Puteau toţi bărbaţii să facă parte din armata de legionari romani sau existau anumite regului ce trebuiau respectate, printre care şi excluderea sclavilor?
În cea mai mare parte a istoriei romane, serviciul militar era rezervat doar oamenilor liberi. Romanii au făcut excepţii doar când era absolută nevoie, dar nu s-a întâmplat doar o dată ca sclavii să încerce să obţină ilegal accesul în structurile militare, ceea ce le-ar fi asigurat o viaţă în libertate:o astfel de ofensă era însă aspru pedepsită de autorităţile romane.
În anul 110, un guvernator îi scria împăratului Traian că a descoperit doi sclavi printre soldaţii săi. Traian a răspuns că aceştia meritau pedeapsa cu moartea, cu toate acestea, era neapărată nevoie să se investigheze dacă sclavii s-au înscris voluntar, dacă ofiţerii i-au ales sau dacă au fost trimişi de alte persoane. În cazul în care se dovedea că fuseseră selectaţi, se făceau vinovaţi ofiţerii, iar dacă s-ar fi aflat acolo la iniţiativa cuiva, vina ar fi aparţinut expeditorilor.
Pentru a deveni legionari, romanii trebuiau să îndeplinească mai multe criterii:
-să fie cetăţeni liberi
-să fie necăsătoriţi
-să aibă condiţie fizică excelentă
-să aibă înălţimea de cel puţin 1, 73 m.
-să aibă organele genitale intacte
-să prezinte o recomandare scrisă, de obicei din partea unor cetăţeni cu prestigiu în societate
