Autor 4328 vizualizări


Petre Borilă, Gheorghe Stoica, Mihai Burcă şi Leonte Tismăneanu au luptat în Războiul Civil din Spania împotriva dictaturii fasciste a lui Franco. Au mers, apoi, pe rând, la Moscova şi, după 23 august 1944, au venit în România să pună umărul la consolidarea dictaturii comuniste. 

1. Un comisar politic acuză. Petre Borilă, şeful trădătorilor din Armată

30 august 1944.Divizia militară „Tudor Vladimirescu“, formată pe teritoriul URSS din prizonieri români care-şi negociaseră libertatea pentru funcţii, formată sub atenta supraveghere a Anei Pauker (născută Hanna Rabinsohn) şi, în general, sub supravegherea Moscovei, această divizie de foşti militari, actuali slugarnici, şi viitori nomenclaturişti intră în România. Prin Est. Pe tancuri! Bărbaţii sunt primiţi cu flori şi aplauze. Sunt văzuţi ca nişte eliberatori, deşi ei înşişi nu sunt decât nişte arestaţi cu consemn comunist. Petre Borilă (născut Iordan Dragan Rusev) e unul dintre cei care-i conduc pe aceşti militari-marionetă. E locţiitor comandant al Diviziei. Pe scurt, comisar politic.

Bărbaţii vor purta uniformele Armatei Române până în Cehoslovacia, vor împinge frontul nazist, oricum vlăguit şi cu puţine speranţe pentru un sfârşit blând. La 15 aprilie 1945, militarii sunt reintegraţi în Armata Română printr-un decret lege semnat de regele Mihai şi de ministrul de Război, Constantin Vasiliu-Răşcanu. Petre Borilă primeşte gradul de locotenent colonel. Mai mult, e primit cu braţele deschise şi în Partidul Comunist Român (PCR):direct la conducerea Secţiei Centrale de Cadre a Comitetului Central (CC). Petre Borilă începe să-şi construiască statuia în comunism.

Comunistul pare omul bun la toate, un fel de joker din pachetul de cărţi. E cel a cărui uşă e deschisă atunci când apar probleme într-o anumită organizaţie de partid. Împarte funcţii şi responsabilităţi, dar, la fel de bine, radiază funcţii, responsabilităţi şi oameni. Borilă va rămâne un supravieţuitor al malaxorului puterii comuniste. Şi asta pentru că, nu de puţine ori, va fi cel care îi va pune în funcţiune rotiţele criminale.
2. Gheorghe Stoica, sponsorul de campanie al comuniştilor

13 februarie 1933, Bucureşti, noaptea. Gheorghe Stoica (născut Moscu Cohn), membru al conducerii PCdR, intră într-o casă din zona Griviţa. E una dintre locuinţele conspirative ale comuniştilor, folosită pentru şedinţe ilegale şi alte conspiraţii ieftine. Înăuntru îl aşteaptă patru entuziaşti cvasianonimi din „mişcare“:Constantin Doncea, Dumitru Petrescu, Chivu Stoica şi, ultimul pe listă, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Moscu Cohn – că încă nu-şi românizase numele – le arată celor patru planul a ceea ce avea să fie cel mai mare protest comunist din interbelic:greva de la Atelierele CFR Griviţa din Capitală. Şi le mai arată ceva:fluturaşul de salariu pentru profesia de revoluţionar. El are creierul şi banii, ceilalţi – să execute!

Citeste mai mult: adev.ro/nkfs02