Autor 6867 vizualizări


 Anul 1944 a adus pe teritoriul judeţului Argeş unităţile Armatei Roşii, cea mai ofensivă şi mai eliberatoare din lume. Coloanele militare se scurgeau neîntrerupt spre vest ducând cu ele şi bunurile locuitorilor lipsiţi de apărare. Abuzurile de toate felurile erau tolerate de forţele de securitate cât timp nu afectau mersul operaţiunilor militare. Ideologia şi teroarea nu ţineau mereu de leac pentru sporirea elanului ofensiv al unor trupe epuizate după ani de lupte în cele mai vitrege condiţii.        

 Trupele sovietice, bine înarmate, inventau tot felul de distracţii pe seama românilor, militarii ştiind că sunt greu de identificat în condiţiile deplasării rapide a frontului. O metodă era şi vânătoarea de oameni cu mijloacele motorizate. În ziua de 1 octombrie 1944, la orele 16, un automobil al armatei sovietice cu trei soldaţi şi două rusoaice se deplasa prin localitatea Budeasa Mare. Probabil cei cinci se aflau sub influenţa alcoolului şi au făcut un pariu dacă pot călca un biet biciclist. Au văzut un nefericit şi au încercat. Maşina şi-a atins ţinta şi apoi a dispărut într-o trombă de praf. Oamenii au sărit să-l ajute pe accidentat, dar nu mai era nimic de făcut. Dumitru P. Stan din Valea Mărului a murit pe loc.

 Anchetatorii români s-au deplasat la faţa locului şi, după observaţii minuţioase, au constatat că situaţia era mult mai gravă decât părea la o primă vedere. Accidentul nu era accident. Victima nu fusese sub influenţa băuturilor alcoolice şi se retrăsese chiar lângă gardul casei cu numărul 251. Prudenţa nu-i servise la nimic. A fost asasinat tocmai de cei ce luptau pentru eliberarea oamenilor muncii de sub jugul odios al burgheziei.

 Cum mersul războiului era mai important decât viaţa unui om nepătruns încă de valorile comuniste, ancheta a rămas fără rezultat. Era un viitor duşman al colectivizării lichidat. Viaţa unui ţăran valora cât o ceapă degerată în raport cu marile idei de felul revoluţiei mondiale.