Epoca lui Tănase | EDITORIAL

Din păcate, de multe ori în istorie rămân înscrise „epocile de aur“ ale unor dictatori. Ar trebui să fie și altfel. „Epocile“ unor artiști, ale unor actori, ale unor comedianţi. Epoca lui Constantin Tănase, de exemplu.

Începută înainte de Primul Război Mondial, a marcat România interbelică, la apogeul ei. S-a scris și s-a vorbit enorm despre România Mare. Despre miracolul realizării unui vis, despre tragedia destrămării ei. O ţară plină de contradicţii. O lume rurală majoritară în proporţie covârșitoare, câteva centre urbane aspirând spre modernitate.Bucureștiul, capitala acestei Românii renăscute după Primul Război Mondial, de asemenea, un oraș al contrastelor. Dar centrul, un loc propulsat mult mai rapid în secolul XX, se apropia de modelul american al metropolei. Hoteluri, restaurante, magazine de lux, teatre, cafenele, cinematografe, terase, grădini de vară, automobile înţesând bulevardele recent tăiate, toate învăluite în lumina de noapte a neoanelor din reclame.

O lume trepidantă, fără limită între zi și noapte, neverosimilă, la porţile Orientului, unde, într-o bună zi, oprește o șaretă trasă de un struţ din care coboară senzaţia de la Folies Bergère, regina cabaretului parizian, Josephine Baker. Intră la Capșa și se unduiește printre mesele ocupate până la ultimul loc, făcând senzaţie. Este minutul de aur al epocii de aur a lui Constantin Tănase. Actorul, comediantul, managerul Teatrului Cărăbuș, care dăduse lovitura cea mare, Josephine Baker, la București, în spectacolele sale! Plătise o sumă uriașă pentru ca diva să se urce în Orient Express și să se oprească pe Calea Victoriei.Un vis american, la București. Nu al americancei, ci al lui Constantin Tănase.

Începuse, ca actor, după 1900, într-o sărăcie lucie. Turnee în provincie care nu asigurau nici măcar un fel de mâncare la birtul gării. După mai bine de două decenii, era icoana unei epoci. Cu Tănase, cu spectacolele lui fastuoase, oamenii au trecut prin vremurile grele, de încrâncenare politică și de depresie economică, de la un război la altul, râzând din când în când în hohote. De propriile apucături, dar mai ales de cele ale celor aflaţi la putere. S-a întâmplat în România de acum un veac. Să vedem cum.