Autor 6982 vizualizări


Din punct de vedere cinematografic, perioada fanariotă nu a prezentat un interes direct. Viaţa la Curţile fanarioţilor, intrigile, calamităţile, războaiele şi invaziile sau multe alte lucruri care ar fi putut fi reprezentate în film nu au constituit subiecte demne de aprecierea cineaştilor. De altfel, ar fi fost şi greu ca acestea să fie abordate din moment ce întreaga istoriografie românească, de la 1848 până la Revoluţia din decembrie 1989, a vorbit mai degrabă cu ură şi dispreţ despre cei 100 de ani de domnii fanariote.

Principalele reprezentări în film ale perioadei respective sunt legate de peliculele cu haiduci şi ciocoi. Înaintea instalării regimului comunist apar câteva filme mute care surprind aceste teme: „Iancu Jianu“ (1929), „Haiducii“ (1929) şi „Ciocoii“ (1931). Aceste filme au fost realizate de Horia Igiroşanu, un regizor cu simpatii legionare. De aici se trage şi singura idee care transcende aceste producţii, destul de criticate din punct de vedere cinematografic, şi anume, exacerbarea dragostei de neam şi ţară.Filmul „Tudor“ (1963), al lui Lucian Bratu, creionează cel mai bine discursul oficial despre fanarioţi şi perioada acestora, împotriva cărora eroul principal se răscoală: fanarioţii, ca o adunătură de hoţi – tagma jefuitorilor. Ideea va fi dezvoltată mai departe, în anii ce au urmat, în filmele de ficţiune, dar niciodată într-un film istoric care să fie încadrat în Epopeea Naţională.

Aceleaşi personaje ca şi în perioada interbelică – haiducii şi ciocoii – se află şi în atenţia cineaştilor care au produs filme în perioada comunistă. Seria „Haiducilor“, care debutează în 1966, îi are în prim-plan pe cei mai buni actori români ai momentului: Toma Caragiu, Amza Pellea, Ion Besoiu, Magda Barbu, Colea Răutu şi, mai apoi, Florin Piersic. Deşi au făcut deliciul multora, „Haiducii“ (1966), „Răpirea fecioarelor“ (1968), „Răzbunarea haiducilor“ (1968), „Haiducii lui Şaptecai“ (1968), „Zestrea domniţei Ralu“ (1971) sau „Săptămâna Nebunilor“ (1971) vorbesc mult prea puţin despre epoca în care se desfăşoară acţiunea, iar adesea nici nu ştim exact în ce perioadă are loc povestea. Abia ultimul film din serie povesteşte despre Revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Această serie, foarte populară în anii respectivi, a fost continuată cu cea a „Mărgelatului“ (Drumul oaselor – 1980, Trandafirul galben – 1982, Misterele Bucureştilor – 1983, Masca de argint – 1985, Colierul de turcoaze – 1986, Totul se plăteşte – 1987), a cărei acţiune se desfăşoară între anii 1821 şi 1848.

Pentru un spectator mai puţin avizat este foarte greu să îşi dea seama de schimbarea de epocă, căci aproape toate aceste pelicule par a fi atemporale. Domnitorii sau boierii sunt în permanenţă rupţi de popor, iar acest personaj colectiv, atât de necesar propagandei comuniste, este cel glorificat. Nebuloasa istorică în care se prezintă povestea nu este însă de condamnat. În fond, această serie este una de aventuri, cu multe accente comice.

În afara seriei „Mărgelatu“, se remarcă şi a doua ecranizare a poveştii haiducului Iancu Jianu Zapciul, din anul 1980, care îi are în rolurile principale pe Adrian Pintea şi pe Stela Furcovici. Filmul se concentrează pe viaţa eroului şi lupta sa pentru popor. Monologurile patriotice rostite în cadrul filmului se înscriu în discursul istoric oficial al Epocii de Aur despre veacul fanariot. Străinii sunt priviţi ca elemente negative care vând avuţiile ţării şi aduc sărăcie. De asemenea, boierii şi noii îmbogăţiţi ai secolelor XVIII-XIX vor avea aceeaşi soartă în filmul „Tănase Scatiu“ (1978), o peliculă realizată după cărţile lui Duiliu Zamfirescu. Spre deosebire de celelalte, acest film nu are încărcătura politico-ideologică a naţional-comunismului, dar prezentarea declinului vechii moşierimi şi a ascensiunii burgheziei pare să convină propagandei ceauşiste.

Nici după Revoluţia din 1989 nu s-au realizat filme despre perioada fanariotă. Totuşi, pelicula „Aferim“ (2015), a lui Radu Jude, surprinde foarte bine o secvenţă de istorie socială, care ar fi putut la fel de bine să aibă loc şi înainte de 1821, deşi acţiunea ar fi plasată mai degrabă în timpul domniilor regulamentare.


Acest text este un fragment din articolul "De ce îi vorbim de rău pe fanarioți" apărut în revista Historia Special nr. 14, disponibilă în format digital pe platforma paydemic.com 

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum