Autor 2967 vizualizări


Radio Europa Liberă (REL), proiect american conceput ca mijloc de propagandă anticomunistă, a fost, în intervalul 1951-1989, principala punte de legătură între “populațiile captive” aflate sub umbrela sovietică și Occident, furnizându-le acestora informații corecte și obiective de care erau private din cauza cenzurii comuniste. Secția română a postului de radio a oferit celor care au ales calea exilului șansa de a ține legătura cu cei din țară și de a spune adevărul despre regimul comunist din România. Astfel că Europa Liberă s-a transformat, inițial, într-o portavoce a românilor din exil, uniți în lupta anticomunistă, pentru ca în anii `80, îndeosebi, să aibă același rol și pentru mulți români aflați în țară.

Devenit cel mai influent mijloc de informare, precum și de opoziție împotriva regimului, Securitatea română a manifestat față de acesta un “interes” special. Războiul purtat de Securitate împotriva REL „nu ar fi trebuit să fie o cauză a Securităţii, aceasta fiind împinsă în el într-un mod abuziv, ca urmare a impotenţei intelectuale cronice a conducerii politice a regimului de la Bucureşti” . Activitatea desfăşurată de postul de radio reprezenta o adevărată provocare ideologică şi s-ar fi impus să i se răspundă prin mijloace şi argumente de ordin ideologic. „Însă, incapabile să se angajeze într-un dialog pertinent, prin care să-şi apere interesele, atât cât era posibil a fi apărate, autorităţile din România acelor decenii au preferat să împingă în faţă Securitatea. Şi au băgat elefantul, ca să zicem aşa, în magazinul cu porţelanuri” .

În perioada lui Dej, când represiunea internă atingea apogeul, dar şi în prima parte a deceniului şapte, măsurile întreprinse de Securitate împotriva REL, cu puţine excepţii, au fost unele de ordin informativ:a monitorizat emisiunile „inamice” şi a strâns date despre redactorii de la München. Așadar, în plan extern, acţiunea informativă a constat în măsuri represive îndreptate doar împotriva ascultătorilor din ţară. Această situaţie s-a prelungit şi în prima parte a regimului Ceauşescu, pe vremea când „cocheta” cu Occidentul. Dar, din anii `70 şi, mai ales, anii `80, lucrurile s-au schimbat radical:natura regimului ceauşist nu mai era un secret pentru nimeni, iar Securitatea a adoptat faţă de REL măsuri ofensive. Însă, şi în acest context, noua poziţie faţă de postul de radio nu era o iniţiativă a Securităţii, ci a organelor de partid. Momentul schimbării de atitudine faţă de Europa Liberă nu a fost unul întâmplător, ci a venit odată cu preluarea conducerii Departamentului Securităţii Statului de către Tudor Postelnicu, “un analfabet incurabil, care habar nu avea pe ce capăt al ţevii se încărca o armă, atât din punct de vedere militar, cât şi din punct de vedere ideologic. Era fatal să recomande subalternilor săi să recurgă la bâtă în lupta cu ascuţimea de spirit a redactorilor de la München” .

Anii `80 au fost, aşadar, cei în care atenţia Securităţii a fost îndreptată, cu precădere, asupra activităţii REL. Aceasta a fost nevoită să opereze, în cazul Europei Libere, altfel decât în ţară:teroarea, reprimarea fizică, arestările nu puteau fi folosite drept metode în societăţile democratice. Teroarea era aplicată doar în statele totalitare, pentru a deţine controlul asupra indivizilor. Prin urmare, Securitatea a operat cu alte mijloace, mult mai subtile, dar care aveau aceleaşi consecinţe distructive. Slăbiciunile oamenilor şi latura psihologică, indiferent că este vorba despre urmăriţi sau urmăritori, au fost exploatate la maximum. De altfel, şi în ţară, Securitatea a cunoscut o evoluţie semnificativă, în sensul că şi-a mutat accentul de pe latura violent-represivă pe cea obsesiv-preventivă, lucru care a permis extinderea reţelei informative. Aceasta a avut loc ca urmare a unei politici de cooptare, ce a înlocuit teroarea pură, dar şi prin exploatarea mecanismului psihologic al fricii.

Securitatea a pornit, în elaborarea planurilor de măsuri împotriva REL, de la ideea că „propaganda Europei Libere, destinată României, deşi formal era atenuată faţă de trecut, era, prin conţinut, ostilă regimului de la Bucureşti, încercând să creeze neîncredere în conducerea de partid şi de stat, să lovească în unitatea dintre partid şi popor şi să propage în masă o stare de confuzie” .

Totodată, aceasta considera că, pe plan extern, Europa Liberă interpreta denaturat iniţiativele conducerii de la Bucureşti, cu scopul de a crea neînţelegeri între statul român şi celelalte țări socialiste. Pentru contracararea activităţii duse de REL împotriva regimului ceauşist, organele de securitate au luat o serie de măsuri informativ-operative. Astfel că s-au pus bazele „Operaţiunii Eterul”, iar grupul care o compunea a elaborat „planul de măsuri pentru neutralizarea acţiunilor postului de radio Europa Liberă şi ale emigraţiei intelectuale reacţionare” ce-şi propusese:demascarea, denigrarea și compromiterea angajaților și colaboratorilor și chiar eliminarea fizică a redactorilor secției române a postului de radio, ca ultimă soluție de reducere la tăcere a celor incomozi;apropierea de urmărit, infiltrarea în familia sa;identificarea persoanelor din țară care aveau rude sau relații în rândul exilaților ori se aflau în atenția postului de radio, în vederea prevenirii angrenării lor în activități “ostile”;combaterea efectelor propagandei REL, implicând factorii de conducere și persoane de încredere din instituțiile date în responsabilitate, precum și folosirea persoanelor din rețeaua informativă a Securității, care se deplasau temporar în străinătate și puteau îndeplini sarcini de contracarare a activității radioului. Aceștia din urmă, plecați cu misiuni în exterior sau convinși să sprijine, din exil, regimul comunist, încurajau disensiunile în cadrul comunităților de români, făcând apologia “marilor realizări” ale României socialiste și cultivând sentimentul dorului de țară.

Sursele au fost instruite să ridice să genereze suspiciuni, să critice ori să pună într-o lumină nefavorabilă apropiații sau posibilii colaboratori ai personalului REL. În planurile de căutare a informaţiilor externe, Securitatea a pus accentul pe atragerea la colaborare a cetăţenilor străini, aflaţi cu diferite ocazii în ţară, dar şi pe români din exil, vânduţi “pe un pumn de arginţi”, cu posibilităţi de infiltrare în structura Europei Libere. Pentru atingerea acestor obiective au fost pregătiţi informatori din rândul celor mai valoroase elemente apreciate ca utile muncii de informaţii.

Însă, în pofida acţiunilor şi a metodelor folosite de organele de securitate, redactorii secţiei române au continuat să-şi facă datoria, aceea de a spune adevărul despre regimul comunist din România, cu orice preţ, chiar şi cel fizic, pentru că aceasta izvora din conştiinţa adâncă a slujirii ţării. Toți și-au ținut “făgăduiala”, așa cum afirma și Vlad Georgescu:“Când am plecat din România, un general mi-a cerut să promit că voi duce în străinătate numai o activitate de folos țării. Am promis. Venirea mea la Europa Liberă arată că mi-am ținut făgăduiala” . După cum, de altfel, au făcut toți cei înglobați în activitatea postului de radio căruia istoria recentă a țării îi datorează atât! Premisele pentru înlăturarea regimului comunist și orientarea spre libertate și democrație se datorează și Europei Libere, despre care s-a spus că a fost “oxigenul care a permis românilor să respire și să reziste sub comunism”.

Numărul din luna iulie al revistei Historia pornește pe urmele spionului din redacția celui mai cunoscut post de radio din perioada comunistă. Cine era el? Ce voia regimul Ceaușescu să afle? Câți oameni au fost implicați? A fost vreo legătură între „agentul GX-36” și atentatul de la Radio a lui Carlos Șacalul sau moartea lui Emil Georgescu? Numărul 222 al revistei Historia este disponibil în perioada 15 iulie - 14 august 2020, la toate punctele de distribuție a presei și în format digital, pe platforma paydemic.com.

 Cumpără Acum



 Cumpără Acum



Bibliografie
1. Arhiva CNSAS, fond SIE
2. Cornea Doina, Libertatea?, București, Editura Humanitas, 1992
3. Cummings, Richard H, Securitatea contra Radio Europa Liberă, Bucureşti, Editura Adevărul Holding, 2011
4. Dobre, Dumitru, Huiu, Iulia, Toader, Mihaela, Sursele Securităţii informează, Bucureşti, Editura Humanitas, 2008
5. Flers, René, Alecu de, Radio Europa Liberă şi exilul românesc:o istorie încă nescrisă, Bucureşti, Editura Criterion, 2004
6. Georgescu, Vlad, România anilor `80. Texte antologate de Gelu Ionescu, München-Bucureşti, Editura Ion Dumitru-Verlag, 1995
7. Pacepa, Ion, Orizonturi roşii, Bucureşti, Editura Humanitas, 2010
8. Pelin, Mihai, Operaţiunea Meliţa şi Eterul:istoria Europei Libere prin documente de Securitate, Bucureşti, Editura Compania, 2007