Autor 9689 vizualizări


Primul lagăr de concentrare nazist a fost deschis în anul 1933, la scurt timp după ce Adolf Hitler devine cancelarul Germaniei. Aflat în sudul Germaniei, la Dachau erau închişi iniţial prizonieri politici, însă între timp sunt aduşi aici mii de evrei, dar şi alte persoane considerate nepotrivite pentru Germania pe care Hitler voia să o creeze. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial prizonierii de la Dachau care puteau munci erau folosiţi ca sclavi pentru fabricarea de arme şi alte materiale utile războiului.

Adolf Hitler devine cancelarul Germaniei  pe 30 ianuarie 1933, iar în luna mai a aceluiaşi an se deschide primul lagăr de concentrare nazist în oraşul Dachau, lângă München, în sudul Germaniei. Lagărul a fost creat iniţial pentru prizonierii politicii, majoritatea persoanelor închise acolo fiind comunişti. Primul comandant de la Dachau a fost Hilmar Wäckerle membru SS.

De la bun început condiţiile din lagăr au fost extrem de dure. În data de 25 mai 1933, Sebastian Nefzger un învăţător din Münchenmoare în lagărul din Dachau. Ofiţerii SS au declarat că Nefzger s-a sinucis, însă în urma autopsiei s-a constatat că decesul a survenit în urma unor lovituri puternice.  Procuratura din München i-au acuzat pe Hilmar şi pe subalternii săi de crimă. Imediat după aceea Hitler emite un edict conform căruia Dachau şi alte lagăre de concentrare nu se supuneau legii germane, ofiţerii SS putând să conducă lagărele şi să aplice pedepsele pe care le considerau necesare.

În iunie 1933, Theodor Eicke îl înlocuieşte pe Hilmar şi devine al doilea comandant al lagărului de concentrare de la Dachau. Eicke se impune rapid şi stabileşte un set de reguli foarte stricte pentru lagăr. Prizonierii care încălcau aceste reguli primeau pedepse foarte dure. Cei ce încercau să evadeze erau executaţi pe loc. Prizonierii nu aveau dreptul de a se apăra sau de a protesta împotriva acestor reguli. Setul de reguli gândit de Eicke a servit ca model pentru toate lagărele de concentrare de mai târziu.

În noiembrie 1938, măsurile împotriva evreilor au luat o turnură violentă. În noaptea de 9 noiembrie, numită şi “Noaptea de Cristal”, sinagogile din Germania şi Austria sunt arse, iar casele şi şcolile evreilor sunt vandalizate. Peste 30.000 de evrei sunt arestaţi şi închişi dintre care 11.000 ajung la Dachau.

În toamna anului 1939, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, prizonierii de la Dacahu sunt trimişi la Buchenwald şi în lagărele din Mauthausen şi Flossenbuerg. Dachau este folosit la începutul războiului ca tabără de antrenament pentru “Waffen-SS” o unitate de elită a SS-ului. După 1940, Dachau este transformat din nou în lagăr de concentrare, iar condiţiile devin din ce în ce mai greu de suportat. Lagărul fusese creat pentru 6.000 de persoane, însă în 1944 aici erau închişi aproximativ 30.000 de prizonieri.

În plin război Hitler ajunge la ideea că “problema evreiască” nu va lua sfârşit decât odată cu eliminarea definitivă a evreilor din Europa.  De asemenea trebuiau  eliminate şi alte persoane care nu erau potrivite pentru Germania lui Hitler. Artişti, intelectuali, comunişti şi multe alte persoane care se opuneau ideologiei naziste, persoane cu handicap fizic sau mental sau diferite alte persoane care erau considerate impure din punct de vedere fizic sau moral. Între anii 1941 şi 1944 câteva mii de astfel de persoane impure prizoniere la Dachau au fost trimise la Hartheim în Austria şi  executate prin expunerea la gaze letale.  De asemenea bolile, malnutriţia,   munca silită şi experimentele medicale au dus la creşterea numărului de prizonieri decedaţi în lagărul de concentrare de la Dachau.

În aprilie 1945, cu câteva zile înainte de sosirea forţelor Aliate, ofiţerii SS au forţat 7.000 de prizonieri de la Dachau să se alăture unui marş de 6 zile până la Tegernsee. Cei ce nu puteau ţine pasul erau execuati pe loc. Alţii au murit de foame sau de oboseală.

În data de 29 aprilie 1945, trupele Statelor Unite ale Americii au intrat în Dachau, unde au găsit mii de prizonieri. Soldaţii americani au descoperit de asemenea şi câteva vagoane de tren în care erau ascunse cadavrele prizonierilor. Cei ce au supravieţuit marşului către Tegernsee au fost eliberaţi de trupele americane pe 2 mai acelaşi an.

În timpul în care Dachau a funcţionat ca lagăr de concentrare, peste 200.000 de prizonieri au fost înregistraţi  aici. Însă un număr inestimabil de oameni nu au fost niciodată înregistraţi astfel că este imposibil să ştim câţi oameni au trecut porţile lagărului de concentrare de la Dachau, câţi au murit aici şi câţi au supravieţuit.