Autor 21004 vizualizări


21 aprilie 1944 este, fără îndoială, cea mai neagră filă din istoria aviației de vânătoare române. În această zi, în care în urmă cu 26 de ani cădea în luptă asul Primului Război Mondial, celebrul Manfred von Richthofen, „Baronul Roșu”, Aeronautica Regală Română pierdea într-o confruntare cu aviația americană 11 piloți din Grupurile 1, 2 și 6 Vânătoare. 

Alți zece aviatori au fost răniți și mai multe aparate IAR-80/81 au fost distruse sau grav avariate. Această tragedie a fost posibilă din cauza faptului că în acea zi americanii au trimis pe cerul României, pentru prima dată, cel mai bun avion de vânătoare al lor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial: P-51 „Mustang”. „Indianul cu o singură pană”, așa cum aveau să-l denumească piloții români, s-a dovedit a fi principalul pericol pentru avioanele IAR-80/81, care, depășite din punct de vedere al performanțelor tehnice, nu i-au putut face față.

Faptul că piloții români nu au fost avertizați din timp că bombardierele au venit însoțite de vânătoare a contribuit la dezastru, majoritatea dintre ei fiind doborâți prin surprindere. Cât de mare a fost pierderea pentru Aeronautica Regală Română o dovedește și reacția generalului Gheorghe Jienescu, subsecretarul de Stat al Aerului, care, primind raportul din 21 aprilie 1944, a scris pe el o rezoluție cutremurătoare: „Dezastru! Continuând astfel, nici două atacuri și suntem desființați...”.

[...]

Victimele Grupurilor 31 și 14 Vânătoare americane

Cei mai mulți dintre aviatorii români doborâți în ziua de 21 aprilie 1944 au fost atacați de „Mustang”-urile Grupului 31 Vânătoare (31st Fighter Group). Această unitate de vânătoare americană (formată din escadrilele 307, 308 și 309) a făcut parte din Forțele 8 și 12 Aeriene ale SUA, executând numeroase misiuni pe teatrele de operații din Europa de Vest și Mediterana, după care la începutul lunii aprilie 1944 a intrat în componența Forței 15 Aeriene, fiind dislocată pe aerodromul de la San Severo, din sudul Italiei.

Aici a primit noile aparate P-51 B „Mustang”, care înlocuiau avioanele „Spifire”, de producție englezească, cu care unitatea luptase până atunci. Prima misiune deasupra României au executat-o pe 16 aprilie 1944, când Grupul 31 Vânătoare a însoțit bombardierele americane până la Turnu Severin. Ca un amănunt interesant, toate avioanele „Mustang” ale grupului au fost vopsite pe coadă cu dungi roșii, pictate în diagonală (atât pe ampenajul vertical, cât și pe intradosul și extradosul ampenajului orizontal), care vor deveni semnul distinctiv al acestei unități și care le va atrage porecla de „Candy tails” („cozi de acadele”) .

În ziua de 21 aprilie 1944, Grupul 31 a revendicat, în luptele purtate deasupra României, 15 avioane inamice distruse sigur, 6 probabil și 4 avariate. Jumătate dintre ele au fost atribuite piloților din 309th Fighter Squadron. Din această escadrilă au fost creditați cu victorii: maiorul John W. Meador (comandantul Grupului), căpitanul Samuel J. Brown, locotenenții John M. Ainlay, Raymond F. Harmeyer, Frederick L. Bohl, John A. Felton și David C. Wilhelm.

Formație de avioane de vânătoare americane P-51 „Mustang”

În schimbul acestor victorii, Grupul 31 a pierdut deasupra României trei avioane P-51 B ,,Mustang” pilotate de Roland Height Jackson (căzut pe raza comunei Ciorani), Eduard McLean Lyman și John Jay William (căzut în pădurea Pârlita, lângă comuna Poenarii Burchi). Ultimii doi au reușit să se salveze cu parașuta, fiind luați prizonieri de către români. Aceste pierderi s-au datorat aviației de vânătoare germane, care au revendicat în acea zi cinci ,,Mustang”-uri doborâte deasupra României. 

Pentru rezultatele deosebite obținute în ziua de 21 aprilie 1944 deasupra teritoriului nostru, Grupului 31 Vânătoare avea să-i fie acordată pentru prima dată mențiunea ,,Distinguished Unit Citation” (D.U.C.).

Tot în aceeași zi, pe cerul României s-au aflat și avioanele P-38 ,,Lightning” din Grupul 14 Vânătoare (14th Fighter Group), care au escortat bombardierele americane la București. Conform raportului de misiune, piloții din această unitate au întâlnit circa 35-40 de aparate de vânătoare de tip Me-109 și IAR-80/81 revendicând 8 avioane sigur distruse, 2 probabil și 4 avariate. Au fost creditați cu victorii colonelul Oliver Taylor, maiorul Kenneth Gaskin, locotenenții Marvin R. Elston, Porter McClaine, Frank Phillips, Cleveland Tatum și sublocotenenții William Church și Ken Sullivan. De la ei nu s-a mai întors locotenentul Richard Wilhem, care se pare că a fost doborât într-o confruntare cu un Messerschmitt Bf 109 german.

[...]

Dezastru! Continuând astfel, nici două atacuri și suntem desființați...

Dacă acțiunea aviației de vânătoare americane a fost încununată de succes, nu același lucru putem spune și de grupurile de bombardament pe care le-au însoțit. Dintre obiectivele principale, numai Bucureștiul a fost lovit, dar nu pe țintele vizate. O mare parte din bombele lansate de bombardierele americane au căzut pe raza unor comune din afara Capitalei. Conform rapoartelor jandarmeriei, peste 100 de bombe au căzut la Bobești (Ilfov), și tot atâtea la Pâslari (Vlașca).

Altele au căzut pe raza mai multor comune aflate pe ruta de zbor a acestor bombardiere (Vârteju și Cornetu – peste 30 de bombe, Valea Dragului – 6 bombe, dar și un număr nespecificat de bombe la Cățelu, Dudești, Bragadiru, Budeni, Pureni și Coșoaia). Majoritatea acestora au căzut în câmp. Au fost totuși pagube și victime la Bobești (16 case distruse, 7 morți și 4 răniți), la Valea Dragului (6 case distruse, 4 morți și 4 răniți) și Cățelu (6 morți și 5 răniți). Bombele lansate la București de Grupurile 456, 459, 461 și 451 au distrus 125 de case și au avariat alte 111, ucigând 87 de oameni și rănind alți 129, majoritatea femei și copii. Separat, s-au mai înregistrat victime la Compania Z.I. 216 Jandarmi, (6 morți și 16 răniți), toți aflați într-un adăpost pe Velodrom.

Resturile avionului IAR-81 C nr. 354 al adjutantului av. Aurel Totoiu din Grupul 1 Vânătoare, căzut lângă gara Crivina

La Turnu Severin, bombardat la vedere de către Grupul 460, au fost înregistrate alte pagube și victime. Prefectura județului Mehedinți a raportat peste 50 de bombe căzute în oraș, care au înregistrat peste 100 de morți și foarte mulți răniți. Printre victime s-au aflat comandantul orașului, generalul Lambru, grav rănit, și primarul, colonelul Emil Folter, mort. Tot în județul Mehedinți, circa 10 bombe au căzut între comunele Teregova și Poarta, distrugând aproape 50 de metri de cale ferată și 10-15 metri din șoseaua națională. 

Analizând pagubele produse, putem spune că sub aspect strategic misiunea din 21 aprilie 1944 a fost un eșec pentru Forța 15 Aeriană întrucât niciunul dintre obiectivele principale nu a fost lovit. La Ploiești, bombardierele americane nu au ajuns, iar la București au căzut numai câteva bombe, dar nu pe țintele vizate. Chiar cu bombardamentul executat la Turnu Severin, unde pagubele au fost mai mari, este clar că în acest atac aviația americană nu și-a atins obiectivele vizate. Totuși, dacă sub aspect strategic Forța 15 Aeriană înregistrase un eșec, misiunea din 21 aprilie 1944 a fost un succes tactic al aviației de vânătoare americane, care a avut o zi remarcabilă.

Pierderile grele provocate Aeronauticii Regale Române aveau să aibă consecințe grave pentru desfășurarea ulterioară a evenimentelor. Din acea zi, piloții români care zburau pe avionul IAR-80/81 au înțeles clar că vor fi obligați să lupte, în viitor, nu numai într-o copleșitoare inferioritate numerică, dar și una tehnică. Avionul de producție românească IAR-80/81 era depășit la acel moment și nu avea nicio șansă în fața „Mustang”-ului. Acest lucru l-au realizat și aviatorii noștri, iar moralul unora dintre ei avea să scadă, conștienți de faptul că luptau în fața unui inamic mult superior.

Funeraliile aviatorilor din Grupul 1 Vânătoare, doborâți la 21 aprilie 1944

Pierderile suferite de aviația noastră în ziua de 21 aprilie 1944 a provocat îngrijorare și în rândul eșaloanelor superioare ale Aeronauticii Regale Române. Primind raportul cu pierderile din acea zi, generalul Gheorghe Jienescu, subsecretarul de Stat al Aerului, a scris pe el o rezoluție cutremurătoare: „Dezastru! Continuând astfel, nici două atacuri și suntem desființați...”.

Cu toate acestea, unitățile de vânătoare ale Aeronauticii Regale Române din apărarea teritoriului care operau pe avioanele IAR-80/81 au continuat să lupte eroic împotriva aviației americane până la începutul lunii iulie 1944, când din cauza pierderilor mari suferite au fost retrase, întreaga responsabilitate pentru apărarea teritoriului revenind Grupurilor 7 și 9 Vânătoare dotate cu mult mai performantele Messerschmitt Bf-109. Dar prețul a fost mare. În numai trei luni de lupte cu aviația americană, Grupurile de IAR-80/81 au pierdut 30 de piloți (17 ofițeri și 13 subofițeri) și 34 de avioane.

Acest text este un fragment din articolul „21 aprilie 1944: Vinerea neagră a Aeronauticii Regale Române”, publicat în nr. 231 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 aprilie - 14 mai 2021, și în format digital pe paydemic.com.

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum