Autor 14555 vizualizări


O celebră balerină rusoaică a fost onorată de cofetarii de la antipozi cu un desert inspirat de tutu-ul diafan purtat pe scenă, dar şi de graţia mişcărilor ce uluiau la acea vreme lumea întreagă.

Micuţă şi subţire, cu un trup care părea că stă să se frângă sub povara figurilor complicate de dans, Anna Pavlova (1881-1931) a străbătut un drum lung şi dificil până la a deveni primă-balerină a baletului imperial rus, al cărui maestru coregraf era nu mai puţin celebrul şi temutul Serghei Diaghilev.

În anii 1920, Pavlova se afla într-un turneu mondial cu trupa de balet. Se spune că mulţi patiseri şi cofetari din acele timpuri şi-ar fi pus la lucru imaginaţia pentru a da la iveală o prăjitură care să încânte papilele gustative tot atât de tare pe cât încânta vederea un spectacol cu Anna Pavlova ca solistă. Până la urmă, prăjitura care îi poartă numele şi care este compusă dintr-un strat alb de bezea, acoperit cu frişcă, şi ornată apoi cu tot felul de fructe, este revendicată atât de neo-zeelandezi, cât şi de australieni. Aceasta pentru că printre ţările vizitate de balerină în 1926 s-au numărat Australia şi Noua Zeelandă.

Paternitatea prăjiturii, disputată de Australia şi Noua Zeelandă

Keith Money, unul dintre biografii balerinei, pretinde că în acest an, 1926, şeful bucătăriei Hotelului Wellington din Noua Zeelandă ar fi inventat prăjitura, însă o primă consemnare a reţetei Pavlova nu avea la bază bezeaua, ci straturi suprapuse de gelatină şi fructe de culori diferite.

Helen Leach, profesor de antropologie la Universitatea Otago din Noua Zeelandă, a adunat 667 de reţete ale acestei prăjituri din mai mult de 300 de surse. În cartea sa, The Pavlova Story:A Slice of New Zealand's Culinary History, Leach aduce ca argument în favoarea bucătăriei neo-zeelandeze faptul că prima variantă australiană a prăjiturii Pavlova este datată abia în 1935.

Australienii spun că, dimpotrivă, data naşterii desertului ar fi 1929, atunci când Pavlova ar fi vizitat pentru a doua oară această ţară şi ar fi stat la Hotelul Esplanade din Perth. Şeful bucătăriei, Bert Sachse, ar fi creat o prăjitură uşoară şi delicată ca Anna Pavlova, prăjitură a cărei reţetă ar fi îmbunătăţit-o, astfel încât, din 1935, bezeaua albă crocantă în exterior şi pufoasă în interior, acoperită cu frişcă şi fructe, ar fi făcut deliciul turiştilor şi ar fi dus faima hotelului în toată lumea.

Oricum ar fi, prăjitura a reuşit să devină foarte populară în ambele ţări, fiind un desert favorit mai ales pe timp de vară. Matthew Evans, unul dintre criticii de restaurant de la „The Sidney Morning Herald” a tranşat astfel problema paternităţii prăjiturii:„Oamenii fac prăjituri cu fructe şi cremă de foarte multă vreme. Nu cred că Australia sau Noua Zeelandă s-au gândit pentru prima oară la asta”.