Autor 2650 vizualizări


16 mai 1812. Prin Tratatul de Pace de la București dintre Imperiul Otoman și cel Țarist, jumătate din Principatul Moldovei este anexat de Rusia, sub denumirea de Basarabia. Au urmat mai bine de 100 de ani de rusificare forțată a locuitorilor din acest teritoriu. Izbucnirea Revoluției din Februarie 1917 de la Petrograd și prăbușirea țarismului a oferit o șansă românilor din Basarabia, ca și celorlalte popoare de la periferia Imperiului Țarist, de a-și salva identitatea națională.

Primul pas spre o autodeterminare a românilor din Basarabia a fost făcut la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie 1917, la Chișinău, prin înființarea Partidului Național Moldovenesc. Prin programul partidului erau stabilite viitoarele direcții ale moldovenilor (românilor) din Basarabia: dobândirea drepturilor cetățenești și a drepturilor naționale, o autonomie largă, legile care priveau viața internă să fie realizate de un Sfat al Țării, învățământul și slujba religioasă să fie ținute în limba română, o reformă agrară etc. Conducerea Partidului Național Moldovenesc era asigurată de un comitet compus din nume sonore ale vieții publice din Basarabia, precum: Vasile Stroescu, președinte, Pavel Gore, Onisifor Ghibu, Pantelimon Halipa, Valdimir Herța, etc.  

Tot în aprilie 1917 are loc Congresul Preoțesc din Basarabia în care se cere ca slujbele religioase să fie oficializate în limba română. La Congresul tuturor învățătorilor din Basarabia (10-13 aprilie 1917), se solicită introducerea instruirii elevilor în limba maternă - moldovenească (română). La următorul Congres al învățătorilor din Basarabia (25-28 mai) s-a adoptat propunerea de utilizare a alfabetului latin. De la acest Congres vor rămâne în istorie cuvintele scriitorului Alexei Mateevici:

„Da, suntem moldoveni, fii ai vechi Moldove, însă facem parte din marele popor român, așezat prin România, Bucovina și Transilvania. (...) N-avem două limbi și două literaturi, ci numai una, aceeași cu cea de peste Prut”.

Toate aceste măsuri aveau o susținere largă în rândul populației din Basarabia, dar și a soldaților basarabeni aflați în garnizoana orașului Odessa. De altfel, ostașii basarabeni din acest oraș aveau să își arate susținerea fată de limba moldovenească (română) și pentru autodeterminare, prin organizare unui miting uriaș la care au participat peste 10.000 de soldați, la Odessa, în ziua de 18 aprilie 1917 / 1 mai 1917. Câteva zile mai târziu, la 14 mai, la Odessa, se constituia Comitetul Executiv al soldaților din Basarabia care a hotărât organizarea unităților naționale militare.

Au urmat lucrările Congresului studenților moldoveni (20 mai 1917) în care s-a cerut învățământ în limba română și adoptarea alfabetului latin, dar și primul Congres al țăranilor din Basarabia ce a solicitat întreprinderea unei mari reforme agrare. În toamna lui 1917 au intrat în vigoare o serie de manuale cu caractere latine: Abecedarul lui Gurie, Cartea de citire a lui Ștefan Ciobanu, Legea lui Dumnezeu de preotul Vlad, Cartea de matematică a lui C. Popescu.

Contrareacția rusă

Toată această explozie de solicitări privind autonomia Basarabiei avea să atragă și o contrareacție din partea militarilor și funcționarilor ruși, sprijiniți puternic de ziarele rusești și de guvernul rus. Mai mult, Rada ucraineană (Parlamentul de la Kiev – n.r.) emitea și ea pretenții asupra Basarabiei provocând puternice proteste din partea organizațiilor din regiune. La Congresul Popoarelor din Rusia, desfășurat la Kiev în perioada 8/21 și 14/27 septembrie 1917, la care au participat și delegați moldoveni, membrii s-au pronunțat pentru o larga autonomie în cadrul Republice Ruse, Federative și Democratice. Tot acolo s-a consemnat „dreptul la autodeterminare națională personală, adică la constituirea nației într-o alianță  de drept public, care să cuprindă pe membrii săi de pe toată întindere statului”.

În toamna anului 1917, anarhia cuprindea însă tot mai mult Rusia, dar și Basarabia. Actele de violenta și de dezordine erau deja o obișnuintă. În fața acestor amenințări tot mai mari, Congresul Soldaților Moldoveni decide ca Basarabia să adopte autonomia teritorială și politică, să constituie unități militare moldovenești, dar și mai important hotărăște constituirea de îndată a Sfatului Țării, care să administreze treburile Basarabiei autonome.

La 21 noiembrie/4 decembrie își va deschide lucrările Sfatul Țării, care era compus din reprezentanți ai tuturor naționalităților, confesiunilor și orientărilor politice din Basarabia. Președinte a fost ales Ion Inculeț (foto sus). La 2/15 decembrie Sfatul Țării adopta o Declarație prin care se proclama Republica Democratică Moldovenească, care va intra în alcătuirea Republicii Federative Rusești, „ca părtașă cu același drepturi”. La acel moment nu exista o Republică Federativă Rusească. Drumul spre independentă și apoi spre Unirea Republicii Democratice Moldovenești cu patria-mamă România era deschis.

Citește și:

Unirea Basarabiei cu România în documente

Portrete de români basarabeni care au făcut Unirea în 1918

Unirea Basarabiei: prima treaptă spre idealul României Mari

""