Autor 6038 vizualizări


Pe 6 decembrie 1936, guvernul mexican îi oferea refugiu și protecție lui Lev Troțki, la scurtă vreme după ce Moscova anunța condamnarea la moarte a acestuia.

De numele lui Troțki se leagă fondarea și organizarea Armatei Roșii după Revoluția Rusă din 1917 și, implicit, victoria împotriva Albilor. Troțki a fost a doua cea mai importantă personalitate a regimului bolșevic, după Lenin, însă după ce sănătatea acestuia din urmă a început să cedeze, Troțki a intrat într-o luptă pentru succesiune pe care, în cele din urmă, o va pierde. S-a confruntat cu Stalin, secretar general al Partidului Comunist din 1922, căruia îi era – atât din punct de vedere intelectual, cât și punct de vedere al talentelor de adminstrator – mult superior. Lui Troțki îi lipsea însă cruzimea de care Stalin nu s-a sfiit să se folosească în lupta pentru putere.

Decăderea lui Troțki și exilul

După moartea lui Lenin, în 1924, Troțki pierde pe rând toate pozițiile importante din conducerea statului sovietic. În plus, era supravegheat permanent, telefoanele îi erau ascultate și a fost ținta mai multor tentative de asasinat. În 1926, își pierde funcția din Biroul Politic, iar în 1927 el și suporterii săi au fost expulzați din Partid. În ianuarie 1928, este exilat împreună cu familia sa la Alma-Ata, în Kazahstan, unde începe să scrie lucrări foarte critice la adresa lui Stalin și a regimului său.

Persecuția împotriva lui Troțki nu se oprește însă aici. În februarie 1929, el este acuzat de activități contrarevoluționare și este expulzat din Uniunea Sovietică și trimis în Turcia.  Stalin a fost nevoit să încheie cu guvernul turc o înțelegere promițând că nu vor exista tentative de asasinat împotriva lui Troțki pe pământ turcesc. Deși a fost forțat să plece din țară, Troțki a primit din partea guvernului sovietic bani pentru a se instala pe o insula din Marea Marmara. Aici își va termina lucrarea în trei volume despre istoria revoluției ruse, în care Lenin apare în figura de erou, iar Stalin în cea de personaj negativ.

Patru ani mai târziu, guvernul francez de stânga al lui Edouard Daladier i-a oferit lui Troțki azil în Franța, astfel că familia se mută la Barbizon. Partidul Comunist Francez, aliniat politicii Moscovei, a criticat guvernul pentru primirea în țară a lui Troțki. Guvernul francez a fost supus unor presiuni privind deportarea lui Troțki și din partea Germaniei naziste, deoarece acesta milita nu doar împotriva stalinismului, ci și a nazismului.

În noiembrie 1935, guvernul norvegian a fost de acord ca familia Troțki să se poată muta în apropiere de Oslo. Aici, Lev Troțki scrie lucrarea Revoluția trădată, în care compară idealurile revoluției din 1917 cu tirania regimului lui Stalin. A fost picătura care a umplut paharul la Moscova, astfel că guvernul sovietic îl condamnă oficial la moarte într-unul din procesele spectacol din 19136 și începe să facă presiuni asupra Norvegiei pentru arestarea la domiciliu a lui Troțki. În luna decembrie a aceluiași an, guvernul mexican îi oferă refugiu și protecție, astfel că în ianuarie 1937 Troțki și soția sa, Natalya, pleacă în Mexic. Familia Troțki a fost găzduită temporar de pictorii Diego Rivera și Frida Kahlo, până în mai 1939.

În anii petrecuți în Mexic, Troțki a strâns bani din cărțile publicate, din interviuri și seminarii pentru studenți, primind ajutor financiar și din partea suporterilor săi. Însă în cele din urmă anii petrecuți în exil au început să-și spună cuvântul;bolnav fiind, Troțki a început să se gândească la sinucidere. Avea să scrie că dacă și-ar putea retrăi viața, ar merge pe aceeași cale:„Voi muri ca revoluționar proletar, ca marxist, ca materialist dialectic și, în consecință, ca ateu ireconciliabil. Credința mea în viitorul comunist al omenirii nu e mai puțin înflăcărată, dar este mai fermă astăzi decât era în zilele tinereții mele.”

Cel mai spectaculos asasinat de la moartea Arhiducelui Franz Ferdinand din 1914

În mai 1940, câțiva agenți sovietici au eșuat în a-l ucide pe Troțki, însă trei luni mai târziu Ramon Mercader, un comunist spaniol și agent secet sovietic care reușise se infiltreze în casa Troțki implicându-se într-o relație cu una din secretarele acestuia, l-a înjunghiat pe Troțki în cap. A murit ziua următoare la spital, la vârsta de 60 de ani.

Unul din biografii lui Troțki, Robert Service, a descris această crimă ca fiind „cel mai spectaculos asasinat de la moartea Arhiducelui Franz Ferdinand din 1914”. Mercader a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, iar după eliberarea sa, în 1960, a plecat la Praga, iar de acolo a mers în URSS unde a fost numit Erou al Uniunii Sovietice.

 

 

 


Richard Cavendish, Trotsky offered asylum in Mexico, în „History Today”, vol. 61, nr. 12, 2011

""