Autor 5772 vizualizări


Ziua Regalităţii, 10 mai, este marcată de Familia Regală a României printr-o serie de evenimente. Dincolo de ceremonii, de concerte, de simpozioane şi de petreceri, există acei români a căror istorie personală se leagă direct de istoria mai cuprinzătoare a regalităţii. Se adaugă un şir lung de regalişti, nostalgici ai unor vremuri care, spun ei, s-ar putea repeta. „Adevărul“ vă prezintă poveştile acestor oameni.

Însemnătatea zilei de 10 mai se leagă în primul rând de anul 1866, atunci când Carol I, primul rege al românilor, a urcat pe scaunul domnesc. „La 10 mai 1866, noul domnitor neamţ, care nu cunoştea deloc limba şi obiceiurile pământului, intra triumfal în Bucureşti. Ştirea sosirii fusese transmisă telegrafic. Tot poporul îi ieşise în întâmpinare, ca să-l vadă pe înlocuitorul la tron al lui Cuza-Vodă. Călări, pe jos, în trăsuri – puhoi de lume, într-un peisaj tipic oriental. La Băneasa, primarul i-a înmânat cheia oraşului. După o secetă prelungită, veni chiar atunci, ca semn bun de fertilitate, o ploaie torenţială, care transformă colbul în glod“, scrie Boris Crăciun în volumul „Regii şi Reginele României – O istorie ilustrată a Casei Regale (Editura Porţile Orientului, Iaşi, 1996).

Atmosfera descrisă este una emoţionantă. „La Catedrala Mitropolitană răsună un Te-Deum, în prezenţa Locotenenţei Domneşti, Guvernului şi Mitropolitului Nifon. La parlament, Carol s-a aşezat pe tronul aflat la tribună. Crucea şi Evanghelia erau aşezate de Mitropolit pe masă. Se auzi jurământul românesc tradus în franţuzeşte Prinţului:«Jur de a păzi legile României;de a menţine drepturile sale şi integritatea teritoriului ei». Atunci prinţul Carol, cu mâna pe Evanghelie, a zis energic, pe româneşte, «Jur», în aclamaţiile mulţimii. Nimeni nu visa, în acele clipe, că acest bărbat german de numai 27 de ani va deveni român şi va domni cu mare folos aproape jumătate de veac, întemeind o dinastie care va contribui decisiv la modernizarea ţării, obţinerea independenţei mult-râvnite şi întregirii mult pătimitului neam românesc, într-un stat mare, puternic şi de nezdruncinat“, mai scrie Boris Crăciun în volumul amintit anterior.  

Carol I avea să domnească 48 de ani, cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti. Sub conducerea sa, a fost proclamată în 1877 independenţa României, iar în 1881, tot pe 10 mai, România este proclamată Regat.   Potrivit paginii oficiale a Casei Regale a României, www. familia regala.ro, „cei 48 de ani de domnie ai Regelui Carol I au reprezentat perioada de dezvoltare a Statului Român modern. Profitând de stabilitatea câştigată prin obţinerea Independenţei la 1878, precum şi de redobândirea Dobrogei, importantă zonă agricolă şi de tranzit, România a continuat reformele agrare, şi-a dezvoltat infrastructura de drumuri şi căi ferate şi industria, devenind unul dintre principalii producători de materii prime ai Europei. Tot în această perioadă au fost construite Castelul Peleş, Scaunul Familiei Regale a României, Universităţile din Iaşi şi Bucureşti, Podul Feteşti-Cernavodă, portul Constanţa precum şi Atheneul Roman, pe lângă mii de alte clădiri publice şi private, capitala Bucureşti meritându-şi pe deplin supranumele de «mic Paris»“.

Profesorul Alexandru Cărăuşu:„Monarhia reprezintă coloana vertebrală a statalităţii“

Profesorul de matematică Alexandru Cărăuşu, ajuns la vârsta de 72 de ani, este cel mai cunoscut ieşean reprezentant al mişcării pentru restaurarea monarhiei în România. În 1993 a fondat o asociaţie pentru susţinerea cauzei în care crede de-o viaţă. Timp de 20 de ani a organizat la Iaşi cu un optimism de neînfrânt întâlniri ale membrilor Mişcării pentru Regatul României, din care au făcut parte constant între 150 şi 200 de membri.

În cele două decenii a întreţinut o corespondenţă bogată cu membrii Casei Regale a României şi numără cu mândrie 152 de epistole primite ca răspuns. „Monarhia reprezintă coloana vertebrală a statalităţii. Este vorba despre acel leadership care nu presupune a face poltică, ci a reprezenta un model moral menit să asigure echilibru, să întrerupă seria nesfârşită de scandaluri din viaţa politică. Eu, în orice ocazie, îmi arog ca titlu de nobleţe «Supus al Majestăţii Sale Regele Mihai». Cred că evoluţia după 1990 este clară în favoarea creşterii constante a gradului de susţinere pentru restaurarea monarhismului“, a declarat profesorul Alexandru Cărăuşu. 

„Regalitatea a civilizat România“

Pentru monarhiştii vrânceni, această zi este egală ca însemnătate cu Ziua Naţională a României. O spune atât Dan Necoară, un bărbat în vârstă de 58 de ani, din comuna Vînători, care împărtăşeşte acest crez încă din anul 1990, când a avut ocazia să cunoască mai bine istoria ţării.

„Încă de când eram mic mama mea, femeie simplă de la ţară, îmi spunea ce a însemnat monarhia pentru România şi cum a distrus comunismul ţara aceasta. În acele vremuri era bunăstare în ţară şi toată lumea avea cu ce să trăiască, Au venit comuniştii şi le-au luat tot oamenilor. După 1990, am avut ocazia să citesc foarte multe cărţi despre monarhie şi am ajuns la concluzia că Regele Carol I a fost ca un înger pentru România. El a adus independenţa ţării, ceea ce până atunci nici un domnitor nu făcuse asta. Regalitatea a civilizat România”, spune Dan Necoară (Foto-stânga, alături de Lilian Ilie, un alt susţinător al monarhiei).

Regalist la 93 de ani

A luptat pe front la 24 de ani. A fost preşedinte PNŢCD Argeş aripa tânără, în 1940. A transmis informaţii despre România comunistă la Radio Europa Liberă. A făcut puşcărie la Aiud şi la Piteşti pe vremea comuniştilor.

La numai 20 de ani, Ion Dumitru a ajuns de pe băncile facultăţii în Armata Regală. Chiar dacă nu intenţiona să aibă o carieră militară, a acceptat să plece pe front. Gândul că luptă pentru o cauză nobilă şi pentru monarhie i-au dat puterea de a se întoarce teafăr din Munţii Tatra. Din păcate, abdicarea regelui i-a provocat cea mai mare deziluzie dar l-a şi făcut să rămână la principiile sale. Din cauza convingerilor sale monarhiste, a ajuns în temniţele regimului comunist. A scăpat şi de acolo sperând ca, într-o zi Majestatea Sa să revină acasă. Ani de zile, a ascultat discursurile Regelui la Europa Liberă. De fiecare dată, indiferent unde se afla, lua poziţia de drepţi şi saluta cu mâna la chipiu.

Protestează în fiecare lună

Un medic stomatolog din Arad se numără printre susţinătorii regalităţii. Acesta a participat la toate manifestările organizate în judeţ cu privire la susţinerea reinstaurării monarhiei în România.

Horaţiu Bogatu şi alţi susţinători ai regalităţii au hotărât ca în ultima duminică a fiecărei luni să aibă loc ieşiri spontane în faţa primăriei.

Despre revenirea la monarhie

Ovidiu Matiu, cadru didactic în cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Litere şi Arte, Catedra de Studii Britanice şi Americane a vorbit într-un interviu pentru Adevărul despre convingerile sale pro-monarhiste, considerând că revenirea României la monarhie nu ar fi altceva decât o întoarcere la normalitate.

„Sunt creştin ortodox, iar în creştinism singura formă de guvernământ legitimă este monarhia, pentru că monarhul este unsul lui Dumnezeu, nu în sensul că la încoronoarea sa devine protejatul lui Dumnezeu pe pământ, ci devine responsabil direct în faţa Divinităţii pentru tot ce întreprinde din poziţia sa“, a explicat Ovidiu Matiu.

„Sunt monarhist de când mă ştiu“

Gheorghe Atanasescu (62 de ani), este cunoscut în judeţul Olt ca un fervent luptător în favoarea monarhiei, încă dinainte de 1989. Ziua de 10 mai îi trezeşte anual nostalgia după vremea când România era respectată prin Regele ei.

“Sunt monarhist de când mă ştiu. «Vinovaţi» ar putea fi părinţii, bunicii şi oamenii din satul meu care îşi aminteau întotdeauna de vremurile monarhiei ca de nişte vremuri în care se trăia mai bine, în care era apărată proprietatea omului şi în care se murea pentru ţară şi pentru Dumnezeu. «Vinovat» ar putea să fie şi comportamentul demn al M.S. Regele Mihai. După 1948, statul comunist, alături de puterea sovietică, a anulat orice preocupare sau declaraţie referitoare la monarhie, vezi puşcăriile, lagărele, educaţia, proprietatea. După 66 de ani de educaţie antimonarhistă, nici profesorii de istorie nu mai cunosc sau nu mai vor să cunoască realitatea“, spune, cu tristeţe, Gheorghe Atanasescu (foto-centru).

„Când face parte din codul tău genetic, e normal să te identifici cu valorile regalităţii“

În urmă cu 148 de ani, principele Carol I avea să păşească pentru prima dată pe pământ românesc la Turnu Severin. Astăzi, un bulevard important al oraşului de la Dunăre îi poartă numele. Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM) Mehedinţi are un triplu motiv de motiv de sărbătorire astăzi. „148 de ani de când principele Carol călca pentru prima dată pe teritoriul Principatelor României prin Portul Turnu Severin, la 8 mai 1866, apoi acum 147 de ani, princepele Carol împreună cu boierul Grecescu decideau să plaseze aici o biserică pentru a alina suferinţa celor internaţi în spitalul Grecescu şi, totodată, un al treilea motiv de sărbătorire, 137 de ani de la câştigarea independenţei de stat de către România“, spune Noel Negrea (FOTO), preşedintele ANRM Mehedinţi.

 „Am doi străbunici care au servit familia regală în Armata Regală. Am avut încă de mic această pasiune pentru tot ceea ce ţine de Casa Regală, de Regalitate. Sunt atâţia tineri care nu vin neapărat din familii cu un background monarhist, dar au această revenire, naturală dacă vreţi. În statura poporului român ideea de voievod există, de la Decebal până în 1947 când regele Mihai este gonit din ţară, pe spaţiul românesc nu au existat preşedinţi, au existat prinţi, principi, regi, voievozi, cneji. Ca atare, când face parte din codul tău genetic, e normal ca, mai devreme sau mai târziu, să te identifici cu valorile regalităţii“, mai spune Noel Negrea.

„Nu vor trece 20 de ani şi România va deveni monarhie constituţională“

Clujeanul Radu Constantin Visalon l-a întâlnit de mai multe ori pe Regele Mihai, fiind invitat de către Casa Regală la evenimente la reşedintele regale de la Săvârşin şi Bucureşti. Regalistul a fost şi decorat de monarh pentru loialitate.

Monarhistul clujean povesteşte că primeşte invitaţii oficiale din partea Casei Regale pentru a participa la diverse evenimente. „Am primit Medalia Regele Mihai pentru Loialitate, iar în urmă cu 6 ani mi-a dat Ordinul de Excelenţă. Sunt distincţii primite din mâna Regelui Mihai“, spune Visarion. Povesteşte că, într-una din vizitele la reşedinţele regale, un bărbat de vârsta Regelui i-a spus acestuia că el e cel care l-a luat de picioare pe front şi l-a înjurat că se expune gloanţelor:„Bărbatul spunea:«Ruşii trăgeau. Majestate, eraţi ţintă vie. V-am prins de picioare şi v-am tras jos». Regele a zâmbit. Apoi, bărbatul i-a zis:«Nu puteţi să-mi daţi şi mie ceva?». Iar eu atunci mi-am luat din piept o distincţie regală şi i-am dat-o Majestăţii Sale, iar el i-a oferit-o bărbatului“.

Medaliat de Rege

Regele Mihai are statuie la Călăraşi din 9 mai 2011, în Parcul Central de pe malul Borcei. Bustul acestuia pe află alături de cel al Reginei Maria. Tot aici, în 2008 a fost dezvelită statuia ecvestră a lui Carol I. Iniţiatorul realizării acestor statui, fostul primar Nicolae Dragu, a primit medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate“. Ceremonia a avut loc la 10 decembrie 2009, la Palatul Elisabeta.

Strănepoata croitorilor care au făcut haine militare pentru armata Regelui Mihai

Lorena Garoiu, o tânără artistă, este nelipsită de la evenimentele sau mitingurile pro-monarhiste din Timişoara. Pictoriţa are însă o poveste mai aparte. Este urmaşa croitorilor care au făcut straie pentru trupele regale. Tânăra povesteşte că admiraţia pentru Casa Regală şi monarhie este moştenită de la bătrâni. În perioada interbelică, aceştia aveau în Timişoara un atelier care făcea haine militare pentru armata Regală.

„Străbunicul meu a avut cel mai mare atelier de croitorie şi ceaprăzărie militară din Banat. Josif Roncskevics, cum îl chema, era ascociat cu un neamţ, Schneider. Din poveştile bunicilor am aflat că în perioada interbelică făceau haine militare pentru armata Regală“, a povestit Lorena Garoiu. Josif Roncskevics a înfiinţat atelierul de croitorie şi ceaprăzărie militară „La Tunarul“ în 1907.

Citeste mai mult: adev.ro/n5cqyz

""