Autor 6341 vizualizări


Dinastiile Chinei au oferit numeroase invenţii care le-au umplut vistieriile prin comerţul cu europenii, de pildă faimosul porţelan din timpul dinastiei Ming. Altminteri, tot chinezii se pot lăuda cu construcţii fabuloase precum Marele Zid sau oraşul Interzis. Care au fost dinastiile care au făurit civilizaţia chineză?

1. Shang, 1600-1100. Datorită folosirii bronzului, populaţia Shang a învins triburile vecine şi s-a înstăpânit peste o vastă regiune. Bronzul a garantat succesul pe câmpul de luptă dominat până atunci de arme din bambus sau piatră. Din acelaşi aliaj se produceau şi multe obiecte de uz casnic, de la vase la care funerare.Tot în acea vreme au apărut şi primele caractere chinezeşti. Când regii sau preoţii voiau să afle ceva despre viitor, consultau oasele arse ale animalelor, pe care le însemnau cu pictograme. Înainte de inventarea hârtiei, se folosea bambusul, atât bambusul cât şi oasele putând fi prinse împreună alcătuind ‘cărţi’. Caracterul iniţial pentru carte înfăţişează tocmai mai multe obiecte înnodate. Cele aproape 2000 de pictograme identificate pe oasele oracolelor reprezintă nucleul limbii scrise.

2. Zhou, 1100-256 a.Hr. In toată această lungă perioadă au avut loc conflicte între 7 state diferite, până ce Qin Shinhuangdi şi-a învins adversarii şi a devenit primul împărat al Chinei unificate. Au avut loc anumite uniformizări, centrate pe cifra 6:6 simboliza eternitatea, aşa că existau 6 administraţii, carele de luptă aveau 6 cai, unităţile de luptă păstrau o distanţă de 6 picioarele unele  de altele etc. Măsurile şi greutăţile au fost standardizate, la fel şi caracterele, ceea ce a eficientizat comunicarea în scris. A fost ridicat zidul chinezesc, iar mausoleul lui Qin Shinhuangdi a fost echipat cu faimoşii soldaţi de teracotă. În aceeaşi epocă evoluează şi acupunctura, care porneşte de la ideea taoistă a dezechilibrului între yin şi yang, care afectează energia vitală chi şi care se poate regla prin înţepături de-a lungul meridianelor despre care se crede că le străbate. Cele mai vechi ace descoperite erau din lemn, dar din 800 a.Hr. au început să fie produse din metal. Şi apropo de spiritualitate, în epocă cei mai bogaţi erau fascinaţi de clopoţei, foloşiti nu doar la comunicarea interumană, ci şi la cea cu spiritele.

Dinastia Zhou s-a remarcat şi prin armele foarte eficiente, de exemplu arbaleta. Arcaşul stătea pe arc şi întindea coarda cu ambele mâini până ce se fixa în 2 cârlige susţinute de un trăgaci. Odată lansată, săgeata avea de 10 ori mai multă forţă decât una normală.

3. Han, 206 a.Hr.-220 p.Hr. China avea atunci la dispoziţie mii de funcţionari, aşa cum îşi imaginase societatea ideală filosoful Confucius. Câştigarea unui post era foarte dificilă, candidaţii fiind nevoiţi să înveţe pe de rost toată opera filosofului pentru a putea rezolva subiectele de examen. Împăratul Gaozu a transformat confucianismul în ideologie de stat, trimiţând funcţionarii în toate colţurile pentru a împrăştia ideile, a colecta taxele şi a supraveghea proiectele de construcţii. Imperiul s-a umplut şi de terase cultivate cu orez, din anul 100 a.Hr. fiind posibilă şi irigaţia. Se asigura astfel hrana a milioane de oameni. Eunucul Cai Lun a conceput un material de scris pe bază de scoarţă, cânepă şi bucăţi textile vechi, precursor al hârtiei.

4. Tang, 618-907. Drumul mătăsii a intensificat legăturile Chinei cu celelalte colţuri ale lumii şi i-a popularizat invenţiile. Figurinele de teracotă, de exemplu, iniţial servind drept obiecte funerare, au cucerit Orientul Mijlociu. În jurul anului 710 chinezii au început să tipărească, folosind blocuri de lemn cu litere sculptate invers. Un lucrător producea chiar şi 1000 de pagini/zi. Alchimia se pare că era şi ea în vogă:adepţii taoismului erau convinşi că puteau obţine un elixir printr-un amestec adecvat de substanţe. Nu au reuşit, în schimb în jurul anului 900 au descoperit formula pentru praful de puşcă. În ceea ce priveşte moda, nu se mai practica dansul ca odinioară, ci se aprecia piciorul-lotus, adică deformarea labei piciorului, un ideal de frumuseţe care a durat sute de ani. De remarcat este şi evoluţia demografică:în 742, în Chang’an trăiau 2 milioane de oameni!

5.Song, 960-1279. Dinastia Song a oferit invenţii dintre cele mai rafinate, printre care ceasul sau busola. Ceasul s-a născut ca urmare a unei greşeli:funcţionarul Su Song a fost trimis de împărat să felicite un rege vecin cu ocazia aniversării, dar calendarele diferite au făcut ca acesta să ajungă prea devreme. Ca urmare, Su Song a decis să confecţioneze un ceas mecanic, la care el şi alti 12 oameni au lucrat vreme de 8 ani.

A fost însă şi vremea atacurilor mongole, care au invadat Beijingul în 1215. Dezvoltarea economică a adus cu sine si o mare cerere de monedă, în 1085 s-au emis 6 miliarde de monede, dar la scurt timp metalul s-a epuizat. Atunci au inceput să se folosească şi bani de hârtie. Busola de folosea de mai mult timp, dar prima data a fost descrisă în scris în secolul al XI-lea. Punctele cardinale aveau o mare importantă pentru chinezi, mai ales când îşi organizau locuinţele. Toate aveau uşile îndreptate spre sud, punct indicat de o busolă specială:o tavă cu o piatră magnetizată pe ea.

6. Yuan, 1279-1368. După aproape 150 de război, mongolii au cucerit toată China. Hanul şi-a impus propria dinastie, a transformat regiunea într-o superputere economică şi a extins Marele Canal. Canalul pe care l-au traversat şi călătorul Marco Polo şi misionarul Matteo Ricci, care măsoară 1700 de km. şi duce de la Hangzhou în sud până la Beijing în nord, este cea mai mare construcţie de acest tip din lume. Cea mai veche parte a fost clădită în secolul al VI-lea, iar canalul a devenit în timpul dinastiei Yuan şi parte din Drumul Mătăsii, revigorat în timpul dinastiei Yuan. Marele canal era întreţinut de 15.000 de muncitori, care se ocupau şi de ecluzele care îl făceau navigabil inclusiv pentru vase mari.

7. Ming, 1388-1644. Revolta ţăranilor a pus capăt dominaţiei mongole, noua dinastie reprezentând renaşterea civilizaţiei chineze, în special prin intermediul portelanului şi flotei. Amiralul Zheng He i-a deschis Chinei noi orizonturi, calătorind în India şi Africa şi aducând acasă fildeş, zebre, struţi şi chiar o girafă. Porţelanul, cu faimoasele nuanţe de alb şi albastru, bun de lux pentru europeni, era la fel de apreciat cum fusese odinioară mătasea. La 1400 corăbiile chinezeşti, construite nu numai din lemn ci şi din bambus rezistent dar fin, erau printre cele mai bune din lume, datorită unor inovaţii ca pânzele mobile, făcute tot din bambus care se indoia şi adapta direcţiei vântului.

Împăratul Yongle este cel care a mutat capitala la Beijing şi a iniţiat ridicarea Oraşului Interzis, complexul palatial cu 800 de clădiri unde nimeni nu avea voie în afara familiei imperiale şi a unor curteni. Măreţia  se reflectă şi în cele 9999 de camere, a 10.000-a rezervată doar împăratului celest.

8. Qing, 1644-1912. Manciurienii au continuat transformarea Chinei într-o mare putere, dar administraţia conservatoare şi războiul opiului i-au slăbit influenţa. Manciurienii erau un popor nomad care au cucerit China venind dinspre nord şi au instaurat propria dinastie, după care au extins şi mai mult teritoriul, astfel că în 1760 se întindea pe 15 milioane de km2. Războiul cu britanicii s-a declanşat după ce după ani de import de opiu, autorităţile au încercat să pună capăt adicţiei. În 1839, în Canton au vrut să oprească un transport, iar britanicii au atacat cu tunurile de pe vase. După 3 ani au redeschis comerţul extern şi au cedat Hong Kong Marii Britanii.

Rebelii fanatici militau pentru expulzarea străinilor, dar revolta a fost suprimată în mod brutal, iar China fortată să plătească despăgubiri. Foametea şi dominaţia străină crescută au cauzat o răscoală în provincia Shandong, condusă de “boxeri”, cum erau cunoscuţi în vest, care au atacat misionarii creştini şi au incendiat produse occidentale. La 1900 au atacat şi ambasadele din Beijing, dar intervenţia occidentală a pus capăt rebeliunii, iar China a fost iar nevoită să plătească. Dinastia slăbise mult in acest context, iar cu ea se va încheia epoca imperială.

 Referinte:Historienet.no

""