Autor 9205 vizualizări


Pe 14 iulie 1933, în Germania nazistă a fost adoptată legea sterilizării obligatorii, scrie BBC History. Era un pas important către ceea ce naziștii credeau a fi, potrivit teoriilor „științifice” ale eugeniei, o rasă umană superioară. Însă modalitatea în care naziștii au folosit eugenia pentru a-și justifica acțiunile și genocidul au sfârșit prin compromiterea acesteia ca știință.

„Legea pentru prevenirea urmașilor bolnavi ereditari” marchează începutul programului eugenic al regimului nazist. Acesta argumenta că persoanelor „defecte” nu ar trebui să li se dea voie să aibă copii. În schimb, legea promova selectarea acelor indivizi care, din punct de vedere genetic, erau considerați perfect pentru a procrea.

După adoptarea legii, în Germania au fost înființate circa 200 de curți de judecată speciale care urmau să stabilească ce se va întâmpla cu persoanele suferind de schizofrenie, boala Huntington, diverse handicapuri, chiar și alcoolism. Doctorii erau obligați de lege să-și înregistreze toți pacienții care se potriveau criteriilor, aceștia urmând apoi să ajungă în fața curților speciale. Această acțiune a avut ca rezultat efectuarea a circa 400.000 de sterilizări între 1933 și 1945.

În Mein Kampf, Hitler spunea despre eugenie că ea este benefică societății:„nevoia ca persoanele defecte să fie împiedicate să aibă urmași la fel de defecți este o cerință a rațiunii și, dacă este sistematic realizată, reprezintă cel mai uman act al umanității. Va salva milioane de nefericiți de la suferințe nemeritate și va duce la îmbunătățirea sănătății în general.”

Hitler credea că Germania va redeveni puternică doar dacă statul aplica principiile igienei rasiale și ale eugeniei asupra societății. Potrivit liderului nazist, națiunea germană fusese slăbită, coruptă de elemente degenerate care trebuiau eliminate rapid. De aceea, unora trebuia să li se interzică să aibă copii, în timp ce germanii „puri” trebuiau încurajați să aibă mai mulți copi.

Marius Turda, specialist în istorie modernă la Oxford Brookes University, a declarat că „era vorba despre crearea unei societăți sănătoase, puternice din punct de vedere rasial. Iar cei care nu se potriveau în această schemă trebuiau opriți de la a avea urmași. Specialiștii în eugenie i-au vizat pe cei pentru care statul cheltuia mulți bani la nivelul îngrijirilor medicale și sociale.”

„Când a fost adoptată legea din 1933, ea a avut în vedere atât dimensiunea medicală (recomandarea doctorului), cât și cea legală (obligația ca un judecător să sancționeze recomandarea). Cazurile urmau să fie prezentate și discutate și, uneori, oamenii puteau cere o reexaminare pentru a dovdi că nu aveau o boală ereditară sau că fuseseră aduși în fața curții din greșeală” Apeluri de succes au fost puține;spre exemplu, în primul an de la adoptarea legii, aproape 4000 de persoane au făcut apel la decizia autorităților, dintre care 3.559 au fost respinse.

În 1933-1934, 84.600 de cazuri au fost aduse în atența curților speciale și au fost efectuate 62.400 de sterilizări forțate. În 1935, au avut loc 88.100 de procese și 71.700 de sterilizări.

Elementele rasiale pentru care regimul nazist a devenit faimos au intrat în curând în ecuație. În anii '30, circa 400 de copii, cunoscuți drept „bastarzii din Renania”, născuți de femei germane, dar ai căror tați erau soldați africani francezi (din timpul Primului Război Mondial), au fost sterilizați deoarece erau considerați „inamici ai rasei”.

„Procedura în sine era destul de periculoasă. Femeile erau sterilizate prin legarea tuburilor falopiene, care era o operație dificilă. Bărbaților li se făcea vasectomie. Cu timpul, naziștii au dezvoltat și metode de sterilizare rapidă.” Este vorba de folosirea radiațiilor electromagnetice, a declarat prof. Robert Proctor, de la Stanford.

Sub incidența legii din 1933, intrau persoanele suferind de:

1)    Debilitate mintală

2)    Schizofrenie

3)    Tulburare bipolară

4)    Epilepsie ereditară

5)    Boala Huntington

6)    Orbire ereditară

7)    Surzenie ereditară

8)     Orice formă de deformitate ereditară severă.

Lebensunwertes Leben („viață nedemnă de viață”)

În 1939 a luat naștere programul „Acțiunea T4”, cel mai cunoscut program al eugeniei naziste, în cadrul căruia au fost omorâte zeci de mii de persoane considerate „nedemne” de a trăi.

Inițial, ținta programului T4 era chiar populația germană: criminalii și nebunii pentru care statul considera că plătește prea mult. Și pentru că „problema” nu fusese rezolvată prin sterilizări, s-a trecut la o soluție mai pragmatică și mai brutală. „Germania urma să pornească un război mondial și avea nevoie de paturi pentru soldați”, a declarat M. Turda.

Regimul nazist avea și planuri pentru încurajarea creării unei rase ariene de elită. S-a născut astfel organizația Lebensborn („Fântâna vieții”), la inițiativa SS-ului, care oferea ajutor financiar și social familiilor naziste. Organizația avea ca scop încurajarea natalității, pentru a neutraliza rata ridicată de avorturi și numărul din ce în ce mai scăzut al nașterilor, dar și încurajarea gândirii în termeni eugenici. În mod evident, programul era doar pentru germanii arieni, ai căror copii se potriveau criteriilor. Programul a început în Germania, dar a fost ulterior exportat și în Norvegia, Polonia, Danemarca și Franța.

Teoria eugeniei a influențat și legea căsătoriei, potrivit căreia partenerii trebuiau să fie testați medical, pentru a vedea dacă suferă de boli genetice. Germanii erau astfel încurajați să-și evalueze foarte bine viitorul partener; spre exemplu, membrii SS, considerați ca făcând parte din elita societății naziste, erau avertizați că trebuie să-și aleagă atent partenerele de căsătorie, pentru a se asigura că ele nu aveau în familie cazuri de boli ereditare sau boli mintale.

Programele eugeniei naziste au fost inspirate de cele din Statele Unite

În procesele de la Nurnberg, doctorii naziști s-au apărat spunând că eugnia ca modalitate de modelare a societății fusese folosită în trecut și în alte țări. Și aveau dreptate: în 1883, Sir Francis Galton a inventat termenul de „eugenie”, pentru desemnarea „științei care studiază toate influențele ce îmbunătăesc calitățile înnăscute ale unei rase”.

Foto: „Nu suntem singuri” – Poster de propagandă din 1936, în sprijinul legii din 1933. Cuplul se află în fața unei hărți a Germaniei înconjurate de steagurile țărilor care adoptaseră (în partea stângă) sau doreau (jos și în partea dreaptă) să adopte legislații similare.

În Statele Unite, în statul Indiana a fost adoptată, în 1907, o lege prin care era impusă sterilizarea celor care sufereau de boli mintale. Legea  a rămas în vigoare până în 1974. În California, persoanele cu trei condamnări penale, prizonierii cu anumite „perversiuni” și cei debili erau sterilizați, procesul fiind descris drept „asexualizare”.

Eugenia a avut adepți și în Marea Britanie. „Însă Marea Britanie nu a ajuns până la sterilizări”, declară Debbie Challis, autorea cărții The archaeology of race. În alte țări însă, precum Belgia, Brazilia, Canada sau Suedia, au existat legi pentru sterilizarea celor bolnavi psihic, iar unele programe au continuat până în anii '70.

Sterilizarea în Marea Britanie și Europa

Astăzi, eugenia e considerată o pseudoștiință, mai ales din cauza celor întâmplate în Germania nazistă, dar ea era considerată odată o ramură respectabilă a științelor sociale.

Termenul de „eugenie”, însemnând „naștere bună”, îi este atribuit lui Sir Francis Galton, un om de știință britanic, care a fondat primul departament de eugenie la University College London. Sterilizarea nu a devenit niciodată politică oficială a guvernului britanic (în parte și datorită opoziției Bisericii Catolice), dar legi de sterilizare au fost adoptate în țări precum Finlanda, Norvegia sau Suedia în anii '30.

 

Potrivit statisticilor oferite de US Holocaust Memorial Museum, între 1933 și 1945, mai bine de 400.000 de germani, femei și bărbați, au fost sterilizați din cauza legilor „igienei rasiale”.

Modalitatea brutală în care naziștii au folosit eugenia a dus la compromiterea acesteui științe. Legile sterilizării adoptate în Germania nazistă au fost, atunci, condamnate de alți specialiști în eugenie, considerate „o încălcare directă a libertății umane” și „o expresie a transformării Germaniei într-un stat rasist totalitar”, a declarat Marius Turda.

În întreaga lume, multe societăți și ziare din domeniu și-au schimbat numele pentru a se distanța de eugenia nazistă. Însă în ciuda faptului că termenul a căzut în desuetudine, există persoane care consideră că nu ar trebui să ne mai fie teamă să-l folosim. Potrivit lui M. Turda, „mulți se tem să mai folosească termenul de eugenie. Avem, în schimb, genetic engineering sau human enhancement, dar acestea au de fapt același fond.”

În cartea Eugenics:The Future of Human Life in the 21st Century, biologul David Galton sugerează că termenul ar trebui folosit pentru că ne-ar aduce aminte de ceea ce înseamnă cu adevărat. „Spune-i cum vrei, dar dacă scopul este să folosești o metodologie științifică pentru a valorifica componentele moștenite ale sănătății copiilor următoarei generații, aceasta este, prin definiție, eugenie”. Și chiar recent, guvernul britanic a aprobat folosirea unei tehnici speciale prin care, cu ajutorul ADN-ului, se pot elimina unele boli transmise de la mamă la copil.

„Vrem ca știința să ne ofere un răspuns privind dorința noastră de perfecțiune. Toată lumea vrea să aibă copii sănătoși – dar oamenii sunt, prin natura lor, creaturi imperfecte.”

 

 

 

 

 


Sursa:BBC History