Detaliile unui război ciudat, în care au murit mii de soldaţi fără să existe nicio înfruntare între taberele inamice

În timpul invazia Bulgariei de către România, din cel de-al doilea război balcanic, ambele armate au pierdut mii de ostaşi, fără însă să se tragă niciun foc de armă. Un inamic nevăzut a decimat trupele combatante, determinând prima suspiciune de război bacteriologic din istoria modernă.

În anul 1913, pe fondul celui de-al doilea război balcanic, România avea să pornească una dintre cele mai bizare campanii militare din întreaga istorie a acestor locuri.  În timp ce Bulgaria se războia cu Grecia şi Serbia pentru o serie de teritorii, armata română a invadat statul de la sud de Dunăre, profitând de faptul că marea majoritate a trupelor bulgăreşti erau comasate pe frontul balcanic. Iniţial, atacul românesc s-a dorit o parte a demersurilor de a se regla disputa cu bulgarii legată de sudul Dobrogei, însă, în faţa non-combatului adversarilor,   s-a ajuns ca trupele noastre să ocupe o mare parte din Bulgaria, fiind chiar la un pas de a cuceri capitala Sofia. Dincolo de declaraţiile beligeranţilor şi de mişcările de trupe, amintitul conflict avea să intre în istorie şi pentru un fapt mai puţin obişnuit. Deşi în cursul acestui război nu a murit de mâna sau de glonţul inamicului niciun soldat român sau bulgar, pe timpul confruntării ambele armate au fost decimate de un inamic nevăzut:holera.

Dobrogea, pretext de scandal

 Dacă în 1878 între noul stat bulgar şi România exista o adevărată frăţietate (la urma urmelor, tocmai contribuisem substanţial la eliberarea lor de sub otomani, după cinci secole de ocupaţie), în anii care au urmat relaţiile s-au răcit constant. Încă înainte de 1900, politicienii bulgari au început să pretindă că Dobrogea i se cuvine Bulgariei (se susţineau chiar enormităţi de genul:80% din populaţia provinciei este bulgărească!), lucru ce i-a aprins destul de tare şi pe politicienii dâmboviţeni, care susţineau contrariul. În fapt, adevărul este puţin pe la mijloc. Dobrogea a fost sub stăpânire otomană cel puţin cinci secole, la fel ca şi restul statului bulgar modern, însă n-a fost anterior parte a ţaratelor bulgăreşti, ci sub stăpânirea (destul de aproximativă, să recunoaştem) voievozilor valahi. În acelaşi timp, stăpânirea României asupra sudului Dobrogei (rămas un măr al discordiei şi în zilele noastre) poate fi considerată legitimă câtă vreme Rusia-marea câştigătoarea a războiului din 1877-1878 -a fost cea care a negociat Dobrogea contra sudului Basarabiei. A fost, un troc care, în esenţă, repara o parte a istoriei (provincia se întorcea în componenţa Valahiei), dar strica iremediabil o alta, căci ciuntea Basarabia.

Continuarea articolului pe:Adevărul.ro