Decriptarea inscripției Tărtăria. Tăblița discoidală. Interpretarea astronomică a textului hieroglific.

Autorul prezentului studiu a propus o soluție de decriptare a textului hieroglific conținut de tăblița discoidală de la Tărtăria, Fig. 1 (1). Tăblița este una dintre cele trei, descoperite în anul 1961 lângă localitatea Tărtăria, jud. Alba, de către arheologul clujean Nicolae Vlassa.

Tăblițele au fost supuse unei proceduri de conservare în care au fost tratate cu acid. Ca urmare, tăblițele au fost corodate, au fost afectate hieroglifele și pictogramele și s-au distrus unele detalii ale reprezentărilor grafice. S-a ajuns la concluzia că tratarea cu acid a fost o greșeală.

În studiul de față s-au folosit fotografii ale tăbliței realizate înaintea tratării cu acid, Fig. 2 și după tratare, Fig. 1. În Fig. 2 se pot observa pe suprafața tăbliței foarte multe puncte negre, care nu mai apar în Fig. 1, deoarece au dispărut în urma tratării. În cele ce urmează se prezintă modul de interpretare astronomică a punctelor negre existente pe tăbliță.

În urma unei analize atente s-a observat că punctele reprezintă constelații din emisfera nordică, vizibile în Fig. 3. Aceste constelații sunt reprezentate prin grupurile de puncte cărora li s-au atribuit numere de ordine de la 1 la 13, Fig. 4. Hieroglifele cu numerele 1, 3, 10, 11 și 12 din Fig. 1 au fost decriptate prin folosirea constelațiilor Orion, Gemini, din nou Orion, Lyra și din nou Lyra (1). Prin urmare, în figurile 2, 3 și 4 hieroglifele cu numerele de mai sus sunt echivalente cu constelațiile corespunzătoare susmenționate. În Fig. 5 este prezentată harta astronomică modernă a emisferei nordice.

Se poate observa din analiza comparativă a figurilor 4 și 5 că grupurile de stele 1 până la 13 din Fig. 4 au configurații asemănătoare, în unele cazuri identice, cu formele constelațiilor din harta astronomică modernă, Fig. 6. Constelațiile din Fig. 6 sunt constelațiile conținute de tăbliță și sunt reprezentate pe harta astronomică modernă, având forme puțin diferite față de formele obișnuite. În această figură, constelațiile au fost construite prin unirea stelelor componente în alt mod față de modul cunoscut. În construcțiile din Fig. 6 au fost folosite numai stele vizibile cu ochiul liber.

Grupul de stele nr. 2 din Fig. 4 reprezintă parțial constelația Hercules pentru că celelalte părți ale constelației sunt obturate de hieroglifa nr. 12 și de perforație, iar grupul de stele nr. 12 conține doar partea nordică a constelației Orion. Grupul de stele nr. 11 reprezintă constelația Cancerului. Acest grup de stele este situat în vestul hieroglifei nr. 3 la fel ca și constelația Cancerului, constelația echivalentă, care este situată în vestul constelației Gemini. Utilizând grupul de stele nr. 13 și punctele alăturate s-a construit constelația Orion.

În Fig. 4 constelațiile Cygnus, Draco, Ursa minor și Hercules sunt vizibile în vestul și nordul hieroglifelor nr. 11 și nr. 12 din Fig. 1. În Fig. 5 constelațiile de mai sus sunt amplasate în vestul, nordul și respectiv estul constelației Lyra, folosită pentru decriptarea hieroglifelor nr. 11 și nr. 12.

În Fig. 4 constelațiile Bootes, Canes Venatici, Coma Benerices, Ursa Major, Linx și Camelopardalis sunt situate în nordul hieroglifei nr. 3, iar în Fig. 5 aceste șase constelații sunt vizibile în nord-vestul, nordul și respectiv în nord-estul constelației Gemini, folosită pentru decriptarea hieroglifei nr. 3. Există deci, o corespondență în ceea ce privește poziția constelațiilor în figurile 4 și 5. Ordinea în care sunt reprezentate constelațiile 1 până la 11 este aceeași, de la vest la est. Harta din Fig. 4 nu conține constelația Orion. Cele două hărți astronomice, din figurile 4 și 5, sunt echivalente.

În concluzie, se poate constata că jumătatea superioară a tăbliței din Fig. 3 este o hartă astronomică a emisferei nordice și conține 12 constelații, reprezentate corect. Jumătatea inferioară conține o singură constelație, Orion. În această analiză nu au fost luate în considerație punctele negre din Fig. 3 situate la periferia tăbliței deoarece nu au putut fi identificate. Harta astronomică din Fig. 3 nu conține toate constelațiile emisferei nordice. N-au fost necesare autorului textului hieroglific și nu apar pe tăbliță.

Pornind de la rezultatele acestei analize, autorul a propus următoarea ipoteză:centrul perforației ar putea fi situat într-un punct corespunzător polului nord ceresc al hărții astronomice din Fig. 3.

În astronomie, precesia axială a Pământului este o mișcare continuă și periodică a orientării axei de rotație a planetei. Perioada mișcării de precesie este de 25 772 de ani. Un efect important al mișcării de precesie este deplasarea polilor cerești pe traiectorii circulare și, în consecință, schimbarea stelelor polare (2). În Fig. 7 este ilustrată traiectoria polului nord ceresc urmare a precesiei pe durata unei perioade (2).

În reprezentarea din Fig. 3 centrul perforației ar putea fi polul nord ceresc al hărții astronomice în urmă cu cca 7 500 de ani. Această hartă nu este însă una precisă. Cea mai mare parte a constelațiilor sunt deplasate față de pozițiile lor reale. Ca urmare stabilirea coordonatelor astronomice ale polului nord ceresc și determinarea vechimii hărții pe această cale nu au o precizie foarte bună. În Fig. 8 perforația a fost reprezentată pe harta astronomică modernă ținându-se seama de pozițiile constelațiilor Hercules, Draco și Bootes în raport cu periferia perforației. A rezultat o elipsă al cărui centru este situat în punctul A, corespunzător poziției polului nord ceresc din anul cca 5 500 î. C. Dacă această concluzie va fi confirmată de specialiști ar putea constitui o dovadă suplimentară a vechimii de 7 300 de ani a tăbliței.

Bibliografie:

1. Decriptarea inscripției Tărtăria.

www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/decriptarea-inscripției-tartaria.

2. www.google.com. Axial precession.

3. www.skymaponline.net.

4. www.topastronomer.com.

5. www.bibleandscience.com.