Autor 5311 vizualizări


Mult idealizată de către tot mai mulţi dinre români, perioada interbelică a fost marcată de aceleaşi scandaluri electorale care umpleau paginile ziarelor de atunci, aşa cum astăzi acaparează aproape tot spaţiul de emisie al televiziunilor de ştiri.

Acuzaţii incredibile de trădare a interesului naţional, învinuiri de fraudare a scrutinului, vot multiplu, mită electorală, bătăi electorale, implicarea diverselor instituţii de forţă ale statului în susţinerea unor candidaţi etc, toate acestea reprezentau sarea şi piperuş alegerilor din perioada interbelică. Şi, totuşi, cum se desfăşurau alegerile în perioda interbelică? Care au fost marile scandaluri electorale care au marcat acestă perioadă? La aceaste întrebări, dar şi la multe altele au răspuns istoricul Dan Falcan şi Ciprian Stoleru, editor „Historia” într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ciprian Plăiaşu şi transmisă de adevarul.ro. Principalele declaraţii:Când au votat prima dată românii Istoricul Dan Falcan:Votul cenzitar a fost după 1866, când a venit Regele Carol I în ţară şi, pe baza Constituţiei din 1866, votul era cenzitar, dar procentul celor care particpau la vot era foarte mic raportat la populaţia ţării. A rămas cenzitar până în 1919, atunci avem primul vot universal. Dar în august 1919 s-a dat o lege prin care votul devenise universal, dar doar pentru bărbaţii de peste 21 de ani votau. Regele Carol al II-lea a introdus votul pentru femei:în mai 1939 femeile aveau drept de vot pentru parlamentare. Degradarea vieţii politice a fost cauzată de votul universal. Înainte de 1914 votau oameni cu carte, cu o anumită stare materială, care nu puteau fi cumpăraţi nici cu promisiuni, nici cu alte foloase materiale. Clasa noatră politică de la 1848 încoace s-a degradat continuu, iar votul universal din 1919 a contribuit la asta:în toată perioada interbelică alegătorii au fost supuşi unor tentaţii. Au apărut tot felul de demagogi care reuşeau să acceseze mai ales voturile ţăranilor, iar jumătate din populaţie era analfabetă şi sigur că era uşor de manipulat. Despre şpaga electorală Dan Falcan:Existau urne cu fundul deşurubabil, în care erau înlocuite voturile. Mita electorală începea cu promisiunile, iar atacurile electorale erau foarte dure. În 1931, când au fost alegeri şi la putere venise Nicolae Iorga, la reproşurile ţărănistului Grigore Gafencu privind violenţa alegerilor, Iorga a spus că nu poate să dea ţării moravuri mai bune de pe o zi pe alta. Ce aduce nou în alegeri Carol al II-lea, când vine la putere şi hotărăşte că el e şeful statului Ciprian Stoleru:E un moment în care se schimbă orientarea primului deceniu interbelic. Carol al II-lea e cel care hotărăşte pe cine desemnează ministru şi prim-ministrul. Din 1930 el a putut să controleze foarte bine partidele şi persoanele care au ajuns la guvernare până în 1937, când preia în propriile mâini conducerea totală a ţării. Dar venirea lui marchează şi intrarea în campanie electorală, prin spate, a marilor magnaţi-Nicolae Malaxa şi Max Auschnitt-care se implică în campaniile electorale cu foare multe resurse financiare, cumpără spaţiu de afişaj şi cetăţeni care păzesc aceste afişe. Practic, din 1930 acest climat democratic se degradează. În 1933 deja legionarii încep să-şi facă simţită prezenţa tot mai mult. În 1933 îl asasinează pe prim-ministrul Luca şi Dan Falcan:Cum intervine Carol al II-lea în viaţa partidelor politice:în primul rând, încercând să divizeze partidele, îi întărâtă pe unii liderii împotriva celorlalţi, dar şi în mod direct:după asasinarea lui Ion Gheorghe Duca în 1933, în mod normal, preşedintele Partidului Naţional Liberal este ales Dinu Brătianu. Regele trece peste uzanţele normale ale timpului şi nu îl numeşte prim-ministru pe Brătianu, ci pe Gheorghe Tătărescu, care era secretar general al partidului, pentru a provoca o falie în rândul Partidului Naţional Liberal.