Autor 3783 vizualizări


Fundițe de cadouri, Crăciunițe, ornamente. Toate roșii, roșii, roșii. Dar cel mai cunoscut roșu festiv este roșul lui Moș Crăciun. Povestea celui mai faimos costum la nivel mondial (am îndrăzni să spunem) începe undeva pe la 1800. Se spune că newyorkezii – sau mai bine zis populația neerlandeză a New Yorkului – aveau nevoie de un personaj asemenea lui Moș Nicolae, care împărțea cadouri copiilor încă din timpul Evului Mediu timpuriu. Ei voiau să simbolizeze tot dărnicia, speranța, bucuria, doar că îl voiau pentru a sărbători Crăciunul. Imaginea lui Sancte Claus, primul nume de scenă, a „debutat” la o cină de Sfântul Nicolae, organizată de filantropul John Pintard. Acolo, creionul lui Alexander Anderson a desenat un Moș Crăciun vesel, bărbos, cu burtă dolofană – așa cum îl știm și astăzi, doar că în alb-negru.  

Moșul a început să prindă puțină culoare abia în 1864, într-o ediție ilustrată a poemului „The Night Before Christmas”. Culoarea aleasă era galbenul și, cu toate că îl făcea să pară prăfuit, veselia moșului și bogăția de jucării îl distingeau clar de bătrânul Moș Nicolae.  

Tradiția costumului cel roșu al lui Moș Crăciun a început-o ilustratorul Thomas Nast. El i-a dat Moșului costum și căciulă roșii, accesorizate cu blană albă și o curea lată, neagră. Era 1870 – în următorii zece ani, creionul lui Nast l-a imaginat pe bătrânul preferat al copiilor în zeci de costume, culori și ipostaze. Portretele au fost publicate în revista „Harper’s Weekly” şi, din 1881, imaginea lui Moș Crăciun rămâne în proporții mari aceeași pe care o știm astăzi: bătrânul cu barbă albă și costum roșu. Despre creatorul său, Thomas Nast, mai trebuie spus că el e „de vină” şi pentru legenda reședinței: într-un desen de-ale sale, el i-a făcut o căsuță confortabilă Moșului tocmai la Polul Nord.  

Roșu comercial 

Bătălia pentru culoarea celebrului costum al Moşului s-a mai dat, totuși, câțiva ani. Până în perioada interbelică, unii alegeau ca Moșul să fie îmbrăcat în verde, dar iată că, începând din anii ’20, niciun Moș Crăciun care se respectă nu mai foloseşte altceva decât roșu. Primul pas în acest triumf definitiv l-au făcut ilustratorii J.C. Leyendecker și Norman Rockwell, când au pus pe coperta ziarului „Saturday Evening Post” un Moș Crăciun mai natural, mai uman, mai aproape de sufletele celor care așteptau Sărbătorile: cocoțat lângă o hartă imensă, cu lista copiilor cuminți în mână, o pană de scris după ureche și îmbrăcat comod, de casă, în indispensabili roșii.  


Așteptările sunt mari de la povestea costumului lui Moș Crăciun, dar se pare că războiul pentru culoarea roșie a fost câștigat de consumerism. Compania americană Coca-Cola a avut ideea strălucită de a-l arăta pe Moş Crăciun bând licoarea lor carbogazoasă. Campania s-a numit „Thirst Knows No Season” (trad. „Setea nu ține cont de anotimp”) și a prins la publicul anilor ’20. Însă adevărata lovitură pe care a dat-o compania a fost peste un deceniu, când ilustratorul Haddon Sundblom l-a creat pe Moș Crăciunul pe care îl știm astăzi: rotofei, cu obrajii îmbujorați, cu zâmbet cald, dar parcă puțin obosit, răsplătindu-se cu o Coca-Cola după împărțirea darurilor. Reclamele s-au transformat în tradiție, cine nu le ştie? – iar adevăratul câștig de imagine al brandului a fost tot culoarea sau combinația de culori potrivită cu cea a lui Moș Crăciun: alb-roșu.  

Acest text este un fragment din articolul "Roșu. Prima dintre culori", apărut în numărul 227 al revistei Historia, disponibil în perioada 15 decembrie - 14 ianuarie 2021 la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării), dar și în format digital pe platforma paydemic.com 

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum