Autor 10740 vizualizări


Dincolo de motivele religioase, răspunsul la această întrebare trebuie să ţină cont de marile ambiţii politice ale domnului. Până în anii 1640-1641, în Moldova se aflau, pe lângă mici fragmente de relicve sfinte, şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou, ajunse în Moldova încă din vremea domniei lui Alexandru cel Bun şi care erau depuse în Biserica Sfântul Gheorghe din Suceava, unde se afla şi capitala ţării. Numai că, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, reşedinţa domnească se mută la Iaşi, iar Suceava îşi păstrează renumele mai mult ca sediu al Mitropoliei, un factor important fiind prezenţa moaştelor Sfântului Ioan cel Nou în fosta cetate de scaun.

Deci, din punct de vedere religios, moldovenii erau mai mult legaţi de fosta capitală. Pentru a rezolva această problemă, Vasile Lupu era conştient că doar aducerea unor alte moaşte la Iaşi va contribui decisiv la transformarea mănăstirii ctitorite de el în sediu de mitropolie. Această dorinţă a voievodului reiese explicit din corespondenţa acestuia cu consilierul ţarului rus, pe care îl ruga să stăruie pe lângă ţar pentru trimiterea unor pictori buni şi pricepuţi, de care domnul moldovean avea nevoie pentru isprăvirea lucrărilor de la noua mitropolie. Aşadar, încă de la început, Vasile Lupu vodă a intenţionat să mute mitropolia Moldovei la Iaşi, acolo unde se afla de multă vreme reşedinţa domnească.


Aşa se face că rostul imediat al moaştelor Cuvioasei Parascheva era de a conferi prestigiu Iaşiului şi de a-i atrage pe credincioşii moldoveni dinspre fosta cetate de scaun către oraşul de pe malul Bahluiului. Deşi o vreme s-a manifestat o competiţie între Suceava şi Iaşi în privinţa atragerii de enoriaşi care să se închine la cele două racle, a Sf. Ioan cel Nou (de la Suceava) şi a Cuvioasei Parascheva (de la Iaşi), această situaţie a luat sfârşit într-un mod cu totul neaşteptat şi nedorit de moldoveni: în anul 1686, moaştele Sf. Ioan cel Nou au fost furate de polonezi, cu prilejul unei expediţii militare conduse de regele Ioan Sobieski, şi duse în Polonia, în oraşul Zolkiew. Chiar dacă au fost readuse la Suceava un secol mai târziu, relicvele Sf. Ioan cel Nou nu au mai căpătat popularitatea anterioară, căci pentru moldoveni ocrotitoarea ţării devenise Sf. Parascheva de la Iaşi.

Totuşi, Vasile Lupu nu a reuşit să mute definitiv mitropolia moldovenească la Iaşi, în pofida renumelui de care se bucurau relicvele Sf. Parascheva. Acest lucru a fost obţinut însă la scurt timp după moartea lui Vasile vodă, în 1677, de către domnul Antonie Ruset.

A dorit Vasile Lupu să ridice Mitropolia Moldovei la rangul de Patriarhie? 

Proiecte de obţinere a rangului de Patriarhie pentru biserica moldovenească existaseră cu mult înaintea domniei lui Vasile Lupu. Poate cel mai cunoscut astfel de proiect este cel din 1595, când mitropolitul moldovean Gheorghe Movilă, fratele voievodului Ieremia Movilă, face demersuri pe lângă Meletie Pigas, patriarh de Alexandria şi locţiitor al scaunului din Constantinopol, fiind încurajat şi de recenta recunoaştere de către patriarhul ecumenic a patriarhiei ruseşti. Gheorghe Movilă nu a obţinut acordul lui Meletie Pigas, dar ideea ridicării bisericii moldoveneşti la rangul de patriarhie nu a pierit.

Plătind datoriile mari acumulate de patriarhiile orientale, Vasile Lupu căpătase influenţa necesară pentru a readuce în discuţie statutul bisericii moldoveneşti. În acest sens, domnul a beneficiat de concursul mitropolitului Varlaam al Moldovei, dar şi al mitropolitului de Kiev, Petru Movilă, descendent al fostei familii domnitoare a Moldovei.

Paşii făcuţi de domn pentru împlinirea acestei ambiţii sunt uşor de reconstituit. În anul 1639, patriarhul ecumenic Ciril Contaris a fost ucis la ordinul oficialităţilor turceşti din Istanbul, astfel că scaunul patriarhal a rămas vacant. În aceste condiţii, domnul moldovean a sprijinit candidatura mitropolitului Varlaam, iar acceptarea acestuia alături de alţi doi candidaţi atestă prestigiul de care se bucura voievodul Moldovei printre ierarhii bisericilor ortodoxe. Chiar dacă Varlaam nu a avut şanse reale de a deveni patriarh ecumenic, totuşi această experienţă venea în sprijinul ungerii lui ca primul patriarh al Moldovei. Aceasta este perioada în care începe să se publice la Iaşi Cazania lui Varlaam, o culegere de omiletică bizantină care demonstra pregătirea teologică solidă a mitropolitului moldovean.


În aceeaşi logică, cea a întemeierii patriarhiei moldoveneşti la Iaşi, putem plasa şi aducerea moaştelor Sfintei Parascheva. Dacă în plan intern servea creşterii prestigiului noii capitale, în plan extern faima sfintelor relicve era un argument în plus pentru ridicarea bisericii moldoveneşti la rangul de patriarhie, mai ales că până atunci racla sfântă fusese adăpostită succesiv de trei patriarhii, inclusiv la cea ecumenică, fapt care se constituia într-un argument în plus pentru avansarea bisericii moldoveneşti la rangul de patriarhie.

Dintre alte evenimente importante din punct de vedere religios, petrecute în timpul lui Vasile Lupu, mai pot fi amintite: Sinodul de la Iaşi (1642), prepararea sfântului şi marelui mir de către patriarhul Teofan al Ierusalimului la Iaşi (1643) sau ungerea lui Paisie, egumenul mănăstirii Galata, ca patriarh de Ierusalim tot în capitala Moldovei (1645).

Toate aceste fapte dovedesc ambiţiile mari ale lui Vasile Lupu, atât în ceea ce priveşte statutul bisericii Moldovei, cât şi în plan politic, căci în perioada aflată în discuţie cele două instituţii centrale nu pot fi corect şi pe deplin înţelese decât analizate împreună.

Acest text este un fragment din articolul "Vasile Lupu şi aducerea moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva la Iaşi" apărut în Historia nr. 213, disponibilă la toate punctele de distribuţie a presei în perioada 15 octombrie-14 noiembrie, dar şi în format digital, pe paydemic.com

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum
""