Autor 4422 vizualizări


Se întreabă mulți români de ce nu există un nivel de trai ridicat în țară, de ce sunt obligați să-și părăsească locuințele pentru a lucra departe de cei dragi și de ce infrastructura nu este comparabilă cu cea din Occident. Se dă vina pe clasa politică și totul se rezolvă prin adresarea unor cuvinte mai speciale. Dacă se deschide o carte adevărată de istorie, se va vedea imediat că adevărul este ceva mai deosebit și că răul își are originile într-un document elaborat de serviciile secrete ale lui Iosif Vissarionovici Stalin la data de 2 iunie 1947 și agenții serviciilor speciale din statele socialiste supuse Moscovei l-au pus în practică până-n zilele noastre, aceasta fiind constituția reală după care a fost ridicată lumea comunistă și nici astăzi nu pot fi eliminate indicațiile staliniste.

Actul este scurt și clar ca o lamă de ghilotină, așa cum îi plăcea liderului de la Kremlin. Avea 45 de puncte, unul mai șocant decât celălalt. Numai menționarea unora dintre ele în acest scurt articol o să șocheze cititorul. Salariile urmau să fie stabilite în funcție de loialitatea față de partid și peste tot urmau să fie infiltrați oamenii serviciilor speciale. Articolul 13 parcă a vrut să respecte ideea de nenorocire, ghinion. Țărănimea trebuia persecutată până la colectivizare și să nu primească tehnică din partea statului, un sabotaj alimentar declarat.

Cei ce nu doreau să se supună indicațiilor ideologice urmau să dispară fizic și se putea merge cu acest conflict până la înfometarea populației și apelarea la importuri. Este interesant că astăzi autoritățile lasă populația rurală la mâna prădătorilor naturali ai animalelor domestice și mica gospodărie țărănească nu are nici cea mai mică valoare în ochii economiștilor, mulți având idei preluate de pe la ”Ștefan Gheorghiu”. Acest articol era o declarație de război împotriva majorității populației, cea care putea să livreze enervant de multe produse chiar și cu o tehnică rudimentară. S-a făcut totul împotriva sătenilor.

Articolul 35 era dedicat învățământului, despre care astăzi mulți cred că a fost de calitate și util poporului român. Profesorii buni din școli și universități urmau să fie alungați prin tot felul de măsuri administrative, mulți dispărând prin lagăre și temnițe, cel mai cunoscut exemplu fiind cel al istoricului Gheorghe Brătianu. Dacă apăreau catedre vacante, acestea urmau să fie ocupate de cineva și statul român trebuia să găsească învățători și profesori slabi sau mediocri.

Nu erau uitate nici materiile școlare și prima pe lista neagră era limba latină. Nu erau dorite nici filosofia, logica și genetica, adică popoarele controlate de polițiile secrete nu aveau dreptul să gândească prea mult. Sunt astăzi părinți și influenceri prin societate ce susțin cu tărie că sunt prea multe materii sau prea mult material documentar pentru elevi. Sunt exact pe gustul serviciilor secrete, cele ce stabileau clar că trebuie cultivată ideea de specializare îngustă, oamenii să se concentreze pe o piuliță sau un nit toată viața. 

Erau vizate și generațiile următoare și se stabilea în mod clar că în universități trebuie să fie admiși numai cei ce vor să primească o diplomă și nu să se instruiască în mod superior. Nu trebuie să se uite că existau și școli inventate de partid în care absolvenții erau scoși pe bandă rulantă pentru a umple posturile de judecători și de ofițeri în forțele de represiune cu oamenii sistemului. Țara a fost umplută cu specialiști în diplome, cei mai cunoscuți fiind Nicolae și Elena Ceaușescu. Fabricile de diplome și doctorate au duduit și după 1989, valorile reale fiind obligate să plece din marasmul mediocrității. Culmea este că se discută despre motivele plecării tinerilor de pe plaiurile mioritice. Explicația stă în politicile autorităților duse sistematic începând din 1947, cei ce dau dovezi de inteligență fiind repede neutralizați de cei blindați cu hârtii oficiale.