Autor 31658 vizualizări


În secolele XV-XVI, lumea trăia într-o eră europeană. Europenii dominau oceanele lumii și descopereau noi pământuri, destinate la început pentru satisfacerea nevoilor economice ale unei civilizații în expansiune. Dar tensiunile interne și războaiele religioase au determinat pe mulți să reconsidere utilitatea noilor pământuri cucerite și să pornească în căutarea unei vieți noi. 

Așa s-a întâmplat cu cei 102  puritani englezi care, dorind să scape de persecuțiile religioase și de menținerea absolutismului monarhic, s-au îmbarcat pe corabia Mayflower cu destinația  „Lumea Noua” în  scopul căutării libertății și succesului pe alte meleaguri. Aceștia vor întemeia pe pământ american colonia Massachussets, ce va deveni ulterior un  „leagăn al libertății” și centru revoluționar  al mișcării de independență față Imperiul Britanic. 

The Pilgrim father sau reprezentat baza de formare a societății americane. Descendenții acestora își afirmă cu mândrie originea, inclusiv unul dintre cei mai populari președinți americani, John F. Kennedy, se presupune că ar fi fost descendent al primilor coloniști. Începând cu 1630 a urmat o migrație masivă a puritanilor spre aceste zone, fiind înființate noi colonii pe țărmul vestic al Atlanticului. Ultima colonie britanică este stabilită în anul 1733.

Este surprinzător faptul că, într-o perioadă scurtă de timp, coloniștii britanici vor dezvolta o conștiință națională comună, conturându-se o identitate americană. Națiunea americană se va naște din sentimentele de nemulțumire și de frustrare față de dominația britanică, acești coloniști desprinzându-se de originile europene și aspirând spre un ideal comun, acela de formare al unui stat american. 

Plecarea pelerinilor englezi din portul Plymouth la bordul corabiei Mayflower (6 septembrie 1620)

Războiul de 7 ani (franco-indian) dintre anii 1756-1763, considerat a fi un prim conflict mondial al istoriei, a fost un bun pretext de afirmare a pretențiilor celor 13 colonii. Franța își pierde coloniile din America de Nord în favoarea britanicilor, dar manifestă susținere pentru câștigarea independenței de către americani. Revoluția Americană (1763-1791) ce va avea ca evenimente principale Războiul de Independență (1775-1783) și adoptarea Declarației de Independență (4 iulie 1776) vor aduce rezultatul așteptat: formarea statului american.

Data semnării Declarației de Independență, 4 iulie, devine zi națională a SUA începând cu anul 1941, în timpul președinției lui Roosevelt. Declarația reprezintă un document important pentru americani, actul prin care aceștia se declară națiune suverană, proclamând independența față de monarhia engleză. De la coloniștii veniți pe continent cu corabia Mayflower se ajunge la Părinții Fondatorii ai Națiunii, participanții activi la desfășurarea Revoluției Americane.

Tratatul de la Versailles din 1783, care confirmă în mod oficial independența statului american, reprezintă prima concesie făcută de către britanici față de colonii, concesie ce se va dovedi ulterior fatală pentru statutul acestora de putere la Oceanul Atlantic. După cum se va vedea de-a lungul istoriei, ascensiunea statului american va avea legătură cu acest fapt, ajungând dintr-o putere marginală o putere mondială.

Noul stat american se va întemeia pe principiile de „Viata, Libertate și căutare a Fericirii”, enunțate în Declarația de Independența. Principiul de căutare a fericirii sună destul de idealist, el nefiind prezent în documentele care reglementează organizarea politică la alte popoare. Modelul de guvernare american, republica federală, a fost un factor de importantă majoră în menținerea coeziunii statului american, iar instituția prezidențială un simbol de nezdruncinat.

În următoarele secole, statul american își va consolida puterea pe continentul nord-american, extinzându-se spre Vest, iar cele două războaie mondiale ale secolului XX izbucnite în Europa (unde americanii au intervenit de fiecare dată ca „salvatori”) au deschis calea afirmării SUA ca putere mondială. Dacă primii coloniști veniți pe pământul american în secolul XVII au fugit de instabilitatea Europei, în secolul XX urmașii lor au profitat de această instabilitate. Prăbușirea URSS, în anul 1991, a marcat apoi începutul unei ere americane, în care americanii trebuie să își gestioneze cu succes rolul de lider mondial.

Cu toate controversele legate de aceasta, civilizația americană a dominat istoria recentă, iar ziua de 4 iulie este un simbol al realizării democrației și unității în diversitate.

Referinţe:

MayflowerHistory.com

George Friedman, The Next 100 years, 2009