Autor 11584 vizualizări


Intrarea SUA în  Al Doilea Război Mondial a presupus mobilizarea totală a ţării, inclusiv a producţiei animate pentru susţinerea efortului de război contra puterilor Axei. În scurt timp, propaganda anti-nazistă a ajuns să ocupe prim-planul atenţiei media, desenul animat nefiind neglijat întrucât oferea posibilităţi nelimitate de exprimare.

Înregimentarea lui Donald Duck

În 1934, în studiourile Walt Disney, s-a născut celebrul personaj de desen animat Donald Duck, debutul său cinematografic având loc la data de 9 iunie 1934 în filmul "The little hen". După primirea premiului Oscar (pentru cel mai bun film de animaţie), pentru rolul în producţia propagandistică "The Fuerhrer's Face", Donald a ajuns să se impună ca unul dintre marile staturi ale desenului animat, adunând în întreaga sa carieră peste 150 de apariţii în diferite filme.

(Foto sus:.Enblema. Escadrila 531 bombardiere si Escadrila 438 avioane de vanatoare interceptie)

Dacă până la atacul de la Pearl Harbor, animaţiile erau folosite pentru amuzamentul populaţiei, începând cu 8 decembrie 1941 lucrurile s-au schimbat radical. Armata SUA a început o perioadă de colaborare cu Walt Disney, care a presupus înregimentarea tuturor caracterelor animate ale companiei. Donald Duck s-a numărat printre privilegiaţi, fiindu-i încredinţat rolul principal în cadrul seriei de 7 episoade intitulată „Wartime Donald“:Donald Gets Drafted(mai  1942), The Vanishing Private(septembrie 1942), Sky Trooper(noiembrie 1942), The Fuerhrer's Face (ianuarie 1943), Fall Out Fall In (aprilie 1943), The Old Army Game (niembrie 1943) şi Commando Duck (iunie 1944).

Scopul acestei serii a fost acela de a transmite mai multe mesaje populaţiei civile, de la necesitatea înrolării în armată, la victoriile militare obţinute împotriva Germaniei şi Japoniei şi până la importanţa câştigării războiului. Realizate într-o perioadă în care balanţa puterii militare s-a înclinat de partea Aliaţilor, ironizarea duşmanilor era o acţiune perfect legitimă, în special pentru ridicarea moralului civililor şi a celor de pe front. Mai multe escadrile de avioane de vânătoare sau de bombardament l-au ales pe Donald ca mascotă, reprezentări ale sale fiind prezente pe mai multe aviaone aliate.


Oscar pentru The Fuerhrer's Face

Filmul ironizează adeversarii Statelor Unite din cel de-al doilea Război Mondial, începând cu orchestra care mărşăluia printr-un sat ai cărui copaci sunt realizaţi în formă de zvastică. În componenţa fanfarei militare intră liderii Axei:Împăratul Hirohito la saxofon, Göring la clarinet, Goebbels la trombon, Mussolini la toba de bass şi încă un personaj la toba de percuţie. Scopul aceste producţii a fost acela de a prezenta aberaţiile propagandei naziste şi greutăţile cu care se confruntă cei aflaţi sub ocupaţie germană, pornind la lipsa alimentelor şi până la munca foarte grea din fabricile de armament.

Amuzamentul desenului este oferit de însuşi Donald, muncitor ameninţat cu baioneta în permenenţă într-o astfel de fabrică de armament, care pe lângă faptul că trebuie să armeze într-un ritm ameţitor obuze este obligat să folosescă în acelaşi timp şi salutul nazist cu fiecare ocazie cu care un tablou cu chipul lui Adolf Hitler apare pe banda de producţie.

Deşi deznodământul desenului pare a fi unul tragic, Donald înnebunind din cauza muncii şi a repetării salutului nazist de 33 de ori, se trezeşte din coşmar îmbrăcat în pijamale realizate după modelul steagului Statelor Unite. Vede pe peretele de lângă o umbră cu mâna dreaptă ridicată, iar din reflex face jumătate de salut – „Heil Hi...“– pentru a vedea că respectiva umbră era de fapt a replicii sale cu Statuia Libertăţii. Astfel, desenul îşi atinge scopul prin valorificarea la maximum a beneficiilor şi a libertăţilor oferite statul democratic în contrast cu statul totalitar nazist.

Înfrângerea Japoniei şi încheierea conflagraţiei a dus la demobilizarea „regimentului Walt Disney“şi la reluarea producţiei animate normale. Disney a interzis o bună parte a producţiilor propagandistice realizate în colaborare cu Armata Statelor Unite de teamă să nu fie înţelese greşit, astfel încât filmul pentru care Donald Duck a obţinut un premiu Oscar a fost ţinut departe de ochii publicului o bună perioadă de timp. În 2004 seria Wartime Donald a fost inclusă în colecţia "Walt Disney Treasures: On the Front Lines", iar un an mai târziu în volumul al doilea al colecţiei "Walt Disney Treasures: The Chronological Donald ".