Autor 26426 vizualizări


Când spui moarte prin decapitare, mulți se gândesc la evenimente de demult, precum soarta faimoasei Anne Boleyn, a doua soție a regelui Henric al VIII-lea, sau la ghilotinarea reginei Franței, Maria Antoaneta, în 1793. Însă decapitările nu aparțin trecutului;de fapt, în unele locuri ele încep să devină ceva obișnuit, scriu cei de la Discovery News.

În zilele noastre, morțile prin decapitare sunt ceva relativ obișnuit chiar la granița Statelor Unite, în Mexic.  Astăzi, execuția prin decapitare ni se pare ceva îngrozitor. Încă și mai îngrozitor este că acestea erau transformate în spectacole publice ce atrăgeau foarte mulți curioși. Cu toate acestea, timp de mii de ani decapitările publice erau practicate în foarte multe țări. Abia în timpurile moderne  această modalitate de execuție a început să fie considerată barbară.

În secolele anterioare, decapitarea era chiar preferabilă altor modalități obișnuite de execuție, precum arderea pe rug sau spintecarea. Spre exemplu, în Anglia, decapitarea era considerată, într-o perioadă, o modalitate nobilă, chiar onorabilă, de a muri, scrie Nigel Cawthorne, autorul unei cărți despre execuțiile publice. „Spânzurătoarea era rezervată celor din clasele inferioare”, iar decapitarea nobililor.

Nobilii rebeli care se întorceau împotriva regelui erau deseori condamnați la moarte prin spânzurare, iar dacă sentința lor era schimbată – înlocuind spânzurătoarea cu decapitarea – aceștia se puteau simți chiar ușurați, știind că vor putea ține un scurt discurs de adio înainte de a fi uciși într-o manieră relativ rapidă și lipsită de dureri.

Practic, decapitarea nu era doar un mijloc de execuție;ea purta și un mesaj simbolic foarte puternic, iar acest lucru s-a păstrat și până în zilele noastre. Există modalități mai „curate” și mai puțin înfiorătoare de a omorî pe cineva, dar decapitarea impresionează! Acest element al șocului are scopul de a-i speria pe adversari și a asigura obediența.

În octombrie 2010, un om de afaceri american se afla cu soția în vacanță în Texas, aproape de granița cu Mexic. El a fost ucis, iar poliția și-a îndreptat atenția către traficanții de droguri. Ofițerul mexican însărcinat cu investigarea crimei a fost el însuși ucis – prin decapitare, capul său fiind găsit în interiorul unei valize. A fost un mesaj clar dat de cei responsabili cu moartea ofițerului – un cartel de droguri – autorităților mexicane:acela era teritoriul lor, controlat de ei, iar guvernul nu trebuie să se amestece.

Dacă acum câteva sute de ani, capetele infractorilor erau puse pe poduri sau la intrarea în orașe ca avertisment că acolo crimele nu erau tolerate, astăzi tradiția continuă, dar cu mesajul inversat:în loc de avertismente date de autorități criminalilor și publicului, decapitările sunt avertisment pentru autorități și public dat de către infractori.