Autor 23967 vizualizări


Unul dintre cele mai interesante exponate ale Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui este „Harta şcolastică a Daciei şi a României de azi”, realizată în 1920 de către Grigore Bejan (ofițer de infanterie și inginer, profesor la Școala Superioară de Arte și Meserii din Iași) și tipărită pentru folosirea, în școli, de către Serviciul Geografic al Armatei.

Termenul „România Mare” a intrat în uz abia după Tratatul de la Versailles din 1920, şi nu ca un concept iredentist sau expansionist, ci ca o stare de fapt obiectivă, în comparație cu dimensiunile geopolitice anterioare. România a avut atunci extinderea teritorială maximă. Astfel, hărțile României Mari de după Marea Unire (1 Decembrie 1918) și până la votarea Legii pentru unificarea administrativă (14 iunie 1925) ilustrează un sistem administrativ-teritorial românesc extrem de diversificat, întrucât pe teritoriul României au funcționat patru regimuri administrative diferite, în următoarele zone: Vechiul Regat al României, Transilvania, Basarabia şi Bucovina.

Realizate sub imperativul unor conjuncturi politice și economice diferite de la o provincie la alta, aceste patru regimuri au fost cuprinse, treptat, într-un sistem global unic, sub forma unei unități prin diversitate. Această unitate destul de eterogenă cuprindea 10 provincii istorice românești, împărțite în 76 de județe, după cum urmează: BANAT – două județe, BASARABIA – 9 județe, BUCOVINA – 11 județe, CRIȘANA – 4 județe, DOBROGEA – 4 județe, MARAMUREȘ – un județ, MOLDOVA – 13 județe, MUNTENIA (VALAHIA) – 11 județe, OLTENIA – 6 județe și TRANSILVANIA – 15 județe.

Harta României Mari, suprapusă peste o hartă a vechii Dacii

Tocmai de aceea, hărțile României Mari din anii 1918-1925 reflectă acele caracteristici proprii și contrastante dintre diversele regimuri administrativ-teritoriale amintite, sugerând faptul că, la nivelul întregului teritoriu, existau încă dezechilibre majore, atât ca mărime teritorială și demografică, cât și în ceea ce priveşte forma, poziția reședinței în cadrul județului şi gradul de accesibilitate.


În acest context se încadrează și „Harta şcolastică a Daciei şi a României de azi” – o hartă fizică, economică şi administrativă. Se evidențiază latura sa istorică, harta României Mari fiind suprapusă peste o hartă a vechii Dacii, delimitată de granițe naturale: Nistru, Tisa, Carpați, Bug și Dunăre. Prin aceasta se arăta continuitatea locuirii acestui spațiu de către poporul român, din perioada Daciei până la România Mare.

În partea superioară a hărții, central, se află portretele Regelui Ferdinand I și ale Reginei Maria, iar în stânga se găsește Stema Regatului României, încadrată de două steaguri tricolore. În partea sa inferioară este reprezentată Armata Română cu principalele sale arme: Artileria, Infanteria, Cavaleria și Aviația.

Muzeul Județean „Ştefan cel Mare” din Vaslui

Muzeul Județean „Ştefan cel Mare” din Vaslui reprezintă o prestigioasă instituție publică de cultură şi de educație din județul Vaslui. Prin diversitatea activităților sale, a publicațiilor sale și prin structura sa organizatorică, această instituție constituie un reper esenţial în realizarea actului cultural-educativ și științific în spațiul județului.


Înființat în 1974 ca instituție muzeală cu profil mixt de istorie și etnografie, muzeul vasluian a fost deschis publicului în 1975, fiind apreciat ca un muzeu relativ tânăr, dar care din anul 2018 are o Expoziție de bază refăcută, modernizată și foarte bine structurată tematic, ştiinţific şi muzeotehnic. Această structură este organizată pe mai multe domenii: Arheologie și Istorie Veche; Istorie Medievală; Cabinet Tezaur, Numismatică și Medalistică; Carte veche; Istorie Modernă și Contemporană (inclusiv perioada comunistă); Memorialistică-Personalități; Etnografie și Artă Populară; Artă plastică contemporană românească și Protejarea, conservarea și restaurarea patrimoniului muzeal.

Existența unei Curți princiare în orașul medieval Vaslui (1435) ca reședință temporară a conducătorilor statului medieval Moldova denotă rolul important pe care l-a avut această urbe în dezvoltarea economică, socială și politico-militară a țării. Principele Ștefan cel Mare al Țării Moldovei a dezvoltat Curtea Domnească de la Vaslui şi a construit alături o Biserică Domnească (1490), conturând orașului rolul de mare centru urban și de capitală a Țării de Jos a Moldovei. Tocmai de aceea, în expoziție, pe lângă ceramica, obiectele meșteșugărești, uneltele și armele descoperite arheologic de la această reședință, există și macheta Ansamblului arheologic „Curțile Domnești” Vaslui, care cuprinde Biserica Domnească și Curtea Domnească propriu-zisă.


Totodată, strălucita victorie din „Lupta de la Vaslui-Podul Înalt (10 ianuarie 1475)” a lui Ștefan cel Mare contra turcilor – considerată o bătălie cu relevanță europeană – este extrem de bine reflectată în cadrul Expoziției de bază, în primul rând prin existența unor arme, armuri și a unei diorame cu elemente 3D, care au rolul unei reconstituiri istorice fidele a luptei și care sunt extrem de atractive pentru public.

Acest articol a apărut în numărul 225 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 15 octombrie - 14 noiembrie 2020, dar și în format digital pe platforma paydemic.com

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum