Detaliul care l-ar fi putut salva pe Napoleon în Rusia

Din toate provocările cu care un general trebuie să se confrunte, deplasarea armatelor a fost dintotdeauna cea mai mare. Acum 200 de ani Napoleon invada Rusia, acțiune care ilustrează perfect cât de prost pot merge lucrurile atunci când această provocare e subestimată.

Nu e suficient să-ți deplasezi armata de la locul A la locul B;trebuie să-ți ții soldații bine hrăniți și aprovizionați. Arta deplasării este, astfel, una dintre cele mai complexe și importante – vitale chiar – deprinderi pe care un comandant de armată trebuie să le stăpânească dacă vrea să iasă învingător. Iar în această artă, detaliile contează. Profesorul englez Saul David scrie pentru BBC un articol despre un element care ar fi putut salva într-o anumită măsură armata lui Napoleon în timpul invaziei din Rusia.

În 1812, când armatele lui Napoleon înaintau lăsând în urmă o Europă distrusă și cucerită, Împăratul se afla la apogeul puterii sale (așa cum avea să fie și un alt invadator al Rusiei, 129 de ani mai târziu, care avea să împărtășească aceeași soartă). Marea sa armată – La Grande Armée – număra 400.000 de soldați și se credea că este invincibilă, iar comandantul ei anticipa o victorie rapidă. Însă în șase luni de zile, uriașa sa forță fusese redusă la o mână de soldați extenuați, distruși de mediul și clima rusească. Doar 1 din 20 de soldați avea să se mai întoarcă acasă.

Calcule greșite

În timpul campaniilor anterioare din Europa de Vest, Napoleon reușise să rezolve problema aprovizionării armatelor sale lăsându-și soldații să se descurce „pe teren”, fie prin jaf, fie cumpărând cele necesare. Napoleon era conștient că o asemenea abordare nu avea să fie posibilă în pustietatea Ucrainei, astfel că avea un plan de aprovizionare pregătit. Operațiunea logistică necesară era de proporții uriașe. Erau necesare, în total, 9300 de vagoane care să transporte miile de tone de alimente pentru soldați. Pentru a trage aceste vagoane și, de asemenea, pentru transportul cavaleriei și artileriei, Napoleon a strâns 250.000 de cai care trebuiau și ei să fie hrăniți, având nevoie de circa 9 kg de mâncare pe zi.

Calculele au fost însă greșite. Chiar dacă Napoleon ar fi ajuns la Moscova cu două luni mai devreme și cu doar jumătate din numărul de oameni, tot ar mai fi avut nevoie de încă 16.330 de tone de provizii, adică dublul capacității de transport. În schimb, el a pornit la drum cu provizii pentru doar...24 de zile. Se baza pe o victorie rapidă și o campanie care nu trebuia să dureze mai mult de trei săptămâni. A fost însă o gravă supraestimare a forțelor proprii și o subestimare a poporului rus. Rușii nu i-au înfruntat direct pe francezi;în schimb, s-au retras distrugând culturile și otrăvind apele în urma lor, ademenindu-l pe Napoleon încă și mai adânc în inima Rusiei. Între timp, La Grande Armée pierdea circa 5000 de oameni zilnic din cauza dezertărilor, bolilor și sinuciderilor, iar 50 de cai mureau după fiecare kilometru parcurs din cauza dietei proaste.

Napoleon a reușit să-i atragă pe ruși pe câmpul de bătălie doar de două ori:la Smolensk, unde i-a învins, și la Borodino, în apropierea Moscovei, o bătălie sângeroasă care s-a terminat fără un învingător clar, dar cu moartea a 80.000 de oameni. Pe măsură ce rușii se retrăgeau, Napoleon a ajuns în cele din urmă la Moscova, la mijlocul lui septembrie, însă cu doar un sfert din oamenii săi. Țarul Alexandru refuza să încheie pacea, astfel că gravele probleme de aprovizionare datorate tacticii de pârjolire a pământului l-au obligat pe Napoleon să se retragă.

Echiparea cailor cu potcoave de iarnă ar fi putut schimba situația

Însă problemele lui abia începeau. Din moment ce intrase în Rusia în iunie, anticipând o campanie scurtă, caii săi aveau potcoave de vară. Crunta iarnă rusească se apropia cu pași repezi, iar această eroare de calcul avea să-l coste foarte mult pe Napoleon. Potcoavele de iarnă sunt echipate cu spini care dau calului o mai bună tracțiune pe zăpadă și gheață, astfel încât animalul să nu alunece. Fără ele, un cal nu poate trage nimic la deal și nici nu se poate folosi de potcoave pentru a frâna în pantă.

În iarna lui 1812, acest mic detaliu s-a tradus printr-un dezastru pentru forțele deja mult reduse ale lui Napoleon. Armata a pierdut o mulțime de cai din cauza fracturilor. În plus, din cauza foamei și a frigului, soldații mureau unul după altul. Fără cai, drumul de 2400 de kilometri pe care soldații îl aveau în față era aproape imposibil de parcurs. La finalul campaniei, Napoleon nu mai avea nici măcar 10.000 de soldați;a fost un eșec de pe urma căruia nu avea să-și mai revină, iar campania din Rusia a rămas în istorie ca unul din cele mai mari dezastre logistice din istoria militară.

Dacă un general pune foarte bine la punct pregătirile logistice, el poate fura practic victoria inamicului. Cel mai bun exemplu în acest sens este războiul franco-prusac din 1870-1871, când comandantul Prusiei, faimosul Helmuth von Moltke, s-a folosit de eficiența căilor ferate germane pentru concentrarea soldaților săi înaintea ca francezii să apuce măcar să-și mobilizeze armata. Câștigând astfel avantajul inițiativei, a obținut pentru Prusia o victorie rapidă ce avea să ducă la unificarea spațiului german și la nașterea celui de-al doilea Reich.

În ciuda dezvoltării căilor ferate, tot caii au rămas principalul mod de transport pentru oameni și provizii pe timp de război pentru încă un secol și jumătate aproape. Schimbarea avea să vină cu introducerea Jeep-ului de către armata americană în al doilea război mondial.

Sursa:http://www.bbc.co.uk