Experiența Primului Război Mondial reflectată în literatura română. ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”

 Experiența Primului Război Mondial a lăsat urme nu doar în ceea ce privește situația economică, politică și sociala, ci și în viața artistică și literară. Traumele combatanților, ororile săvârșite în timpul războiului, șocul provocat de acest eveniment nefast au fost foarte bine transpuse de autorii români în operele lor, de multe ori ei înșiși fiind martorii direcți ai acestor evenimente. Unele opere au fost chiar inspirate de experiența personală din timpul războiului a autorului, cum este cazul romanului ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a lui Camil Petrescu, combatant în Primul Război Mondial și care a descris luptele la care a participat.

 Războiul este portretizat din perspectiva cotidiană a combatanților

Romanul ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a lui Camil Petrescu este un roman psihologic, ce tratează insecuritatea lui Ștefan Gheorghidiu, personajul principal, în ceea ce privește relația cu soția sa, bănuind că îl înșală. Astfel, războiul este prezentat pe acest fond al presupunerilor sale, nefiind reprezentat doar ca o experiență strict militară.  Relatarea participării în Primul Război Mondial se găsește în a doua parte a romanului. Ștefan este acum  combatant în prima linie a frontului. În timpul războiului, autorul nu a avut un jurnal de front, însă Ștefan nota consecvent tot ceea ce i se întâmpla. Romanul se deschide  prin prezentarea lui Ștefan Gheorghidiu, sublocotenent, participând la fortificarea Văii Prahovei, mai concret în zona cuprinsă între Bușteni și Predeal.

Aici, întâlnim o usturătoare ironie cu privire la aceste fortificații:”Zece porci țigănești, cu boturi puternice, ar fi râmat, într-o jumătate de zi, toate întăriturile de pe Valea Prahovei”. [1] În romanul lui Camil Petrescu, războiul este portretizat din perspectiva cotidiană a combatanților. Astfel, sunt înfățișate discuțiile ofițerilor, îndeletnicirile soldaților, dar care, din când in când, au neșansa de a fi răniți sau chiar îsi pierd viața. Cu toate că războiul este prezentat în acest fel, asta nu înseamnă că tragicul acestuia nu este luat în seamă., dimpotrivă, Camil Petrescu reușind sa transmită că ororile războiului sunt cel mai bine portretizate prin redarea laturii banale a acestui eveniment, nicidecum prin cea excepțională. Acest aspect este unul de-a dreptul inovator. În literatura universală, mai întâlnim acest aspect  în romanul lui Erich Maria Remarque,

”Pe frontul de vest, nimic nou”, unde este prezentată viața cotidiană a unor camarazi de front germani, care, în final, își pierd toți viața. De asemenea, războiul este prezentat și prin ridicularizarea eroicului, edificatoare fiind scena în care, în timpul haosului bătăliei,  un plutonier îi adună pe toți soldații și le ține un discurs despre patriotism (”Sunt și incidente comice. Rădulescu și-a adunat plutonul și le ține oaenilor un discurs despre Patrie. Toți credem că e o parodie amuzantă și când colo aflăm cu surprindere, de la el însuși, că a vorbit serios. [2]”). În multe momente, viziunea autorului este una lipsită de eroism, fiind întâlnite atitudini marcate de frică, lașitate (”Încerc să trag de picioare oamenii, care-s mereu cu capetele vârâte sub podețe. Când, în sfârșit, au văzut cât de greu nimeresc gloanțele, și-au mai venit în fire.”[3]). Prin folosirea acestor procedee, se imprimă o nuanță umană, realistă a războiului, în situația în care întâlnim numeroase descrieri convenționale ale războiului.[4]

Pentru Ștefan Gheorghidiu, experiența este și una de autocunoaștere, de meditare profundă.

Experiența războiului este prezentată în a doua parte a romanului, ”Întâia noapte de război”, cu toate că romanul se deschide cu o scenă a frontului, însă aceasta este folosită doar pentru a crea contextual favorabil relatării neliniștii sufletești asupra poveștii de dragoste dintre Ștefan Gheorghidiu și soția sa, Ela, a presupunerilot sale că ar fi înșelat.  În primă fază, este prezentată campania din zona culoarului Rucăr-Bran, apoi înaintarea în Transilvania, fiind relatată trecerea Oltului, trecere care este văzută ca o piedică și în urma căreia se consideră că se vor înregistra multe pierderi:”Mă întreb cum vom trece apa adâncă și vijelioasă a Oltului, sub focul mitralierelor. Am anticipat viziunea miilor de morți, a uraganului de obuze, a trupurilor zvârlite în aer”.[5]

Este prezentată întreaga campanie din această zonă care, în final, aduce victoria românilor, cu toate că au trecut prin momente teribile.  Câteva zile mai târziu, trupele române se aflau la distanță de 10 kilometri față de râul Olt, în localitatea Cohalm, apoi înaintează spre Sibiu. Aici, românii duc o grea bătălie și suferă grele înfrângeri, bătălie care este in detaliu prezentată de autor. Pentru Ștefan Gheorghidiu, aceste evenimente și, mai ales, acest dezastru al luptei de la Sibiu, sunt unele de autocunoaștere, de meditare profundă, astfel că, la un moment dat, stăpânit de demoralizare, acesta se întreabă:”Altul, în locul meu, s-ar fi purtat mai demn? […] Sunt dintr-un neam inferior? Ce aș fi făcut dacă aș fi fost la Verdun, sau dacă aș fi pe Somme, în uraganul de obuze unde trag mii de tunuri odată? E aceasta inferioritate de rasă? Ei nu sunt din carne și nervi ca noi? Ce suflet au, de pot avea tăria să îndure atâta? Există, pe drept cuvânt, vreo rasă aleasă care poate suporta ceea ce noi nu putem suporta?[6]”  

Aici, filosofarea lui Gheorghidiu atinge idei esențiale pentru un combatant în război, căci această gândire ar putea fi foarte des întâlnită,  haosul războiului, al bătăliilor fiind foarte propice pentru apariția unor astfel de gânduri.

Pentru el, războiul este o modalitate de autocunoaștere, de pătrundere în adâncurile sale sufletești, o experiență atât din punct de vedere militar, dar mai ales din punct de vedere intelectual. 

                      Bibliografie:

·        Petrescu, Camil, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Editura Jurnalul Național, București, 2009.

·       Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Editura Litera, Chișinău, 1998.

[1]Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Editura Jurnalul Național, București, 2009, pag. 37.

[2]Ibidem, pag. 236.

[3]Ibidem, pag.220.

[4]Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Editura Litera, Chișinău, 1998, pag. 283.

[5]Camil Petrescu, op. cit., pag.243.

[6]Camil Petrescu,  op. cit, pag. 295.