De la criza din Golful Porcilor la asasinatul de la Dallas: C.I.A. in perioada lui Kennedy

Autor 12386 vizualizări


Senatorul John Fitzgerald Kennedy a depus juramantul de presedinte al SUA in luna ianuarie 1961. Cu o zi inaintea festivitatii depunerii juramantului, el fusese invitat la Casa Alba de Eisenhower pentru a fi informat intre 4 ochi asupra arsenalului nuclear american. Ulterior, la o conferinta de presa, Kennedy a declarat jurnalistilor:  ... "cu ce avem acum in arsenal, putem ucide 300 de milioane de oameni intr-o ora." Ziarul New York Times a publicat aceasta declaratie pe prima pagina, provocand un adevarat soc in intreaga lume. De la Kennedy incoace niciun alt presedinte american n-a mai vorbit public in termeni precisi despre puterea de distrugere a arsenalului nuclear al SUA.

 

Golful Porcilor
Cea mai cunoscuta actiune clandestina aprobata de Kennedy a fost trimiterea in Cuba a unei brigade de 1511 paramilitari cu scopul rasturnarii lui Fidel Castro. A ramas inscrisa in analele istoriei ca "Aventura de la Golful Porcilor"-dupa numele geografic al plajei cubaneze pe care au fost ucisi sau capturati de armata Cubei toti cei 1511 paramilitari. Ancheta interna efectuata de inspectorul general Lyman Kirkpatrick a concluzionat ca directorul general al CIA, Allen Dulles si adjunctul lui, Richard Bissell, au dezinformat doi presedinti americani asupra operatiunii clandestine de la Golful Porcilor. Acest raport intern ar fi dus la desfiintarea CIA, daca ar fi fost citit de Kennedy sau de Congres. Ca urmare, Allen Dulles a distrus 19 din cele 20 de copii ale acestei anchete interne. Singura copie care a supravietuit a fost ascunsa timp de aproape 40 de ani intr-un seif la CIA. in cartea sa de amintiri ("Reflections of a Cold Warrior; From Yalta to the Bay of Pigs"), publicata la 2 ani dupa moartea sa, Richard Bissell descrie urmatoarea discutie avuta cu Kennedy dupa dezastrul de la Golful Porcilor:Ť...Kennedy a admis ca fiind vina sa ca operatiunea a fost un dezastru. Apoi, tot el a adaugat:"intr-un guvern parlamentar, eu ar trebui sa demisionez. Dar in acest guvern (de tip prezidential) eu n-o pot face, asa ca tu si Allen (Dulles) trebuie sa plecati"ť.

Dulles va pleca de la CIA 5 luni mai tarziu, in septembrie 1961, iar Bissell in februarie 1962. in furia sa provocata de esecul din Cuba, Kennedy nu s-a limitat numai la indepartarea de la CIA a celor doi directori mentionati mai sus. El este singurul presedinte din istoria SUA care s-a pronuntat public pentru desfiintarea "in corpore" a CIA. Tim Weiner nu da detalii in cartea sa (Legacy of Ashes:The History of the CIA) despre demersurile facute de Kennedy in acest sens si cine anume l-a impiedicat sa emita un ordin prezidential similar celui emis de Truman in 1945 cand a desfiintat OSS-organizatia care a precedat CIA in spionajul extern. Sub presiunea militarilor si a cercurilor conservatoare din SUA, Kennedy a numit ca director-general la CIA in locul lui Dulles, pe John McCone, un republican dintre prietenii apropiati ai lui Eisenhower. Drept contrapondere, Kennedy a incredintat fratelui sau Robert Fitzgerald Kennedy (RFK) controlul total al departamentului de operatiuni clandestine al CIA-pe langa atributiile pe care le avea deja ca ministru al justitiei. Autorul scrie ca "RFK avea atunci 35 de ani, era nemilos si fascinat de tot ce era secret. incepea ziua de munca in biroul directorului-general CIA pentru ca avea locuinta sa foarte aproape de sediul central al CIA."

Actiuni clandestine de asasinare
Actele consultate de Tim Weiner in arhivele CIA probeaza documentar faptul ca fratii Kennedy au conceput, organizat si desfasurat constant actiuni de asasinare a unor conducatori apartinand altor popoare. Kennedy a intrat in istoria CIA cu 163 de actiuni clandestine desfasurate cu aprobarea sa in cele 34 de luni la Casa Alba. Predecesorul lui Kennedy, presedintele Dwight Eisenhower aprobase 170 de actiuni clandestine ale CIA, dar in decurs de opt ani la Casa Alba!  Richard Helms este citat in cartea lui Tim Weiner ca aceasta ambitie iresponsabila a fratilor Kennedy de a asasina sefii altor state suverane ridica doua categorii de probleme. Prima problema era de ordin moral intrucat era considerat drept o aberatie sa ucizi un lider politic in timp de pace. A doua problema ridicata de asasinatele externe se referea la considerentele practice, perfect definite de Richard Helms prin urmatoarele cuvinte:"Daca devii implicat in actiunile de asasinare a conducatorilor straini, exista intotdeauna intrebarea cine este urmatorul la rand?".

Din aceste considerente, fratii Kennedy au calculat corect ca directorul-general nou numit la conducerea CIA, John McCone, nu trebuia informat despre aceste actiuni criminale desfasurate in subordinea sa de ofiterii departamentului de operatiuni clandestine de la CIA, care era controlat direct de fratele presedintelui. Cuvintele cele mai profetice in acest context apartin tot lui Richard Helms:"Daca ucizi conducatorii altor popoare, de ce acele popoare n-ar trebui sa-i ucida pe liderii poporului tau?" Sunt cuvinte profetice daca se tine cont de faptul ca ambii frati Kennedy au fost asasinati in exercitiul functiunii. Tot Helms este cel care l-a informat in anul 1975 pe presedintele SUA din acel an (Gerald Ford), ca Robert Kennedy a condus personal tentativele CIA de asasinare a lui Fidel Castro. La ora aceea Congresul ancheta actiunile CIA din interiorul SUA, spre ingrijorarea Casei Albe. Principala teama a lui Henry Kissinger si a presedintelui Gerald Ford era de a nu transpira in presa americana vreun detaliu privind asasinatele comise de CIA la ordinul Casei Albe. La 16 ianuarie 1975, presedintele Ford a invitat la un dejun organizat la Casa Alba pe proprietarii principalelor ziare de mare tiraj din SUA si le-a declarat textual:"Hotarat lucru, nu este in interesul national discutarea trecutului CIA. Reputatia fiecarui presedinte de la Harry Truman incoace ar putea fi ruinata daca cele mai mari secrete ar fi expuse publicului.
- Ca de exemplu? a intrebat unul din invitati.
- Cum ar fi de exemplu, asasinatele - a raspuns presedintele SUA".
Autorul cartii pune cititorului urmatoarea chestiune:"Este greu de concluzionat ce este mai grav: ce a spus presedintele Ford sau faptul ca invitatii presei americane au reusit sa tina secreta declaratia incendiara a presedintelui SUA?"

Tinta:Fidel Castro
Presedintele Kennedy a ordonat de 2 ori la CIA sa formeze un detasament de asasini. Directorul adjunct Richard Bissell a incredintat aceste misiuni lui Bill Harvey, seful departamentului D al serviciilor clandestine de la CIA. Ofiterii acestui departament D spargeau ambasadele straine din afara granitelor SUA pentru a fura codurile de cifrare ale comunicatiilor acelor ambasade cu guvernele lor. Cifrul astfel furat era incredintat Agentiei Nationale de Siguranta (NSA) care descifra astfel comunicatiile ambasadelor straine. Departamentul D avea legaturi cu criminali de profesie din capitalele tarilor straine, care erau platiti sa efectueze spargeri, rapirea unor curieri diplomatici si alte actiuni criminale in numele sigurantei nationale americane. in februarie 1962, Harvey a conceput un plan de actiune codificat conspirativ sub numele CARABINA si a angajat un apatrid cu domiciliul in Luxemburg, cu misiunea de a-l ucide pe Fidel Castro. Arhivele CIA dezvaluie un alt om platit de Harvey pentru acelasi scop:seful Mafiei de la Miami, John Rosselli. Harvey a inmanat personal lui Rosselli, otravuri de strecurat in cafeaua sau ceaiul lui Castro, otravuri furnizate de dr. Edward Gunn-seful serviciilor medicale de la CIA. Aceste actiuni criminale s-au facut cu aprobarea lui Richard Helms care preluase comanda serviciilor clandestine ale CIA in luna mai 1962. Aceasta actiune de asasinare a lui Castro a primit numele conspirativ de MANGUSTA si un buget de cheltuieli de 50 milioane de dolari. Singura realizare obtinuta cu aceste 50 de milioane de dolari a fost infiltrarea in Cuba a unor agenti CIA care au construit acolo o retea de 45 de informatori. Nicio actiune de sabotaj n-a putut fi realizata, iar Fidel Castro n-a suferit vreun atentat.

Robert Kennedy, in calitatea sa de ministru de justitie, cerea insistent celor de la CIA sa trimita in Cuba echipe de sabotori, cu misiunea secreta a aruncarii in aer a centralelor electrice, a fabricilor si a rafinariilor de zahar.
"O colectie minunata a crimelor..."
In dimineata zilei de luni 30 iulie 1962, presedintele Kennedy a declansat sistemul electronic secret de inregistrare pe banda de magnetofon a discutiilor purtate in biroul lui de la Casa Alba. Era un dispozitiv de inregistrare sofisticat, instalat duminica precedenta la ordinul lui. Patru decenii mai tarziu, au fost scoase de la secret si transcrise inregistrarile electronice ale discutiilor lui Kennedy din biroul prezidential. Spicuim din cartea lui Tim Weiner cateva exemple ilustrative:a) Complotul de rasturnare a guvernului Braziliei condus de Joao Goulart si alocarea sumei de 8 milioane de dolari in acest scop;b) Ordinul de violare a spatiului aerian al R.P.Chineze cu avioanele spion U-2. O luna mai tarziu, la ordinul lui Mao Tse-Dun, este doborat deasupra Chinei un asemenea avion U-2 din dotarea CIA;c) Ordinul de rasturnare a guvernului din Haiti aflat sub conducerea lui François Duvalier;d) Ordinul de rasturnare a guvernului Guyanei condus de Cheddi Jagan si alocarea sumei de 2 milioane de dolari in acest scop;e) La 15 august 1962 directorul-general CIA, McCone, prezinta presedintelui Kennedy lista tarilor in care CIA avea in desfasurare actiuni subversive secrete:Vietnam, Laos, Thailanda, Iran, Pakistan, Bolivia, Columbia, Republica Dominicana, Ecuador, Guatemala si Venezuela. Kennedy este informat de McCone ca "aceasta lista are un nivel de secretizare deosebit de strict deoarece lista spune totul despre actiunile noastre murdare".

Prezent la aceasta discutie se afla in birou si consilierul prezidential pentru siguranta nationala care este inregistrat razand ca-i spune lui McCone urmatoarele:"lista asta este o colectie minunata a crimelor tale";f) La 22 august 1962 este inregistrata discutia lui Kennedy cu McCone, in care-i ordona acestuia constituirea la CIA a unei echipe de spionaj intern a unor jurnalisti americani de la New York Times. Ordinul acesta viola Carta de Functionare a CIA care interzice in mod expres spionajul in interiorul SUA. Deci cu mult inaintea lui Nixon si a scandalului de la Watergate, Kennedy a utilizat CIA pentru a-i spiona pe americani in propria lor tara. intre anii 1962-1965 CIA l-a spionat pe jurnalistul Hanson Baldwin de la ziarul New York Times, plus alti 4 jurnalisti si sursele lor. Prin acest ordin, Kennedy a creat un precedent pe care-l vor copia presedintii Lyndon Johnson, Nixon si George W. Bush.

Criza rachetelor
La 30 august 1962 un expert al CIA care examina fotografii aeriene facute de un avion-spion U-2 asupra Cubei, a descoperit o baza de rachete sovietice SA-2, acelasi tip de racheta care doborase deasupra URSS avionul-spion U-2, pilotat de Garry Powers. in aceeasi zi de 30.08.1962, un alt avion U-2 a fost surprins intrand in spatiul aerian al URSS violand angajamentul solemn al SUA de incetare a acestor incursiuni aeriene. Kremlinul a expediat prompt Casei Albe un protest in acest sens. Stirea ca in Cuba se aflau acum rachete sovietice sol-aer a provocat retinerea Casei Albe de a mai permite noi zboruri U-2 asupra Cubei. Apoi, la 9 septembrie 1962, un alt avion U-2 este doborat deasupra Chinei. Acest nou incident a creat un sentiment unanim de oroare la Pentagon si la ministerul de externe al SUA, care cereau in comun consilierului prezidential pentru siguranta nationala sa intervina personal pe langa Kennedy in aceasta chestiune. Responsabilul de la CIA cu aceste zboruri U-2 este convocat la Casa Alba si intrebat direct:"...la planificarea acestor zboruri U-2 exista cineva care vrea sa declanseze un razboi?".

La 11 septembrie 1962, Kennedy suspenda zborurile U-2 asupra Cubei. in urmatoarele 5 saptamani, 95 de rachete nucleare sovietice ajung in Cuba nedetectate de americani. Fiecare din aceste 95 de rachete era echipata cu o bomba atomica de 70 de ori mai devastatoare decat cea trimisa la Hiroshima de presedintele Truman. in tot cursul anului precedent, colonelul sovietic Oleg Penkovsky a trimis la Londra, in secret, cca 5.000 de pagini cu documente privind tehnologia si doctrina militara sovietica. La studierea acestora, englezii au chemat la Londra si pe colegii lor de la CIA, fiind vorba de cel mai mare spion voluntar din interiorul URSS pe care l-au avut vreodata occidentalii. La primul revarsat al zorilor din ziua de 14 octombrie 1962, un avion U-2 a zburat deasupra Cubei, efectuand 928 de fotografii in 6 minute. Toata ziua urmatoare, expertii CIA au comparat fotografiile din Cuba cu cele facute in Piata Rosie din Moscova la parazile militare de 1 Mai. Din specificatiile tehnice furnizate de Oleg Penkovsky au putut afla ca in Cuba se aflau rachete balistice de raza medie SS-4 capabile de a transporta pana la Washington bombe atomice de o megatona fiecare. in ziua de 16 octombrie 1962 in sala consiliului de ministri de la Casa Alba s-au adunat demnitarii americani din conducerea sigurantei nationale, pentru examinarea celor 928 de fotografii aduse recent din Cuba. Este instructiva pentru istorici, transcrierea textuala a discutiilor purate de Kennedy si ministrii sai in acea criza grava din istoria lumii:ŤPresedintele scruteaza intens fotografiile. "Cat de avansate sunt aceste lucrari de instalare?" intreaba el. "Sire, n-am mai vazut pana acum acest tip de instalatii" a raspuns Lundahl (seful interpretilor fotografici de la CIA). "Este gata de lansare racheta?" intreaba presedintele. "Nu sire, raspunde Graybeal (expertul-sef in rachete de la CIA). "Cat timp avem ..nu putem spune, asa-i, cat timp avem la dispozitie pana lanseaza racheta?" a intrebat presedintele. Nimeni nu stia. "Unde sunt bombele atomice?" a intrebat ministrul apararii McNamara. Nimeni nu stia. O buna presupunere face Dean Rusk (ministrul de Externe): "Noi nu traim realmente de frica armelor sale nucleare fata de dimensiunea temerii lui (Hrusciov) fata de armele noastre. Si noi avem arme nucleare in apropiere, in Turcia si alte locuri".

Kennedy uitase complet de Turcia, ca acele rachete americane erau in dispozitiv si ca hotarase sa pastreze acele arme atintite spre sovietici. Kennedy a ordonat pregatirea a trei lovituri militare: prima, de distrugere a rampelor lansatoare de rachete nucleare, cu avioane ale marinei si ale fortelor aeriene; a doua, de pregatire a unei lovituri aeriene mult mai mari ca anvergura; a treia, de invadare generala si cucerire a Cubei. "in mod cert vom da lovitura nr.1" a spus el. "Vom distruge acele rachete" a mai spus presedintele. Sedinta s-a incheiat dupa o ora in care Robert Kennedy a argumentat in favoarea unei invazii totale (nr.3)ť. La ora 18:30 din aceeasi zi, oamenii presedintelui au revenit in sala de consiliu. Gandindu-se la agentii CIA care actionau in Cuba sub planul Mangusta, presedintele Kennedy a intrebat daca aceste rachete balistice de raza medie ar putea fi distruse cu gloante. "Da, a raspuns generalul Marshall Carter (director adj. al CIA), numai ca aceste rachete sunt mobile;pot fi deplasate spre ascunzatori noi". (Problema tintirii rachetelor mobile a ramas nerezolvata pana azi, dupa 47 de ani de la criza Cubei).

Ce-i de facut?
Presedintele examina acum chestiunea unui razboi nuclear din cauza Cubei. El a inceput sa-si dea seama cat de putin il intelegea pe omologul lui sovietic. "in mod evident am fost eronati in a determina ce incearca sa faca Hrusciov" a spus presedintele."Nu multi dintre noi s-au gandit ca el va trimite rachete in Cuba" a spus el. "De ce a facut Hrusciov asta?" s-a intrebat cu voce tare presedintele. "Care-i avantajul acestei actiuni? Este ca si cum, deodata, noi am incepe sa punem un numar mare de rachete balistice in Turcia. Si asta ar fi un lucru extrem de periculos, cred eu" a remarcat John Kennedy. S-a asternut tacere in sala de consiliu. S-a trecut la masuri specifice razboiului secret. S-a autorizat infiltrarea in Cuba cu ajutorul submarinelor a zece echipe de agenti CIA din operatiunea "Mangusta". Misiunea lor era de a arunca in aer navele sovietice din porturile Cubei, folosind mine subacvatice, de a ataca bazele de lansare a rachetelor cu mitraliere si mortiere si poate chiar a rampelor de lansare a rachetelor. Presedintele Kennedy a plecat din incapere, lasand pe masa doua alternative militare: un atac prin surprindere asupra Cubei si o invazie totala. in absenta presedintelui, generalul Marshall Carter, un barbat scund de 60 de ani, chel si cu o limba ascutita, si-a exprimat temerea lui cea mai mare: "Mergem acolo cu un atac prin surprindere. Distrugem toate rachetele. Acesta nu este sfarsitul;acesta este inceputul". Va fi prima zi a celui de-al III-lea razboi mondial. in ziua urmatoare, 17 octombrie 1962, McCone s-a intalnit cu Kennedy la ora 9:30 a.m. in biroul prezidential. Citez din memorandumul lui zilnic pentru uzul intern, desecretizat in anul 2003: "Presedintele pare inclinat sa actioneze prompt, fara somatie prealabila" scrie McCone in notele sale de sedinta. Kennedy il trimite apoi pe McCone cu automobilul pana la Gettysburg, Pennsilvania, sa-l informeze in detaliu pe fostul presedinte, generalul Eisenhower. Dupa examinarea fotografiilor aeriene din Cuba, "Eisenhower parea sa incline spre o actiune militara care sa izoleze Havana de restul Cubei si prin urmare sa preia controlul guvernului cubanez." Demn de mentionat este faptul ca Eisenhower nu i-a recomandat lui Kennedy acest plan de actiune militara, iar McCone nu precizeaza in notele sale motivele acestei retineri, desi experienta militara a lui Eisenhower din timpul razboiului justifica o recomandare militara pentru tanarul Kennedy.

Blocada maritima
Un alt aspect remarcabil al memorandumului cotidian al lui McCone este cautarea infrigurata a unei metode de deposedare a Cubei de armele nucleare sovietice fara a se ajunge la un razboi nuclear cu URSS. inainte de a ajunge directorul CIA, McCone fusese proprietarul unor mari santiere navale unde construise multe nave necesare in al doilea razboi mondial. Era deci familiarizat cu puterea militara, politica si economica a navelor maritime. Notele redactate de McCone in acele zile tensionate includ ideea sa de impunere a unei blocade maritime complete a Cubei, dublate de amenintarea cu atacul contra oricarei nave care ar incerca sa strapunga incercuirea si sa intre in porturile cubaneze. Ideea asta nu a primit sprijinul niciunui consilier din anturajul presedintelui. in dimineata zilei de 18 octombrie 1962, McCone s-a prezentat la Casa Alba cu noi fotografii luate de U-2 din Cuba. Ele ilustrau aparitia in Cuba a altor rachete mai mari, cu o raza de actiune de 4.000 de km, capabile sa loveasca orice mare oras american, exceptand orasul Seattle de la Pacific. McCone a mai precizat ca bazele de rachete erau sub controlul militarilor sovietici. Asta l-a determinat pe ministrul apararii McNamara sa sublinieze faptul ca "un atac prin surprindere asupra bazelor va ucide mai multe sute de servanti sovietici. Atacand aceste baze era un act de razboi asupra Moscovei nu asupra Havanei". George Ball, ministru adjunct la externe, a avertizat ca "o lovitura aeriana fara somatie este ceva ca la Pearl Harbour" (deci un "casus belli" servit URSS-ului). in favoarea propunerii lui McCone de blocada maritima cu somatie de atac au votat Eisenhower, Robert Kennedy si autorul ei, McCone.

Cu aceasta optiune s-a angajat Kennedy in fata natiunii si a lumii printr-un discurs televizat din noaptea de 22 octombrie 1962. Miercuri dimineata, 24 oct. 1962, blocada militara a Cubei a intrat in functiune si pregatire de lupta. Un convoi de opt nave sovietice era in drum spre Cuba in Oceanul Atlantic, insotite de submarine sovietice. Nava din fruntea convoiului era un tanc petrolier cu numele "Buharest". Un aspect scapat din calcul la impunerea blocadei si care devenise alarmant era ca blocada in sine nu stopa pe sovietici in pregatirea rampelor de lansare a rachetelor aflate deja in Cuba. Noile fotografii aduse de avioanele U-2 confirmau faptul ca primejdia crestea de la o ora la alta. Nu mai era mult timp disponibil pentru negocieri diplomatice, deci o solutie posibila nu mai figura mult timp printre optiuni. Rezolvarea manu militari a crizei devenea iminenta in lumina faptului, descoperit duminica 27 octombrie 1962 la ora 10:00 a.m, ca rachetele sovietice din Cuba erau gata de lansare in decurs de 6 ore. Comitetul reunit al sefilor de stat major ale fortelor militare americane recomanda intens presedintelui inceperea invaziei Cubei in 36 de ore. La cresterea tensiunii au mai contribuit si 2 avioane U-2 unul dintre ele surprins asupra URSS, gonit de avioanele sovietice, iar al 2-lea avion U-2 era doborat asupra Cubei, cu moartea pilotului american, maiorul Rudolf Anderson.

Rachetele din Cuba, contra celor din Turcia
In aceasta atmosfera incordata se primeste la Casa Alba o telegrama de la Hrusciov a carei transmitere de la Kremlin a durat 6 ore. Era o scrisoare personala a premierului sovietic, care propunea rezolvarea crizei din Cuba prin promisiunea SUA ca nu vor invada vreodata Cuba. in schimbul ei, URSS va retrage din Cuba toate armele nucleare. A doua zi, in timpul sedintei de la Casa Alba, Kennedy primeste un buletin al Agentiei de presa Associated Press de la biroul acesteia din Moscova, buletin pe care presedintele l-a citit cu voce tare celor prezenti: "Premierul Hrusciov a spus presedintelui Kennedy ieri ca el ar retrage armele nucleare din Cuba, daca SUA retrag rachetele lor din Turcia.". intreaga asistenta s-a ridicat in picioare intr-un vacarm total! Nimeni n-a acceptat aceasta noua propunere a lui Hrusciov cu exceptia presedintelui si a lui McCone. Kennedy este inregistrat declarand celor prezenti: "Ei (sovieticii) au o propunere foarte buna". McCone a argumentat de ce ideea este foarte buna: "era concreta, serioasa si imposibil de ignorat". La ora 18:30 presedintele pleaca din sala si in absenta lui discutiile degenereaza rapid. McCone cere lui McNamara sa faca trocul propus de Hrusciov: rachetele americane din Turcia la schimb cu cele sovietice din Cuba. Se aud alte voci tipand in sala: efectueaza trocul, fa schimbul, deci!".

Cu o furie crescanda in voce, directorul-general al CIA se adreseaza lui McNamara cu aceste cuvinte:"Am discutat despre asta si am spus ca noi am fi incantati sa schimbam acele rachete din Turcia contra celor din Cuba. Eu as face schimbul acesta chiar acum! N-as vorbi nimanui despre asta! Am stat aici o saptamana si toata lumea de aici a fost in favoarea acestui troc." Presedintele Kennedy revine in sala si propune o pauza pentru servirea cinei, dupa care se duce in biroul lui insotit de fratele sau Bobby, McNamara, Dean Rusk si Bundy (consilierul pentru siguranta nationala). McCone este exclus de la aceste deliberari finale (era membru al Partidului Republican si prieten cu Eisenhower). in biroul prezidential se discuta ideea lui McCone care este acceptata si de presedinte. Se face legamant intre cei prezenti de a pastra secretul deciziei finale:trocul rachetelor americane din Turcia in schimbul celor sovietice din Cuba. Fratele presedintelui, Bobby, pleaca la biroul lui de la ministerul justitiei pentru a se intalni acolo cu Anatoli Dobrinin, ambasadorul sovietic in SUA. Acolo, Robert Kennedy l-a informat pe Dobrinin ca SUA au "acceptat solutia QUID PRO QUO privind rachetele, conditionat de a nu se face public vreodata acest troc". Fratii Kennedy nu puteau concepe sa fie vazuti partasi la un schimb cu Hrusciov. Dupa plecarea lui Dobrinin, Robert Kennedy a falsificat stenograma convorbirii scotand orice cuvant referitor la trocul din Turcia, care a ramas secret pentru americani pentru multe decenii. Ei au crezut ca au fost salvati de la un razboi nuclear cu URSS, prin calmul presedintelui Kennedy si fermitatea de otel a fratelui sau Bobby. Rolul central jucat de McCone in rezolvarea pasnica a crizei a fost ascuns opiniei publice pana la sfarsitul secolului. McCone a decedat in februarie 1991, la varsta de 89 de ani.

Asasinarea lui Kennedy
Tom Weiner acorda multe pagini din cartea sa, asasinarii lui John Kennedy, dar cititorul va ramane consternat sa afle ca CIA s-a ocupat sa caute asasinii lui Kennedy in URSS unde Oswald locuise un timp cu sotia sa, rusoaica Marina. Aceste suspiciuni ridicole n-au incetat nici cand dezertorul sovietic Yuri Nosenko, ofiter KGB cu acces la dosarul lui Oswald, a informat pe cei de la CIA ca in dosarul de la Moscova al lui Oswald nu exista absolut nimic de natura sa justifice banuielile CIA ca sovieticii ar fi avut vreun plan cat de mic pentru Oswald.

CIA nu numai ca nu l-a crezut pe Nosenko, dar l-a si torturat timp de 1277 de zile sa admita ca este trimis de KGB pentru a-i dezinforma pe americani. in pofida detentiei cumplite, in completa izolare, fara hrana suficienta si chiar fara aerisirea celulei, in totala violare a legilor americane, Nosenko a rezistat, insistand ca URSS n-are niciun amestec in asasinarea lui Kennedy. Detaliile enumerate de Tim Weiner tind sa confirme afirmatiile facute de H.R.Haldeman, secretarul general al Casei Albe pe vremea lui Nixon, potrivit carora CIA a organizat la moartea lui Kennedy o uriasa campanie de eliminare a documentelor si informatiilor detinute de CIA in dosarul Oswald. in cartea sa "The Ends of Power", Haldeman sustine ca la CIA au fost oameni interesati in ascunderea adevarului privind asasinarea lui Kennedy. O asemenea persoana a fost seful contra-informatiilor de la CIA, James Jesu Angleton. El a blocat actiunile de anchetare la CIA a banilor furnizati de CIA Mafiei, intr-un cont cifrat din Panama. Relatiile lui Angleton cu Mafia si sefii ei Giancana si Rosselli erau cunoscute de sefii de la CIA. in final, Weiner il citeaza pe Richard Helms, care concluzioneaza laconic enigma mortii lui Kennedy:"...Pana in ziua deschiderii arhivelor de informatii sovietice si cubaneze, dosarul Kennedy ramane deschis. Uciderea lui Kennedy a fost fie opera unei haimanale cu o carabina ieftina si o luneta de sapte dolari, ori adevarul a fost mult mai teribil".

""