesc forma actuală a cetăţii. Atunci, cetatea se prezenta ca o adevărată curte princiară, rolul de bază pe care l-a jucat fiind acela de reședinţă pentru principii Transilvaniei și soţiile acestora, ca și de centru administrativ al celui mai mare domeniu din Transilvania: Ţara Făgărașului.

„Pașa i-a dat asalt de mai multe ori în războiul din urmă”

După stăpânirea de aproape un veac a domnilor munteni, Matei Corvin decide, în 1467, ca Făgărașul să rămână posesiune regală. După ce a fost o vreme în stăpânirea Universităţii săsești și a unor nobili, ţinutul și cetatea Făgăraș vor trece în posesia voievozilor și a principilor Transilvaniei. De la sfârșitul secolului al XVI-lea, cetatea și domeniul Făgărașului devin din dominium regal domeniu princiar.

Începând cu Sigismund Báthory, principii Transilvaniei au dat cetatea și domeniul drept dotă principeselor: rezidând aici lungi perioade de timp, Maria Christierna, Ecaterina de Brandenburg, Zsuzsana Lórántfi sau Anna Bornemisza au încercat să le administreze cât mai bine, prin instrucţiuni care priveau economia domenială sau cetatea. Călătorii străini ai secolelor XV-XIX – diplomaţi ai Curţilor regale europene, misionari sau simpli trecători – au fost impresionaţi de frumuseţea și monumentalitatea ei.

Nicolaus Olahus o considera cea mai întărită cetate din sudul Transilvaniei, iar pastorul german Conrad Iacob Hiltebrandt, la mijlocul secolului al XVII-lea, scria că este „una din cele mai de seamă cetăţi ale Transilvaniei, însuși pașa i-a dat asalt de mai multe ori în războiul din urmă, dar a trebuit să se retragă cu pierderi”.

Asaltată și atacată de nenumărate ori, cetatea Făgărașului, cu un sistem defensiv bine închegat, nu a fost cucerită niciodată, din 1500 și până la mijlocul secolului al XIX-lea fiind identificate 15 asedii ale cetăţii. După 1696 a devenit garnizoană a armatei austriece, apoi maghiare (după 1867) și române (după Marea Unire din 1918), iar între anii 1948-1960 a fost transformată în închisoare comunistă.

Muzeul Ţării Făgărașului a fost înfiinţat în anul 1923 pe baza patrimoniului colecţionat de către Valer Literat, sub egida ASTRA. În 1951 primește statut de instituţie de stat, iar în 1973 fuzionează cu secţia muzeală înfiinţată în 1968 în Cetatea Făgăraș, afiliată Muzeului Brukenthal din Sibiu. Între 1973-1981 s-a numit Muzeul Cetatea Făgăraș, iar între 1981 și 2004 a purtat denumirea de Muzeul Ţării Făgărașului.

Din anul 2004 se numește Muzeul Ţării Făgărașului „Valer Literat”, instituţie de importanţă judeţeană. Muzeul, adăpostit de cetate, are organizat un circuit expoziţional ce cuprinde 30 de săli (castel) și unul exterior (cetate de zid) și poate fi vizitat, de la 1 iunie la 30 septembrie, de marţi până vineri, între orele 8:00-19:00, iar sâmbătă și duminică, între 10:00- 18:00. În intervalul 1 octombrie-31 mai, muzeul se vizitează marţi-vineri între 8:00-17:00, sâmbătă-duminică între 9:00-17:00, ultima intrare cu o oră înainte de închidere. Taxele de acces: 15 lei – adulţi, 7 lei – elevi, studenţi, pensionari.