Autor 14858 vizualizări


Documente aparţinând MI5 declasificate în 2005 au arătat că, în 1939, Lordul Rothermere (fondator al ziarului Daily Mail, alături de fratele său, Alfred Harmsworth) i-a scris personal lui Hitler pentru a-l felicita pentru invadarea Cehoslovaciei şi încurajându-l să invadeze România. Un document provenit din arhivele diplomatice ale României, conţinând revista presei ungare din perioada 1 iulie-31 august 1927, subliniază valul de simpatie pentru „nobilul lord, prieten al Ungariei”. Oraşul Budapesta i-a trimis un stilou de aur, iar numărul scrisorilor şi telegramelor de mulţumire care i-au fost adresate este estimat la câteva sute de mii.

Tot din 1927 (coincidenţă?) propaganda revizionistă maghiară din străinătate a fost coordonată de „Liga Revizionistă”, formată din numeroase asociaţii şi organizaţii, inclusiv cele mai importante organizaţii aparţinând industriașilor şi latifundiarilor ungari. Între august 1927 şi octombrie 1940, Liga a publicat 228 de cărţi, reviste, ziare, manifeste cu caracter revizionist în limbile germană, italiană, franceză, engleză, spaniolă, finlandeză, portugheză şi maghiară, atât în Europa, cât şi în Statele Unite ale Americii. Ţinta principală a propagandei desfăşurate de Liga Revizionistă a fost România. În afara publicării de cărţi şi alte diverse lucrări, cea de-a doua direcție principală a activității Ligii Revizioniste a fost „dobândirea de prieteni peste hotare, stabilirea de relaţii cu străinii veniţi în Ungaria şi orientarea corespunzătoare a acestora”. 

Propaganda a fost o reuşită; o dovedeşte istoria. Succesul s-a datorat unui complex de factori: cadrul internaţional favorabil după 1933, intensitatea şi amploarea propagandei, lipsa unei contrapropagande eficiente din partea statului român. Practic, autorităţile de la Bucureşti au neglijat aproape complet propaganda revizionistă în străinătate. Atunci când au avut loc astfel de acţiuni, ele s-au concentrat pe elogierea personalităţii şi regimului Carol al II-lea.

„Liga Antirevizionistă”, creată în 1931, deşi a organizat unele acţiuni meritorii, n-a avut amploarea şi autoritatea cuvenite pentru a strânge în jurul ei toate eforturile, toate forţele patriotice şi intelectuale ale naţiunii române, iar acţiunea ei s-a redus, în cea mai mare parte, în plan intern. Publicațiile româneşti în limbi străine au fost foarte puţine şi au apărut cu întârziere, eficienţa lor fiind astfel redusă, chiar dacă au avut un înalt nivel ştiinţific (precum, de exemplu, prestigioasa „Revue de la Transylvanie”), fiind din acest punct de vedere superioare publicaţiilor similare din Ungaria. „Câte din problemele din care s-a alcătuit calvarul nostru din anul de durere 1940 n-ar fi căpătat o altă faţă – scria Gheorghe Brătianu – dacă, din vreme, o prezentare geopolitică a importanţei lor ar fi ştiut să deştepte opinia publică din România şi din alte ţări. Faţă de atitudinea ofensivă a propagandei revizioniste ungare, imprimată ca o directivă totală şi totalitară unei întregi naţiuni, noi n-am ştiut să opunem decât indiferenţa şi inerţia, ale căror efecte nu le-a mai putut îndrepta o goană târzie după publicaţii şi dovezi. S-a văzut acest spectacol cu adevărat monstruos: o cauză dreaptă prin temeiurile ei de ordin etic, geografic şi istoric, pierdută numai din lipsa unei pregătiri serioase a apărării ei, iar adversarii ei triumfând prin iscusinţa avocaţilor, gata să pledeze cu dosarele lor ticluite la bara tuturor curţilor şi a tuturor judecăţilor din lume”.

Acest text este un fragment din articolul „Tratatul de la Trianon între geopolitica Europei central-estice şi revizionism” apărut în nr. 31 al revistei Historia Special, disponibil în la orice punct de distribuție a presei (Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 24 iunie-24 septembrie 2020, dar și în format digital pe paydemic.com 

 Cumpără Acum



 Cumpără Acum