Autor 7551 vizualizări


În Parlamentul Românesc n-a existat o majoritate şi o minoritate care să
fi colaborat împreună, ci întotdeauna a existat câte o majoritate
guvernamentală covârşitoare care reducea la neputinţă opoziţia. Această
majoritate guvernamentală din Parlament era formată de unul din cele
două partide de guvernământ care veneau alternativ la conducerea ţării şi
la organizarea alegerilor parlamentare. Din cauza acestei alternanţe a celor
două partide de guvernământ în minoritate neputincioasă apoi în majoritate
covârşitoare guvernamentală, apoi iar în opoziţie neputincioasă ş.a.m.d.
funcţiunea principiului majoritar într-un mecanism democratic parlamentar
a fost ignorată. [.]
În Parlamentul Românesc majoritatea guvernamentală nu a colaborat cu
opoziţia cu toate că cele două partide de guvernământ nu au avut
programe atât de diferite, încât o colaborare între ele să fi fost imposibilă.
Dar mai mult, această majoritate guvernamentală din Parlament nu
reprezenta — după cum s-a arătat —, majoritatea corpului electoral. O
minoritate a corpului electoral reprezentată în Parlament printr-o
covârşitoare majoritatea, avea prin intermediul exerciţiului guvernării, o
putere dictatorială în Ţară. Majoritatea guvernamentală alterna în
Parlament, cu o altă majoritate guvernamentală, care de asemenea nu
înţelegea să colaboreze cu opoziţia şi care de asemenea nu reprezenta

decât o minoritate a corpului electoral. Cu toate acestea nu este vorba de
un regim dictatorial propriu-zis, fiindcă totuşi se proceda la consultarea
corpului electoral, o consultare silnică şi formală a unui corp electoral
nematurizat politiceşte, dar totuşi o consultare, şi după cum s-a arătat mai
sus, întreaga putere publică a Statului fiind exercitată în mod exclusiv de
guvern/, înseamnă că avem de a face nu cu o alternanţă electorală a două
partide politice, nici cu o dictatură alternativă a două partide, ci cu o
alternanţă guvernamentală a două partide care se succed la guvern printr-o
rotaţie regulată.
Cum această practică de rotaţie guvernamentală datează de la
începuturile regimului parlamentar în România, putem spune că ne aflăm în
faţa unui sistem politic care ar putea fi caracterizat, ca fiind o rotativă
guvernamentală în formă parlamentară. În lumina cifrelor de mai sus nu se
poate susţine că în România în perioada dintre cele două războaie mondiale
a existat un autentic regim democratic.
(Mattei Dogan, Analiza statistică a „Democraţiei Parlamentare" din
România, Bucureşti,
1946, p. 108-109)

Sursa:Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte, Bucuresti, 2001, pp. 306-307.