Autor 13837 vizualizări


Instaurarea comunismului în România a generat o revoltă puternică a multor cetăţeni care înţelegeau pericolul care venea de la Est. Rezistenţa anticomunistă a început să fie activă încă din 1945, de când comuniştii au ajuns la putere, şi a continuat pe parcursul următoarelor trei decenii. Organizaţi în munţi, grupurile de luptători, care au devenit eroi ai neamului, au rezistat până în anii '70, în ciuda faptului că erau disperasaţi. Iată o scurtă mărturie despre rezistenţa în zona Vrancei: 

„Nu aş putea să închei acest episod al rezistenţei din Vrancea fără a aminti că, din luptele care s-au dat la pârâul Porcului, Cristea Paragină şi Gheorghiţă Bălan au reuşit să scape din încercuirea securiştilor şi să ducă mai departe lupta, făcând să tremure toată Securitatea din Vrancea şi regiunea Galaţi. Mişcarea de rezistenţă a grupului Paragină a fost scânteia care a aprins munţii Vrancei în primăvara anului 1950.

Scăpaţi din încercuire, Cristea Paragină şi Gheorghiţă Bălan s-au retras spre schitul de la Gura Lepşei, spre cascada Putnei, unde au pregătit răscoala din 23 iunie 1950 împotriva regimului comunist care urmărea să ia munţii daţi prin Hrisoave de la Ştefan cel Mare. Aceste hrisoave lăsate din generaţii în generaţii vrâncenilor de nădejde, erau căutate cu asiduitate, dar urmaşii Vrâncioaiei, Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan, fraţii Brânzei, Manoliu, Cojocaru au răsculat toţi munţii reuşind salvarea documentelor.

Între Tişiţa şi Zăbrăuţi, în bazinul Putnei, până sub Măgura Odobeştiului, toate satele s-au ridicat împotriva abuzurilor stăpânirii comuniste. Peste treizeci de comune au pus mâna pe coase, securi şi sape, au dat foc posturilor de miliţie şi sediilor comuniste, punând pe fugă pe călăii şi slugile comuniştilor.

În această încleştare pe viaţă si pe moarte vor cădea mulţi vrânceni, va muri eroic în luptă Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan va fi prins, condamnat la moarte şi executat, dar jertfele lor vor fi mereu vii în sufletele noastre şi ale generaţiilor viitoare. Au murit familii întregi, au luat calea închisorilor sute de vrânceni, dar cea mai mare jertfă a dat-o familia lui Anton Paragină. Răscoala a cuprins cel mai mare număr de participanţi şi a rămas în istorie ca cea mai mare revoltă anticomunistă din România (peste 15.000 de oameni).

Aceştia suntem noi, românii care ne-am opus fiarei comuniste pentru a-l apăra pe Hristos şi fiinţa Neamului”.

Mihai Timaru, Memorial din cotul Carpaţilor...,  București:Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2005