Autor 15664 vizualizări


Care este cauza diferențelor fizice între oameni și ce dezvăluie aceste diferențe despre originea noastră? Aceste întrebări au tulburat imaginația umană încă din antichitate.

Părintele medicinei, Hippocrate, susținea ideea determinismului geografic, argumentând că mediul, clima și alți factori regionali lasă o amprentă asupra facultăților fizice și comportamentale ale întregii populații. El considera că albii sunt robuști și curajoși de la natură, în timp ce asiaticii sunt plăpânzi, iar negrii sunt lași [apud Bhopal, 1998].

Împăratul roman Iulian Apostatul, ultimul împărat păgân (a domnit în anii 361-363 e.n.), considera că bărbații și femeile au fost creați în câteva etape. El observase că între germani, sciți și etiopieni există diferențe fizice semnificative, respectiv nu-și putea imagina cum aceste popoare puteau proveni dintr-un singur strămoș; în opinia lui, ar fi existat creații separate pentru popoare separate. 

Totuși, dincolo de câteva ipoteze naive și aproximative, natura originii și a diferențelor umane nu fusese supusă unei analize sistemice și profunde de către antici. Unele religii ofereau o explicație foarte superficială, suficientă pentru dorința de înțelegere din acele vremuri. Frecvent era invocată originea poligenistă a lumii (doctrina potrivit căreia diferitele rase umane au fost create în mod separat sau au evoluat din diferite specii).

Astfel, în mitologia pigmeilor din Congo se spune că zeul suprem al pigmeilor, Khonvoum, a creat trei tipuri diferite de oameni din trei feluri de lut: unul negru, altul alb și al treilea – roșu. În mitologia tribului Asmat, din Noua Guinee, se spune că ei fuseseră creați de zeul lor, dintr-un lemn cioplit; însă celelalte grupuri de oameni, străine, au fost create din părțile unui crocodil ciopârțit, pedepsit pentru că îndrăznise să-i atace pe primii oameni asmat. Mitologia poporului ainu din Japonia susținea că primii oameni ainu au venit din cer, în mod separat de alte rase.    

Ce spune Biblia? Dacă Adam și Eva erau asemănători, de unde au apărut oamenii de altă culoare?

În mitologia iudeo-creștină nu găsim un răspuns lămuritor cu privire la originea raselor umane. Conform Bibliei, a existat un singur act creator pentru întreaga umanitate, însă apare întrebarea: dacă Adam și Eva erau asemănători, în asemenea caz, de unde au apărut oamenii de altă culoare? Or, trebuia ca cineva din acel cuplu inițial mitic să fi avut pielea de altă pigmentație (vezi imaginea de mai su). În scripturi există totuși câteva încercări de a explica această enigmă, apelându-se la o soluție... aproape evoluționistă.

Astfel, ni se spune că la originea tuturor oamenilor ar fi stat Adam, iar diferențele dintre rase sunt puse pe seama celor trei fii ai lui Noe: Ham, Sem și Iafet; aceștia ar fi dat naștere, după Potop, unor seminții diferite (hamiții – africanii, semiții – popoarele semitice și iafetizii – europenii). Ham fusese blestemat de tatăl său, Noe, și de atunci a devenit întunecat la piele și marginalizat, iar descendenții săi au ajuns subordonați celorlalte seminții.

Există interpretări și versiuni alternative ale legendei biblice, propuse de diverși teologi. Versiunea preadamită, de exemplu, susține că pe Pământ existau oameni (rase umane) înainte de crearea lui Adam; versiunea coadamită admite ideea că odată cu Adam au fost create și grupuri de oameni localizate geografic în alte regiuni ale Pământului. Din acei oameni creați separat ar fi provenit diferite rase. Mitul biblic, cu tot cu interpretările lui, a fost considerat satisfăcător și neîndoios pentru multe secole. 

În epoca medievală au existat tentative de a pune diferențele dintre albi și negri pe seama factorilor climatici. Astfel, în enciclopedia din secolul XIII a lui Bartholomeus Anglicus, Despre proprietatea lucrurilor (De Proprietatibus Rerum), este propusă o teorie conform căreia clima rece produce oameni albi, iar clima fierbinte produce oameni negri; totodată, se afirma că pielea albă e un indiciu al curajului lăuntric, în timp ce posesorii de culoare neagră a pielii sunt lași și perfizi [apud Heng, 2011, p. 259]. Alți cercetători admiteau că între rase există o distanță și mai pronunțată; astfel, faimosul vraci elveţian Paracelsus fusese un susţinător al tezei poligeniste şi credea că existenţa raselor distincte se datorează originilor istorice diferite ale oamenilor, teză pe care a conceptualizat-o şi a promovat-o. 

În Jurnalul său de călătorie, Cristofor Columb făcuse câteva însemnări curioase despre aborigenii pe care i-a întâlnit pe insulele descoperite din America; printre altele, Columb a indicat că aceştia „se nasc toţi cu câte-o coadă” [apud Jucquois, 20052, p. 320]. Prin această descriere, Columb ne oferă o mostră tipică a modului în care în epoca medievală era privită şi tratată orice fiinţă umană ciudată, deosebită de ceea ce văzuseră europenii în mediul lor obişnuit de viaţă.

Totuși, abia în perioada Renașterii și în epoca modernă, când putea fi ocolit tabuul impus de religie cu privire la discuțiile despre originea omului, diferențele umane au început să fie cercetate cu o abordare pe care am putea-o numi „protoștiințifică”. Potrivit unor cercetători contemporani, declinul religiozității din perioada iluministă sau, altfel zis, la începutul modernității a impulsionat gândirea rasistă, deoarece oamenii au devenit liberi să aprecieze diversitatea umană din perspectiva naturalistă, nu din cea a creației divine.

Conceptul teomorfist susținea că toate făpturile de pe Pământ au origine dumnezeiască, implicit toți oamenii, care sunt parte a aceluiași lanț al creației, a aceluiași plan celest; cu toții constituie expresia unui Dumnezeu, deci sunt perfecți în formă și manifestare. Pentru doctrinele teologice conta mai puțin aspectul fizic al făpturii, ci era prioritar cel spiritual; erau dezapreciați nu atât cei diferiți ca imagine, ci acei de altă credință, neevanghelizați. 

Renașterea a deschis calea spre ideile rasiste moderne? 

Odată cu Renașterea și mai ales în perioada Iluminismului, s-a produs o turnură spre aprecierea aspectului exterior al lucrurilor, spre manifestările raționale ale oamenilor, spre performanțele lor nu atât spirituale, cât intelectuale, culturale. Pe piedestal a urcat omul, prin urmare a apărut un interes viu față de natura sa, față de diferențele psihice, culturale și anatomice dintre indivizi și dintre popoare. Prin prisma acestei schimbări de atitudini, au început să fie altfel evocate și interpretate diverse lucrări și citate ale anticilor, din Platon, Aristotel, Herodotus, Plotin, în care aceștia propuneau clasificări ierarhice ale oamenilor. Această tranziție de la percepția divină la percepția naturalistă și ierarhică asupra umanității ar fi pavat, fie și indirect, calea spre ideile rasiste moderne [Ogunnaike, 2016]. 

Într-adevăr, lista personalităților din acele vremuri care s-au arătat interesate de fenomenul diversității umane este impresionantă. Găsim în ea și filosofi, și scriitori, și medici, și clerici, și oameni de artă care au găsit de cuviință să-și expună părerea cu privire la diferențele dintre popoare. Totuși, este exagerat să punem apariția conceptelor rasiste pe seama interesului științific față de natura umană. Mai curând, liberalizarea gândirii, conjugată cu lipsa unor cunoștințe temeinice a dus la elaborarea diferitelor teorii și opinii eronate despre diversitatea umană și diferențele rasiale.

În majoritatea absolută a cazurilor, aprecierile privind diferențele rasiale, inclusiv încercările de clasificare științifică, purtau amprenta prejudecăților şi a atitudinilor discriminatorii deja existente. Nici cele mai luminate minți ale acelei epoci, nici marii clerici sau savanții de atunci nu au fost scutiți de asemenea prejudecăți; adevărul e că mult până la Iluminism, reprezentările sociale erau profund xenofobe și rasiste, iar conceptul de creație divină comună nu-i făcuse pe oameni să fie toleranți unii față de alții.

Fragment din cartea „Mozaicul Uman. Evoluția Omului și Originea Raselor”, de Dorian Furtună, doctor în biologie, etolog. Cartea poate fi găsită AICI.

Foto sus:  Adam și Eva fictivi, reprezentați ca fiind din start de diferită rasă și culoare, într-o încercare de a explica diversitatea rasială a omenirii conform mitului biblic. Autorul imaginii: paleoartistul Eduard Olaru. 

Intertitlurile aparțin Redacției.