Drapelul reconstituit al Gărzii Naţionale Române din Cuvin (1918)

Istorici şi specialişti din domeniul vexilologiei au demarat, prin Biblioteca Judeţeană „Alexandru D. Xenopol Arad şi Asociaţia culturală „Astra arădeană-1863”, un proiect care îşi propune să reconstituie steagurile româneşti de la 1918. Unul dintre acestea este drapelul reconstituit al Gărzii Naţionale Române din localitatea arădeană Cuvin – acesta se află astăzi arborat în Biserica Ortodoxă din satul Cuvin, comuna Ghioroc, judeţul Arad.

Însumat în ansamblul simbolurilor pentru unitate şi libertate naţională, steagul tricolor românesc a avut un rol deosebit şi în toamna anului 1918, când în Transilvania şi Bucovina s-a desfăşurat procesul de preluare a puterii în propriile mâini, constituirea organelor de administraţie românească, a consiliilor şi gărzilor naţionale româneşti.  

Steagurile tricolore, prin înfăţişarea lor, au individualizat într-un fel aparte atât Gărzile Naţionale Române, cât şi delegaţiile care au luat parte la Actul istoric de la Alba Iulia. Destul de puţin studiate, steagurile tricolore la care ne referim, prin conţinutul lor, strâns legat de măreţul eveniment din 1918, prezintă un interes deosebit pentru vexilologia românească. Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tricolorul a reprezentat şi pentru românii din zona Aradului simbolul şi dovada dorinţei de unire cu România. În preajma şi în timpul Marii Uniri din 1918, aceştia au arborat cu mândrie steagul tricolor .  

„Comanda Gardei Române din Cuvin”.

Din pricina vicisitudinilor, puţine dintre aceste steaguri au ajuns până la noi . Din fericire, despre utilizarea lor avem informaţii din diferite (alte) surse. În acest sens, numeroase ştiri despre steaguri tricolore au apărut în presa vremii. Între aceste steaguri menţionate se află şi drapelul Gărzii Naţionale Române din Cuvin, judeţul Arad, gardă constituită în noiembrie 1918, sub comanda tânărului stegar Constantin Puticiu . Adunarea solemnă de constituire a gărzii române s-a desfăşurat sub faldurile steagului tricolor.  

După înfiinţare, garda a mers la Arad, pentru a depune jurământul faţă de Consiliul Naţional Român Central, forul conducător al gărzilor naţionale române (numite uneori şi legiuni) din Transilvania. În acest sens, ziarul „Românul” din Arad relata: „poporul român din Cuvin, sub conducerea preoţilor români de acolo, au venit azi în corpore, în rânduri de patru sub steagul naţional, ca să [de]pună jurământul de fidelitate în mâ[i]nile Consiliului Naţional Român” . Drapelul acestei gărzi, după ştiinţa noastră, nu s-a păstrat.

Presa locală ne-a păstrat însă o prezentare generală a acestui drapel. Astfel, acelaşi ziar local arata că la Cuvin, după ce s-a sfinţit la biserică, „pe casa comunală s-a arborat falnicul nostru tricolor cu inscripţia «Comanda Gardei Române din Cuvin»” . Prin această inscripţie drapelul prezintă un interes deosebit. Ea avea menirea de a indica locul unde garda îşi avea sediul (primăria n.n.) şi, probabil, locul de încartiruire, informând şi în acest fel despre existenţa acestei formaţiuni militare de menţinere a ordinii şi liniştii publice în localitate.

Reconstituirea drapelului.

Pentru a reda cât mai fidel înfăţişarea flamurei acestui drapel, l-am reconstituit folosind o serie de mărturii vexilologice păstrate din acea vreme şi izvoare documentare contemporane, iar pentru textul inscripţiei – relatările din ziarul „Românul” . Flamura drapelului avea format dreptunghiular. În ceea ce priveşte înfăţişarea ei, deşi dispunerea culorilor nu ne este menţionată în ziar, ştim sigur că fondul cromatic era tricolor, ceea ce corespunde tradiţiei. Culorile flamurei, după părerea noastră, erau aşezate perpendicular pe hampă, adică, orizontal , cu albastru în partea superioară, galben la mijloc şi roşu în partea inferioară, cum erau dispuse şi pe alte multe steaguri tricolore româneşti din acea vreme. Cât priveşte inscripţia drapelului, pe flamură s-au scris cu litere majuscule, probabil aurii, dispuse pe trei rânduri, următoarele cuvinte: pe fâşia albastră „COMANDA”, pe cea galbenă „GARDEI ROMÂNE”, iar pe cea roşie, „DIN CUVIN”.  

Inscripţia aflată pe flamură se referă la denumirea formaţiunii înarmate căreia i-a aparţinut drapelul (gardă), caracterul (naţională), componenţa ei din voluntari în baza etniei (română) şi numele localităţii unde aceasta îşi desfăşura activitatea (Cuvin). Prin această inscripţie, drapelul gărzii se individualiza între celelalte steaguri tricolore folosite şi îi conferea acestuia calitatea de steag ostăşesc. Inscripţia de pe flamură a fost principalul element ce identifica drapelul, el devenind prin semnificaţia sa cel mai înalt însemn distinctiv al gărzii. El simboliza lupta pentru unitate şi libertate a poporului român la care participau şi membrii Gărzii Naţionale Române din Cuvin. Inscripţia aflată pe acest drapel prezintă un interes deosebit pentru vexilologia românească, deoarece tricolorul românesc ca însemn naţional a avut un rol important în contextul luptei pentru înfăptuirea Marii Uniri. Acest drapel a fost confecţionat pe plan local de către femei harnice sau în oraşul Arad .

„Sus Române, ridică-ţi fruntea”.

În timpul Marii Uniri, drapelul acestei gărzi a fost sfinţit în cadrul unei slujbe religioase, astfel că şi cei rămaşi acasă au trăit din plin marele act al Unirii . Reconstituim şi coordonatele momentului: la Cuvin a avut loc o ceremonie înălţătoare, la care a participat majoritatea populaţiei. Aceasta a început prin adunarea gardiştilor români de către comandantul-stegar Constantin Puticiu la edificiul comandei, „unde d[omni]şoarele E. Puticiu, B. Bogdanovits şi A. Iliş decorează steagul tricolor, asemenea şi pe cei 70 legionari cu flori”. Apoi gardiştii se îndreaptă spre biserică, unde intră „cu mare pompă”. La sfârşitul liturghiei, veteranul preot Petru Borlea face „sfinţirea steagului. Toaca începe să răsune şi în curte şase legionari în frunte cu sergentul V. Dab dau întâia salvă în curtea bisericii” . În legătură cu însemnătatea zilei, preotul veteran Petru Borlea „ţine o cuvântare însufleţită poporului”, urmat de stegarul Constantin Puticiu. Între altele, acesta spune: „Precum la Sf. Paşti toaca vesteşte învierea lui Hristos, azi ea vesteşte învierea neamului românesc. Sus Române, ridică-ţi fruntea, căci azi eşti liber în ţara ta!”. Legionarii dau din nou salve şi întreg poporul intonează „La mulţi ani !” şi „Deşteaptă-te române”, manifestaţia încheindu-se cu alte două salve . Sfinţiri de steaguri tricolore româneşti în perioada pregătirii Marii Uniri şi în ziua de 1 Decembrie 1918 au avut loc şi în celelalte localităţi arădene.