Autor 14681 vizualizări


Pe 17 iulie 1918, anticipând criza dinastică ce se profila, Monaco și Franța au încheiat un nou tratat, care-l înlocuia pe cel din 1861, acesta fiind, la rându-i, ținut secret până la încheierea Tratatului de la Versailles, din 28 iunie 1919, când a fost inclus în articolul 436. 

Astfel, Franța garanta protejarea independenței și suveranității Monaco, numai că succesiunea la tron urma să fie asigurată doar de un cetățean francez sau de unul monegasc, iar dacă linia succesorală se stingea, Monaco devenea automat Protectorat francez. Era greu de crezut că în 1918, la 48 de ani, băiatul lui Albert I, Louis, se va căsători și va avea vreun copil. Un copil, Charlotte, exista, dar, fiind ilegitim, următorii în linie ar fi trebuit să fie cei din partea lui Florestine (decedată în 1897), sora lui Charles III. Numai că soțul lui Florestine era duce de Urach, adică german, la fel și băiatul lor, Wilhelm, născut și crescut la Monaco. Se profila sfârșitul dinastiei, iar Monaco ar fi devenit, automat, Protectorat francez.  

Fiica ilegitimă salvează dinastia 

În atare condiții, Charlotte (foto) devenise marea speranță, astfel încât, pe 18 aprilie 1919, ea a fost recunoscută legal de Louis, care, pentru a nu exista complicații juridice, a și adoptat-o, tratatul cu Franța recunoscând-o ca atare. Încă o dată, lucrurile fuseseră rezolvate, iar dinastia Grimaldi salvată. 


Următorul pas: Albert s-a deplasat la Marchais pentru a renova domeniul distrus de război, dar și pentru a-i căuta lui Charlotte un soț. Cel mai promițător nume era cel al lui Pierre-Marie-Xavier-Raphael-Antoine-Melchior, conte de Polignac. Un om și bogat, și cu titlu, și șarmant, delicat și sensibil, elegant, care vorbea fluent mai multe limbi străine. El fusese de mai multe ori la Monaco, iar Charlotte îl găsea atrăgător. Conform regulii succesorale, bărbatul care se căsătorea cu o Grimaldi trebuia să-și abandoneze numele și titlul și să devină un Grimaldi, adoptând și blazonul familiei. Un contract prenupțial a fost încheiat: în cazul în care Charlotte ar fi devenit Principesă, puterile soțului ar fi fost limitate, dar el urma să primească o rentă viageră suficient de suculentă. Semnăturile au fost puse, contele devenind Prințul Pierre Grimaldi în ziua de 18 martie 1920. A doua zi, ei aveau să se căsătorească la Marchais, iar la 18 decembrie 1920 se năștea Antoinette. Monaco avea o moștenitoare. 

Albert I a murit pe 26 iunie 1922, la vârsta de 74 de ani, într-o clinică privată din Paris, după ce operația la stomac, care părea dusă la bun sfârșit, a atras după sine o serie de complicaţii.

Dar cum apăruse în peisaj Charlotte-moştenitoarea? 

Louis II, noul Principe, a cărui mare pasiune erau caii, nu părăsise localitatea germană Baden până la vârsta de 12 ani, vorbind franceza cu un puternic accent german. Nu avea nimic comun cu tatăl său, Albert I, acesta din urmă suspectând că Louis ar fi, de fapt, rodul flirtului dintre Lady Mary și contele de Tolna. Nimeni nu se mira, în acest context, că Albert își considera fiul plictisitor, lipsit de inteligență, bădăran. 

CONCURS | Abonează-te și descoperă Historia & Nemira

Louis absolvise celebrul Saint-Cyr, fiind apoi repartizat la un regiment de artilerie în Africa, având gradul de sublocotenent. În octombrie 1893 a ajuns într-un sat din Algeria, locuind într-o casă construită în stil maur. Acolo, spălătoreasă îi era o doamnă Louvet, care avea o fiică, Marie Juliette, damă de companie într-un club de noapte din Montmartre, fostă soție a unui fotograf nu tocmai onorabil. Mamă iubitoare și pragmatică, madame Louvet l-a rugat pe Louis să aibă grijă de Marie Juliette. Grija a fost atât de mare, încât cei doi s-au îndrăgostit și s-au mutat la Constantine (important oraș din nord-estul Algeriei), unde s-a născut, pe 30 septembrie 1898, Charlotte. 

În condițiile în care Louis a luptat alături de francezi în Primul Război Mondial, Charlotte, acum în vârstă de 16 ani, s-a mutat în palatul princiar din Monaco. Fără mamă, fata era despărţită şi de singura persoană care-i arătase iubire (tatăl), într-un palat auster și neprimitor, ignorată de bunic și tolerată de restul Curții. Războiul a reprezentat, însă, salvarea ei, căci tot timpul și l-a ocupat pentru a-i îngriji pe răniți, pentru a le citi din romanele lui Dumas și din Biblie, dar și pentru a scrie scrisori pentru cei care nu puteau să scrie. 

Foto sus: Portret de familie domnitoare la 1924. De la stânga la dreapta: Prinţul Pierre (fost conte de Polignac, actual Grimaldi) îşi ţine în braţe fiul, pe Rainier, născut în 1923, viitorul Rainier III; în centrul fotografiei e Charlotte, salvatoarea dinastiei şi mama prinţului moştenitor; apoi prima născută, Antoinette, şi bunicul copiilor, Louis II, Principele de Monaco la data realizării fotografiei.
Acest text face parte din grupajul dedicat istoriei principatului Monaco și familiei Grimaldi apărut în numărul 223 al revistei Historia. Aici mai puteți afla despre:
-Cazinoul din Monte Carlo, izvor de prosperitate al familiei Grimaldi
-Prima Constituție a principatului Monaco
- Rainier și Grace Kelly, o dragoste sfârșită tragic
-Cine a fost principele Rainer III și schimbările majore pe care le-a adus principatului
-Albert II, cel care deține în prezent coroana principatului Monaco

Numărul 223 al revistei Historia este disponibil la orice punct de distribuție a presei (punctele Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 14 august – 14 septembrie 2020, dar și în format digital pe platforma paydemic.com