Autor 2178 vizualizări


În 22 ianuarie 1948 are loc prima ședință a cadrelor superioare ale PCR și PSD, la care ia cuvântul tovarășul Gheorghe Vasilichi, la acel moment subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale (o mică observație:Vasilichi ocupa această funcție importantă în Minister – și chiar avea să avanseze în scaunul de ministru – în ciuda faptului că avea încheiate doar studiile elementare, fiind de profesie lăcătuș-tinichigiu).

Vasilichi aduce în discuție o problemă pe care el o consideră foarte importantă, anume dacă Partidul Comunist trebuie să adopte un discurs clar referitor la fostul regim monarhic sau pur și simplu să nu mai vorbească despre acesta. Care este tipul de discurs propus de Vasilichi?

 

 „[...] În ultimul timp, țara noastră a trecut printr-o serie întreagă de adânci transformări de structură. La noi în țară s-au înlăturat în primul rând clasele moșierești, ca o rămășiță feudală [...].

Tovarăși, în ultimul timp, după înlăturarea din guvern a reprezentanților capitalismului și concentrarea puterii în mâna acestor două clase [n.a.-țărănime și muncitorime], s-a pus la noi o chestiune care nu era în alte țări:chestiunea înlăturării monarhiei, ca ultim punct de sprijin al reacțiunii interne și externe și ca ultim obstacol în calea dezvoltării țării noastre mai departe.

Cu toții ști[m] că la sfârșitul anului trecut, monarhia a fost înlăturată și a fost declarată Republica Populară. Există o părere greșită la unii tov[arăș]i și comuniști și soc[ial] dem[ocrați] că monarhia n-a fost în țara românească niciodată populară. Este adevărat că monarhia, în țara noastră, n-a avut legături strânse cu masa. Nu este nevoie, – spun ei – ca să facem o prea mare gălăgie în jurul acestei monarhii, să dezlănțuim o serie întreagă de patimi, mai bine să lăsăm ca uitarea să le vindece. Dacă monarhia n-a fost populară, dacă n-a avut legături cu masa, este adevărat, dacă este adevărat că în țara românească 2 regi au fost dați afară și nu s-a ridicat niciun deget să-i apere, nu este mai puțin adevărat că ultima chestiune și anume:că nu-i nevoie de clarificare și de demascare a ceea ce reprezenta monarhia în țară, – noi considerăm că nu-i justă. Trebuie dusă o muncă de lămurire a maselor, de dezrădăcinare în masă a idei[i] monarhice, a monarhiei care a domnit în țara românească peste 80 de ani, ca orice om să știe de ce a fost adusă monarhia, ce a reprezentat ea și pentru ce a fost nevoie să fie înlăturată. E clar că monarhia în țara românească a jucat un rol nefast în calea dezvoltării țării. Dar nu monarhul, ca monarh, a fost acela care a împiedicat dezvoltarea țării, ci clasele exploatatoare, conducătoare ale țării din acel moment, adică moșierimea și burghezia mare, tocmai pentru a-și păstra pozițiile cucerite, pentru a cuceri noi poziții, ca să mascheze cât mai mult exploatarea maselor din țara noastră, au avut nevoie de o mantie regească, în dosul căreia să se ascundă, pentru a face această operă mârșavă. Și acest lucru trebuie să-l știe orice om, că monarhia a fost adusă nu din dorința poporului de a avea un rege, un conducător care să stea deasupra claselor, – și care n-a stat de fapt deloc deasupra claselor – dar aceasta a fost opera claselor exploatatoare din țara românească, adică a moșierimii și burgheziei, a marilor capitaliști, care încercaseră să facă din Cuza acel om care să stea cică deasupra claselor, și în dosul căruia să manevreze ei. Dacă n-au reușit asta cu Cuza, au adus un rege de peste graniță. Și l-au adus, l-au susținut, tocmai pentru ca să poată ea apăra cât mai bine interesele din punct de vedere social, din punct de vedere de clasă, transformând această monarhie într-unul din cei mai mari moșieri, din cei mai mari capitaliști, din cei mai mari deținători de acțiuni în băncile din țara românească. Deci, prin poziția pe care a ocupat-o monarhia în țara românească, prin poziția de clasă, prin locul pe care-l ocupa în relațiile de producție, ea se plasa de partea moșierilor și a marilor capitaliști, și ca atare, politica monarhiei nu putea fi alta decât a marilor moșieri și capitaliști.

Nu putea să fie înlăturată monarhia ca atare, dacă nu erau înlăturate clasele care o sprijineau. Îmi aduc aminte că în timp ce în unele organizații se ducea o campanie împotriva religiei și monarhiei, conducerea Partidului nostru punea chestiunea:nu din cauza regelui în țara românească nu se face cutare și cutare. Dacă regele va fi înlăturat, în țara românească vor continua să existe mai departe clasele exploatatoare, moșierii și capitaliștii, și situația poporului român nu se va schimba. De aceea, monarhia va fi lichidată împreună cu clasele care o susțin.

Era deci normal ca acum, când clasa moșierească și capitalistă, ca și bancherii, nu mai au nicio putere, monarhia, care rămăsese ca o coadă, să rămână ca ceva atârnat în aer, și să fie și ea lichidată. În aceste lucruri, ar fi bine, când prelucrăm cu masa chestiunea monarhiei, și să o dezbrăcăm de haina mistică în care a fost îmbrăcată, să o arătăm maselor în toată goliciunea ei, demascând ce a reprezentat ea din punct de vedere material. Nu e rău să arătăm maselor că în 1866, a intrat pe la Turnu Severin o caleașcă trasă de 4 cai, cu un prinț german, cu două valijoare, și să arătăm în cei 80 de ani, ce a concentrat această monarhie în mâinile ei, câte moșii, câte palate, câte averi, ce au cheltuit oamenii aceștia cu zestrea dată fetelor, cu recepții – și cu ce a părăsit țara Carol II în 1940 și familia regală care a plecat acum, ce averi imense au acumulat în timp de 80 de ani, cum burghezia și moșierimea s-au grăbit să le facă cadou moșii pe care le lucrau mii și mii de robi români, palate etc. De asemenea să risipim și acea legendă care s-a creat în mod special, că regele ar fi fost un om care nu făcea politică, stătea deasupra claselor, nu se amesteca în cearta dintre partide sau clase, ci împărțea dreptate acelora care o aveau, indiferent din ce categorie socială făcea parte. Trebuie arătată politica reacționară a monarhiei, trebuie arătat că nu numai că a făcut totdeauna politică, dar a făcut politica cea mai reacționară, că monarhia, de comun acord cu clasele exploatatoare din țara românească, au organizat toate măcelurile care s-au făcut împotriva poporului, și în 1907, și în 1913, 1918, 1929, 1933, până și ultimul și cel mai recent complot împotriva democrației, manifestația de la 8 noiembrie din Piața Palatuui, însă și Tămădău a fost legat cu palatul, aerodroamele regale de unde plecau avioane peste graniță transportând criminali de război etc.

Toate aceste acțiuni împotriva poporului au fost făcute de comun acord și de multe ori ordonate de palat. Deci, falsă acea legendă că regii n-au făcut politică, că ei stăteau deasupra claselor.

De asemenea să ridicăm aci și altă chestiune în legătură cu masa:cum erau ei arătați ca oameni care iubesc poporul. Să venim cu fapte concrete, să arătăm cum și în ce măsură au iubit ei poporul. Ei, care aveau sute de mii de hectare de pământ, când sute de mii de oameni mureau de foame în țara românească, au dat două vagoane de grâu, în timp ce sărăcimea țării a strâns mii de vagoane de grâu, în timp ce vecinii noștri, ei înșiși în mizerie, ne ajutau cu zeci de vagoane. Iată dragoste de popor!

Se vorbea de dragostea și încurajarea științei și artei. Și aceasta este o minciună pe care trebuie s-o risipim și să arătăm că nu-i adevărat, că oameni ca Eminescu, ca Vlahuță, Caragiale, Luchian, au murit în mizerie, au murit de foame, tocmai prin faptul că n-au vrut să-și pună instrumentul lor, pana de scris sau pensula de pictat, în slujba unei arte care folosea claselor exploatatoare. Așa că și aici trebuie să arătăm că monarhia a jucat tot un rol reacționar, prin faptul că a căutat într-adevăr să încurajeze arta și știința, însă numai acea artă și știință care se punea în slujba claselor exploatatoare.

Ar fi încă multe de spus în legătură cu monarhia. Cred că tovarășii sunt destul de bine înarmați cu materialul publicat până acum, pentru a scoate în evidență de ce a fost ceva obligator[iu] pentru a face posibilă dezvoltarea mai departe a țării noastre, să lichidăm monarhia.

Dar tovarăși, în această mare operă, sau această mare realizare a guvernului nostru de înlăturare a monarhiei și realizare a Republicii Populare Române, noi trebuie să arătăm de asemenea că și alte țări au făcut același lucru, și încă cu mult înaintea noastră. Dacă burghezia franceză, o clasă exploatatoare, care exploata alte clase, o clasă imperialistă, care a cotropit și exploatează popoare coloniale, dacă ea, cu peste 150 de ani în urmă, a găsit necesar să înlăture monarhia și această acțiune să fie considerată ca o acțiune revoluționară și progresistă, cu atât mai mult poporul român, care și-a luat soarta în mâinile sale, care nu exploatează, care n-are tendințe de cotropire și exploatare a altor popoare neromânești, cu atât mai mult noi eram îndreptățiți să facem acest lucru, pentru că însăși existența țării noastre era pusă în pericol, din cauză că noi, în această situație de tranziție, eram împiedicați să facem pașii pe care noi, în Republica noastră Populară, îi vom face cu mult mai repede și mai bine. Atunci noi am înlăturat monarhia și am declarat republica populară.”

 

 

 


Arhivele Naționale ale României, fond CC al P.C.R. – Secția Cancelarie, 1/1948, f. 6-9