Autor 2569 vizualizări


Relatiile diplomatice ale Japoniei cu Romania au mijit la inceputul secolului XX-mai precis in anul 1902-cunoscand o perioada de tatonari, ezitari si sincope care au durat aproape trei decenii.
 
Cele doua tari ale caror interese comune rezultau din vecinatatea cu imensa Rusie, pareau sa se caute reciproc negasindu-se sau negasindu-si poate suficient de multe puncte comune. Romania se afla pe drumul occidentalizarii, imperiul din Extremul Orient fiind mai degraba de domeniul mirajului, al fascinatiei exercitate de un taram indepartat. Puternica moda culturala a japonismului care bantuia Apusul in acei ani-oglindita de pilda in pictura impresionista-a atins si arta romaneasca de la inceputul veacului trecut, dar relatiile diplomatice propriu-zise au intarziat sa se cristalizeze.

 

Primul razboi si perioada interbelica
Inceputurile lor efective sunt legate de participarea Japoniei la primul razboi mondial, ceea ce a favorizat legaturile cu Romania, care urmarea sa-si intareasca statu quo-ul teritorial obtinut in urma razboiului. Desi Japonia-ca si Italia-s-au alaturat in cel de-al doilea razboi mondial Germaniei naziste ce voia sa razbune infrangerea Puterilor Centrale, cu douazeci de ani in urma, Japonia s-a aflat in prima conflagratie mondiala de partea Antantei. Astazi cand se face atata caz de primul razboi mondial-pentru a se justifica evident diferite interese-, merita reamintit ca Axa Berlin-Roma-Tokyo nu a fost o alianta cu traditie, ci un produs interbelic izvorat din revizionismul german. Nici pana astazi nu imi este foarte clar ce au de fapt in comun Germania cu Japonia, doua tari pe care le despart istorii si culturi foarte diferite si al caror inamic comun nu este Rusia. Capitalurile germane curg fluviu acolo, iar Sankt-Petersburgul este literalmente invadat de restaurante japoneze, daca acesta poate fi un simptom-si este-al prezentei unor interese in tara respectiva.

Istoriografia romaneasca este preocupata in general de studierea propriilor diplomati si mai rar de prezentarea si examinarea personalitatii diplomatilor straini, acreditati la Bucuresti. Facand aceasta, cu toate riscurile inerente intelegerii trecutului, evolutia relatiilor bilaterale si a cursului evenimentelor ar deveni mai inteligibila si mai transparenta. Istoricul Nicolae Dascalu, actualul ambasador al Romaniei in Kazahstan, a consacrat un studiu documentat legaturilor diplomatice dintre Japonia si Romania, in perioada dintre cele doua razboaie mondiale. "Legatia Japoniei la Bucuresti - se spune acolo - a inceput a functiona la 12 martie 1922, primul trimis extraordinar si ministru plenipotentiar fiind Genshire Nishi. Succesorul acestuia este Kumaichi Horiguchi care si-a prezentat scrisorile de acreditare la 7 februarie 1924. ii urmeaza vicontele Mushakoji, din decembrie 1925, iar din vara anului 1930 E.Fujita. In preajma razboiului la conducerea misiunii nipone se afla S.Kurihava".

Akio Kassama si caracterizarea lui Filality
In toamna anului 2005 am efectuat cercetari in fondul Japonia al arhivei Ministerului Afacerilor Externe din Bucuresti, in legatura cu istoria relatiilor nipono-romane in prima jumatate a secolului XX. Din acest fond spicuiesc mai jos doua documente semnificative pentru cunoasterea intailor reprezentanti diplomatici japonezi la Bucuresti. Din confruntarea pasajului de mai sus cu baza documentara rezulta ca din enumerare lipseste un diplomat, ceea ce nu inseamna ca as cauta cu tot dinadinsul erori in merituosul studiu al d-lui Dascalu. Numai cine nu a facut cercetari veritabile poate sa creada ca in demersul istoricului nu se mai strecoara din cand in cand si unele greseli. Asadar, dupa cum reiese din documentul nr.1 de mai jos, din ianuarie 1925 a fost acreditat la Bucuresti, in calitate de ministru plenipotentiar, Akio Kassama a carui caracterizare apartinea lui George Filality, diplomat la Istanbul. Scrisoarea sa era trimisa lui I.G.Duca, pe atunci ministru de Externe in guvernul lui Ion I.C. Bratianu. De altfel acesta din urma a fost si initiatorul misiunii diplomatice romanesti la Tokyo, in octombrie 1917, trimitandu-l acolo chiar pe secretarul sau, Nicolae Xenopol, fratele istoricului A.D.Xenopol.

De observat este faptul ca in ianuarie 1925 au fost stabilite relatii diplomatice intre Japonia si Uniunea Sovietica. Intre Romania si Imperiul din Extremul Orient persista problema recunoasterii unirii Basarabiei cu Romania, pe care Japonia intarzia sa o faca.
Este necesar de stiut cine facea aprecierile la adresa diplomatului japonez:Gheorghe (sau George) Filality fusese ministru plenipotentiar in Serbia intre 1 octombrie 1909-1 august 1920, dupa care a urmat acelasi post in Turcia, intre 1 august 1920-1 august 19296. A fost primul reprezentant diplomatic al Romaniei in fosta putere suzerana, de dupa Primul Razboi Mondial. Interesant de observat este ca in Imperiul Otoman, aflat pe atunci in ultimele sale zile, fusese trimis un diplomat roman cu patronimic grecesc. in paranteza fie spus, a nu se confunda Filality cu Filitti, numele cunoscutei familii boieresti din tara Romaneasca, si ea de obarsie greceasca, ce a dat numerosi intelectuali si diplomati in ultimele doua secole si jumatate. Diplomatul Gheorghe Filality era fiul lui Gheorghe Filality (1826-1882) si al sotiei sale Sultana nascuta Pitisteanu (1845-1937), fiica lui Dimitrie (zis Matache) Pitisteanu si a unei grecoaice. Din familia boierilor Pitisteni scobora-printr-o alta ramura-Aretia Pitisteanu, sotia omului politic liberal Gheorghe Tatarescu.

La inceputul anului 1925, diplomatul Gheorghe Filality il prezenta asadar lui I.G. Duca pe Akio Kassama, noul ministru plenipotentiar al Japoniei la Bucuresti, pe care avusese prilejul sa-l cunoasca la Istanbul, ca "tanar, cam vreo 35 - 38 de ani, neinsurat, simpatic si foarte inteligent". Dealtfel primul post de ministru plenipotentiar pe care l-a ocupat acest diplomat japonez a fost la Bucuresti, deoarece in Turcia condusese misiunea japoneza in calitate de chargé d’affaires. Diplomatul roman scria superiorului sau ca "nimeni nu se poate incumeta sa afirme ca cunoaste pe un japonez. Ei sunt, precum stiti, impenetrabili si se multumesc a surade drept orice raspuns". "El (Akio Kassama) este, ca toti japonezii, nu numai foarte curios de toate, dar si, mi s-a spus, foarte lucrator". Gheorghe Filality ii apreciase o conferinta asupra "<>, unde s-a aratat nu numai cunoscator profund al subiectului, dar si deseori foarte spiritual".

Raportul lui Vasiliu despre Genshiro Nishi
Cel de-al doilea document, datand din 23 ianuarie 1928-un raport al lui Aurel-Ion Vassiliu, ministru plenipotentiar la Tokyo, catre Nicolae Titulescu, ministru de Externe-se refera la inmormantarea intaiului ministru plenipotentiar al Japoniei in Romania, Genshiro Nishi. Aurel-Ion Vassiliu a fost in post la Tokyo intre 1 aprilie 1927-1 iulie 192912, cunoscandu-l in aceasta calitate pe fostul diplomat japonez:"De cand parasise legatiunea din Bucuresti, traia cu totul retras, renuntand de bunavoie, din pricina starii sanatatii sale, la vreo activitate politica, dar stimat de toata lumea, atat pentru insusirile sale personale cat si pentru situatiunea sa sociala, defunctul, descendent al unei vechi familii, fiind ginerele principelui Ito, unul din intemeietorii Japoniei de azi, cumnatul sau, actualul principe Ito, este marele maestru al ceremoniilor M.S. Imparatului, iar ginerele sau d-l Fujii este directorul Protocolului in Ministerul de Externe".Principele Itô (1841-1909) a fost intr-adevar o mare personalitate a Japoniei moderne:dupa studii efectuate in Anglia, a facut cariera politica in calitate de prim-ministru-de patru ori:1885-1888, 1892-1896, 1898, 1900-1901-si ca rezident-general al Coreii.

Venirea lui Genshiro Nishi la Bucuresti a fost precedat de misiunea diplomatica a printului Edgar Mavrocordat la Tokyo, fost multa vreme ministru plenipotentiar la Viena. Misiunea acestuia a durat de la 15 septembrie 1920 la 1 februarie 1922, la 1 aprilie 1922 inchizandu-se legatia. Inainte de a veni in Romania Genshiro Nishi isi reprezentase tara in  in vechea monarhie a Siamului-Thailanda-, incepand din 7 aprilie 1915.
A parasit Romania ca un bun prieten al ei. Faptul este consemnat de Aurel-Ion Vassiliu care l-a vizitat cu cateva saptamani inainte de a muri:"Sezand pe rogojina impletita de pai de orez (in casele pur japoneze nu exista mobile, numai mici perne subtiri) timp de doua ore, convorbisem despre Romania, a carei amintire o pastra cu multa dragoste. Am fost viu miscat sa vad ca asteptandu-mi vizita, avusese delicatetea sa puna la locul de onoare, pe <>, portretele semnate ale Regelui Ferdinand si M.S.Regina Maria, daruite de Suverani. (<> este un fel de mare firida a oricarei incaperi japoneze, in care nu se pun decat tabletele stramosilor, ori un singur nepretuit obiect de arta, sau o antica si pretioasa pictura). / Mi-a aratat tot atunci, trimitand sa fie adus intr-adins (este o mica ceremonie japoneza pentru onoarea oaspelui, - obiectul se prezinta pe o bucata de matase) si un urcior transilvanean, cumparat la Brasov, si care il pastra in colectiunile sale, ca o pretioasa amintire".

Diplomatul japonez-retras din viata publica-a incetat din viata in urma unui atac de cord, survenit in timpul unei calatorii in sudul Japoniei. A fost incinerat, in spiritul religiei buddhiste. Descrierea ceremoniei funerare este memorabila, asemanatoare unei pagini literare, ca si dealtfel intregul raport:"Pe <> era asezata, acum, urna continand cenusa defunctului, cu tablita purtand noul sau nume din viata de apoi, - si care nu se repeta, - florile de lotus si celelalte atribute buddhiste. Trei cadelniti cu carbuni aprinsi, un vas cu tamaie. La dreapta familia cernita. Unul dupa altul, pe rand, fiecare se reculegea in fata improvizatului altar, de trei ori punea graunta de tamaie pe cele trei cadelniti, apoi inclina ineficacitatea condoleantelor in fata durerei mute a celor ramasi. O inclinare in maniera japoneza, era raspunsul - acea inclinare grava si ceremonioasa, care nu se poate descrie daca nu a fost vazuta, dar care educata de secole, a ajuns a fi aci, o a doua natura si face ca in Japonia omul din popor sa aiba aceleasi maniere ca cel mai distins curtean..."

Dupa urcarea pe tron a imparatului Hirohito, la 20 noiembrie 1928, s-a petrecut o apropiere puternica intre cele doua tari, atat de indepartate din punct de vedere geografic. In ultimele zile ale mandatului lui Aurel-Ion Vassiliu la Tokyo a fost infiintata acolo, in ziua de 26 august 1929, Societatea Japono-Romana. Diplomatul roman a fost proclamat presedinte onorific, presedintele efectiv fiind contele Nagayoshi Ogasawara. In deceniul urmator, ca si in vremea celui de-al doilea razboi mondial, legaturile nipono-romane au cunoscut o invigorare atat pe plan economic, cat si politic si cultural. Nu le-a anulat nici perioada totalitara, iar astazi, in conditiile libertatii de expresie si de calatorie, ar putea cunoaste o relansare.
 
 Documente

Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Inv.Japonia vol.12 Relatii cu Romania 1925-1944
5 ianuarie 1925. Scrisoare-raport a diplomatului Gheorghe Filality catre I.G.Duca, ministrul Afacerilor Straine, privitoare la Akio Kassama, noul ministru al Japoniei in Romania

f.2-2v:[dactilografiat] "Légation de Roumanie Constantinople, le 5 Ianuarie [sic] 1925    en  Turquie
No 18

Dul AKIO KASSAMA,
Ministru al Japoniei,

Domnule Ministru,
As dori sa documentez pe Excelenta Voastra asupra Domnului Akio KASSAMA care a fost acreditat de cateva zile in Romania ca Ministru al Japoniei. Lucrul nu e tocmai usor, caci nimeni nu se poate incumeta sa afirme ca cunoaste pe un japonez. Ei sunt, precum stiti, impenetrabili si se multumesc a surade drept orice raspuns.
Este bine totusi ca Excelenta Voastra sa stie ca noul ministru japonez este tanar, cam vreo 35 - 38 de ani, neinsurat, simpatic si foarte inteligent. Conduce de aproape doi ani misiunea japoneza ca insarcinat cu afaceri, dar cu titlul de reprezentant; l-am intalnit continuu in lume si am avut chiar ocaziunea de a-l aprecia cu prilejul unei conferinte tinuta de dansul in saloanele unei amice comune asupra <>, unde s-a aratat nu numai cunoscator profund al subiectului, dar si deseori foarte spiritual.
El este, ca toti japonezii, nu numai foarte curios de toate, dar si, mi s-a spus, foarte lucrator.
Am credinta ca domnul Kassama va reusi in misiunea ce i s-a incredintat si ca si guvernul va fi multumit de dansul.
Mi-a spus ca nu crede sa poata pleca spre Bucuresti inainte de o luna.

Filality
Excelentei Sale
Domnului I.G.DUCA
Ministru al Afacerilor Straine
etc.etc.etc. Bucuresti"


23 ianuarie 1928. Scrisoare-raport a lui Aurel-Ion Vassiliu, ministru plenipotentiar la Tokyo, catre Nicolae Titulescu, ministru al Afacerilor Straine

f.8-8v [dactilografiat]:
"Legatiunea Regala a Romaniei,
Tokyo
No.264                       
23 ianuarie 1928

Domnule Ministru,
In ziua de 21 ianuarie, a avut loc inmormantarea raposatului Genshiro Nishi, primul trimis extraordinar si ministru plenipotentiar al Japoniei in Romania.
Defunctul se dusese de vreo trei saptamani in sudul Japoniei, spre a petrece iarna intr-o clima mai dulce, dar un atac de cord i-a pus capat zilelor.
il vizitasem cu cateva zile inainte de plecarea sa. De cand parasise legatiunea din Bucuresti, traia cu totul retras, renuntand de bunavoie, din pricina starii sanatatii sale, la vreo activitate politica, dar stimat de toata lumea, atat pentru insusirile sale personale cat si pentru situatiunea sa sociala, defunctul, descendent al unei vechi familii, fiind ginerele principelui Ito, unul din intemeietorii Japoniei de azi, cumnatul sau, actualul principe Ito, este marele maestru al ceremoniilor M.S.Imparatului, iar ginerele sau d-l Fujii este directorul Protocolului in Ministerul de Externe.
Raposatul Nishi ma primise in modesta, dar pitoreasca sa locuinta japoneza, in care, dupa obiceiul locului, se intra descult.

Sezand pe rogojina impletita de pai de orez (in casele pur japoneze nu exista mobile, numai mici perne subtiri) timp de doua ore, convorbisem despre Romania, a carei amintire o pastra cu multa dragoste. Am fost viu miscat sa vad ca asteptandu-mi vizita, avusese delicatetea sa puna la locul de onoare, pe <>, portretele semnate ale Regelui Ferdinand si M.S. Regina Maria, daruite de suverani. (Tokonama este un fel de mare firida a oricarei incaperi japoneze, in care nu se pun decat tabletele stramosilor, ori un singur nepretuit obiect de arta, sau o antica si pretioasa pictura).
Mi-a aratat tot atunci, trimitand sa fie adus intr-adins (este o mica ceremonie japoneza pentru onoarea oaspelui, - obiectul se prezinta pe o bucata de matase) si un urcior transilvanean, cumparat la Brasov si care il pastra in colectiunile sale, ca o pretioasa amintire.
Desi cum spuneam mai sus Excelentei Voastre, se retrasese voluntar de la orice activitate, imi fagaduise ca la reintoarcere, in primavara, sa iasa din rezerva ce-si impusese, pentru a colabora la mai multa cunoastere a Romaniei in Japonia si mai cu seama, la realizarea acelor angajamente, despre netinerea carora era foarte amarat. Dar moartea l-a surprins si m-a privat astfel de o colaborare care putea fi folositoare.

Ceremonia funebra a fost pe cat de simpla, pe atat de miscatoare. Am regasit aceeasi casa de aparenta modesta, de data aceasta cu totul deschisa, invelita si asternuta cu panza alba.
Pe <> era asezata, acum, urna continand cenusa defunctului, cu tablita purtand noul sau nume din viata de apoi - si care nu se repeta -, florile de lotus si celelalte atribute buddhiste. Trei cadelniti cu carbuni aprinsi, un vas cu tamaie. La dreapta familia cernita. Unul dupa altul, pe rand, fiecare se reculegea in fata improvizatului altar, de trei ori punea graunta de tamaie pe cele trei cadelniti, apoi inclina ineficacitatea condoleantelor in fata durerii mute a celor ramasi. O inclinare in maniera japoneza era raspunsul - acea inclinare grava si ceremonioasa, care nu se poate descrie daca nu a fost vazuta, dar care educata de secole, a ajuns a fi aci, o a doua natura si face ca in Japonia, omul din popor sa aiba aceleasi maniere ca cel mai distins curtean...

Am trimis cu acel trist prilej, fiind data situatiunea raposatului Genshiro Nishi si functiunile ce ocupase, o coroana de flori naturale, cu panglica tricolora. Lipsa de inscriptiune putea sa dea loc si la interpretarea unei manifestari din partea guvernului roman, neavand timpul necesar a cere si primi instructiuni; in cazul cand Excelenta Voastra nu ar fi aprobat o asemenea manifestare, aceeasi lipsa va permite ca acel ultim omagiu sa nu fi fost decat faptul meu personal.
Binevoiti a primi, Domnule Ministru, asigurarea inaltei mele consideratiuni.
 [Semnat:] Vassiliu
Excelentei Sale
Domnului N.TITULESCU
Ministrul Afacerilor Straine
etc.  etc.  etc."

NOTE


  1. Nicolae Dascalu, Relatii romano-japoneze in perioada interbelica (1919-1939), in vol. Romanii in istoria universala II1, coordonatori:I.Agrigoroaiei, Gh. Buzatu, V.Cristian, Iasi, Editura Universitatii "Al.I.Cuza", 1987, pp.303-330. Despre primii ani ai acestor relatii si contextul lor istoric, vezi, de asemenea, Constantin Buse, Zorin Zamfir, Japonia un secol de istorie (1853-1945), Bucuresti, Editura Humanitas, 1990, cap.IV Imperiul de la soare rasare in primul deceniu postbelic, pp. 126-139 si cap.V Imperiul japonez in arena politica internationala, pp.140-168.
  2. Ibidem, p.306. In documentul de la arhiva M.A.E., numele diplomatului japonez apare sub forma "Genshiro Nishi". De asemenea, in numele diplomatului E.Kurihara s-a strecurat o greseala de tipar, forma corecta fiind cea cu r si nu cu "v".
  3. Marcel Mitrasca, Moldova. A Romanian Province under Russian Rule. Diplomatic History from the Archives of the Great Powers, Algora Publishing, 2002 (consultata pe Internet), p.279.
  4. Despre el vezi si Constantin Iordan, Diplomates roumains dans le Sud-Est européen aprčs la premičre guerre mondiale:entre politique et carričre, in "Etudes balkaniques", Sofia, 3-4/2006, pp.260-274.
  5. Ion Mamina, Monarhia constitutionala in Romania. Enciclopedie politica 1866-1938, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 2000, pp.359, 361.
  6. G.Bezviconi, Necropola Capitalei, Bucuresti, 1972 (multigrafiat), p.127.
  7. Am alcatuit candva un arbore genealogic al Pitistenilor pentru descendentul lor pe linie feminina, d-l Mircea Nasta, fratele actorului si regizorului Dan Nasta. In el recitesc acum ca George Filality avea o fiica, Marie-Jeanne, necasatorita, stabilita la Sibiu si o sora, casatorita Poenaru (fara urmasi). O vara primara a lui George Filality, Alexandrina, casatorita Dimitrescu, a fost mama lui Grigore (Dorel) Dimitrescu, profesor de drept roman, guvernator al Bancii Nationale si al lui Ion Dimitrescu, profesor universitar la Academia Comerciala din Bucuresti. O alta vara primara, Maria nascuta Lungeanu, a fost sotia generalului Paul Angelescu, fost ministru de Razboi. De asemenea, o alta vara primara a lui George Filality, Elena nascuta Lungeanu, casatorita cu generalul Mircea Nasta, a fost mama fratilor Nasta, intre care mai cunoscut este actorul si regizorul Dan Nasta.
  8. Vezi Documentul nr.1, din 5 ianuarie 1925.
  9. Isi scria numele cu dublu s, atat poate pentru a se individualiza cat si pentru a fi citit in limba franceza precum in cea romana.
  10. G.Bezviconi (op.cit., p.280) inregistreaza ca ani de viata 1883-1961. Sotia sa Liliana (+1932) era una dintre fiicele financiarului liberal Emil Costinescu (1844-1921), din cea de-a doua sa casatorie, cu Adina nascuta Tataranu (1856-1936). Sotia lui Aurel-Ion Vassiliu era sora cu Adina, sotia lui Constantin I.C. (Dinu) Bratianu. Despre genealogia familiei Costinescu, vezi Mihai Sorin Radulescu, Elita liberala romaneasca 1866-1900, Bucuresti, Editura All, 1998, pp.110-111. De observat faptul ca Ambasada Japoniei a avut ca sediu in Bucuresti dupa cel de-al doilea razboi mondial, fosta casa a lui Emil Costinescu de pe strada Polona, aflata vis-ŕ-vis de fosta casa a lui Gheorghe Tatarescu, astazi sediul restaurantului Heritage.
  11. Ion Mamina, op.cit., pp.355-356.
  12. Vezi documentul nr.2. Din Wikipedia aflu ca ginerele principelui Itô se numea Suematsu Kenchô, fiind casatorit cu a doua sa fiica, Ikuko. Cercetari care depasesc posibilitatile mele actuale de documentare ar putea confirma sau infirma daca Genshiro Nishi era ginerele principelui Itô, dar inclin sa cred ca diplomatul roman nu putea pur si simplu sa fabuleze.
  13. Pe Internet Wikipedia, articolul despre principele Itô. In general, informatiile din Wikipedia trebuie verificate si luate cu prudenta. Multe dintre ele se dovedesc corecte, dar exista si inexactitati.
  14. Ion Mamina, op.cit., p.355.
  15. Pe Internet, site-ul Ambasadei Japoniei de la Bangkok:http://www.th.emb-japan. go.jp/en/embassy/list.htm.
  16. Vezi documentul nr.2.
  17. Ibidem.

Akira Hayashima, Die Illusion des Sonderfriedens. Deutsche Verständigungspolitik mit Japan im Ersten Weltkrieg, München Wien, R.Oldenbourg Verlag, 1982.