„Cutremurul Pacepa” - cum a cauzat tradarea lui Pacepa mai multe pagube decât cutremurul din 1977

Autor 9278 vizualizări


„La București, în cercuri apropiate organelor de securitate se vorbește că rămânerea generalului Pacepa în Occident a cauzat mai multe pagube decât cutremurul din 1977.” 

Din documentul prezentat , rezultă că Ion Mihai Pacepa a fost trecut în arhivele ofițerilor din fosta D.G.I.E. ca fiind un mare trădător național , afiliat unor alte nume dintre care amintim cele ale lui Ștefan Andrei, Doicaru Nicolae și alții din alte cadre din fosta conducere a unității de informații externe. După actul de trădare comis de generalul Pacepa, mai mulți ofițeri au dezvăluit rapoarte în care erau prelevate diferite carcteristici ale relațiilor pe care Gheorghe Oprea le-a avut cu acesta, cât și cu alte cadre din conducerea fostei U.M. 0920. Caracteristica principală a actelor de trădare era aceea a încălcării flagrante a normelor muncii de selecționare, cunoaștere, instruire, educare și promovare a cadrelor, „de întronare a unui climat de minciună și abateri de la regulile generale ale muncii de securitate.”  

În altă ordine de idei, cu ocazia descoperirii trădării generalului I.M. Pacepa, au apărut și alte dosare care au arătat că și alți ofițeri din fosta U.M. 0920 au fost implicați în acte de trădare, atâta timp cât au fost în străinătate. De asemenea, îi frecventa de multe ori cabinetul. Cadrele din fosta U.M 0920 în rapoartele prezentate, au arătat că generalul ar fi avut relații strânse și cu Nicolae Ecobescu. În cadrul vizitelor la domiciliile din București, precum și la vila din Breaza care era proprietatea lui N. Ecobescu, generalul a putut prelua diferite informații care vizau domeniul politic al partidului și statului român. Cu acest prilej, Ion Stănescu nu a raportat imediat inadvertențele generalului I. M. Pacepa și poartă o vină pentru lipsa de tact în demascarea „trădătorului”.

Ion M. Pacepa era amintit în informațiile furnizate de Manea Gheorghe, Pădurariu Ion, Marcu Gheorghe, Gheorghe Aurel, Constantin Ștefan, Știrbu Simion că pentru a întreține relații apropiate cu Ștefan Andrei, a folosit diferite practici care se rezumau la oferirea de cadouri și invitarea la diferite mese. Protocolul acestor mese era format din băuturi fine de origine franceză, procurate de la alte cadre aflate în Franța sau în țările occidentale, fără să le achite contravaloarea.

 Cadourile pe care I. M. Pacepa i le oferea lui Ștefan Andrei, se rezumau la diferite băuturi, țigări, obiecte de îmbrăcăminte pentru el și familia sa, bijuterii, aparatură tehnică de radio-televiziune, bibelouri și alte obiecte din cristal, articole de cosmetică, discuri, cărți, tablouri pictate de artiști de valoare și altele. Respectivele daruri erau luate din străinătate prin diferite mijloace, chiar și prin curieratul diplomatic, la cererea expresă a „trădătorului” și cu mențiunea netăgăduită că erau pentru Ștefan Andrei, fără rambursarea contravalorii. În 1976, Mihai Pacepa s-a ocupat de aducerea în țară a unei biblioteci în stil florentin de sufragerie, la un preț mult mai mic decât cel aflat pe piață. Cu prilejul diferitelor mese oferite de I.M.Pacepa, discuțiile dintre el și Doicaru Nicolae și Ștefan Andrei, vizau și politica promovată de partidul comunist din România și de statutul țării pe plan internațional.

Bunele relații care existau între aceste trei nume, apar evidențiate și prin rapoartele cadrelor și din diferite deplasări pe care aceștia le-au făcut în străinătate. Mărturiile lui Manea Gheorghe se refereau chiar la o înțelegere pe care Doicaru Nicolae și Ștefan Andrei au avut-o în privința deplasărilor în străinătate. În proximitatea deplasării lui Ștefan Andrei și a lui I.M.Pacepa în S.U.A., aceștia au avut diferite contacte și discuții cu consilieri și cadre din C.I.A.

 Din alte dosare, reiese că Ion Mihai Pacepa a avut relații și cu Nicolae Nicolae, într-o ascensiune continuă, iar cu ocazia vizitelor în Statele Unite ale Americii (unde Nicolae Nicolae era ambasador), i se organizau generalului mese festive și era considerat un invitat de onoare în sânul familiei sale. În perioada vizitei în S.U.A. din luna aprilie a anului 1978, Nicolae Nicolae și-a depășit atribuțiile de simplu ambasador și l-ar fi ajutat pe general în organizarea de diferite demonstrații, după cele ale maghiarilor de la New York, folosind sursele furnizate de rezidența S.U.A. Nicolae Nicolae și I.M.Pacepa aveau caracteristici comune și în privința antecedentelor social-politice și a trăsăturilor negative de caracter, pentru realizarea unor deziderate de ocupare a unor funcții mai înalte.

Cel vizat nu era întotdeauna doar „tovarășul” Ștefan Andrei, ci și alte nume de ambasadori ca și Căruntu Constantin, Mărgineanu Ion, Datcu Ion, Iacob Ionașcu, Marcu Gheorghe, Caraman Mihai, Dorobanțu Victor, Negoiță Dan, Constantin Ștefan, Fodor Napoleon, Dumitrescu Titus și alte nume aflate în străinătate, în postura de consilieri de ambasade, șefi de agenții economice, sau cu alte însărcinări.

În Raportul publicat de Ministerul de interne, Departamentul Securității Statului, apare un plan care cuprinde principalele concluzii rezultate din cercetările făcute despre actul de trădare al generalului I. M. Pacepa.

Exista o concurență foarte mare între Doicaru și I.M. Pacepa, în dorința de ocupare a unor funcții cât mai înalte. Practicile abuzive pe care aceștia le comiteau se puteau rezuma la: instalarea unor mijloace de înregistrare în secret a unor discuții în locuri special amenajate, cenzurarea telegramelor care veneau din exterior și de multe ori, verificarea conținuturilor acestora, precum a fost cazul Decretului Prezidențial privind organizarea și funcționarea fostului Departament de Informații Externe , acordarea de vize pentru plecarea definitivă din țară a unor familii, în schimbul unor beneficii materiale, vile, apartamente sau autoturisme.

 S-a manifestat o preocupare a celor doi cu privire la cunoașterea unor date secrete cu importanță deosebită pentru statul român , centralizarea transmiterilor cifrate, elaborarea ordinului 000235/1973 care le-a oferit prilejul de a lua sub control toată activitatea informativă și evitarea controlului pentru ce făceau în afara granițelor României. Se practicase dezinformarea, consum economic exagerat în ceea ce privește menținerea nejustificată a unor clădiri, plata a numeroase abonamente la presa străină, cât și întreținerea parcului auto, etc.

S-a comis deliberat un întreg furt intelectual prin mijloace operative, diferite fenomene de corupție, abateri de la morală și alte manifestări de indisciplină, abuzuri și ilegalități. Se obișnuiau să interogheze membri Partidului după ce soseau de la o ședință și să-i întrebe îndeosebi despre obiectul discuțiilor.

În Punctajul eliberat de Ministerul de Interne Departamentul Securității Statului , au apărut diferite concluzii cu privire la activitatea și personalitatea generalului I.M.Pacepa. Au apărut semnalări cu privire la infiltrarea în aparatul D.G.I.E. a unor trădători, care erau de fapt piste ce duceau la numele acestui general. Rezultă de asemenea o scurgere de informații despre activitatea D.G.I.E. și divulgarea unor secrete. Tolerarea unor acte de corupție este una dintre acuzațiile de care se face vinovat generalul I.M. Pacepa și încălcarea de fosta conducere a D.G.I.E. a hotărârilor de partid, a ordinelor Comandantului Suprem, practicarea deliberată a dezinformării, comiterea unor abateri și sustragerea aparatului de sub control.

Colectivul însărcinat cu efectuarea cercetărilor cu privire la cauzele care au determinat și condițiile care au favorizat actul de trădare comis de generalul I.M.Pacepa, a rezolvat problemele ordonate de conducerea ministerului, stadiul cazurilor date spre rezolvare, în ultima perioadă, fiind următorul: Acțiunea „Peregrinii” din 1978, Acțiunea „FOKKER”, Acțiunea „MELITA” din 1978, Trădări și alte probleme.

 Printr-o scrisoare a Ministerului de Externe datată 6 noiembrie 1978, Marcu Petrică arăta că Dana Pacepa, fiica generalului I.M. Pacepa, ar fi deținut în mod ilegal și cu un nume fictiv, un garaj în imobilul din București, Strada Camil Petrescu, numărul 6. Din cercetările făcute la fața locului, s-a constatat că acel garaj aparținea efectivului U.M. 0763 și era folosit abuziv de către I.M.Pacepa.

 În Raportul prezentat de generalul maior în rezervă , Neagu Cosma apăreau motivele pentru care a fost posibilă trădarea generalului I.M.Pacepa: promovarea în funcții înalte a unor oameni care aveau diferite nereguli politice și a unor persoane imorale și din punct de vedere politic, politica unora susținută de metode de securitate, plasarea unor persoane în puncte-cheie pentru aflarea unor informații noi pentru organul decizional, influențarea prin calomnii, dezinformări și „cadouri și servicii de tot felul…” , contraspionaj și nu în ultimul rând, crearea unui stat în stat. Dintre prietenii cei mai apropiați ai generalului I.M.Pacepa erau menționați: Ștefan Andrei, Pungan, Oprea, Luchian, Stanciu, Mircea Aurel, Manolescu, Tincu.

 În luna iulie, generalul I.M.Pacepa era trimis în R.F.G. pentru a negocia cu firma de avioane FOKKER, iar la 29 iulie avea un loc rezervat în cursa Frankfurt-București. Dar generalul nu s-a prezentat la aeroport și a dispărut și de la hotelul Intercontinental de la Koln. De abia în data de 10 august, agențiile de presă U.P.I. și Reuter au transmis din Washington că generalul Pacepa a rămas în Occident. A fost înlocuit de către Nicolae Doicaru.

Din anumite surse, reieșea faptul că acum câteva zile au fost prinși 12 generali și ofițeri superiori de securitate, printre cei arestați aflându-se și Luchian, președintele Comisiei guvernamentale de pașapoarte și vize, cât și Tincu, directorul general al vămilor. Iar la domiciliile unor alți ofițeri de securitate, se efectuează percheziții și se fac cercetări ample la fața locului. Concluzia era că: „La București, în cercuri apropiate organelor de securitate se vorbește că rămânerea generalului Pacepa în Occident a cauzat mai multe pagube decât cutremurul din 1977.” Din buletinul de la 9 noiembrie 1979 , se arăta că un așa-zis „cutremur Pacepa” a făcut ravagii în sânul Ministerului Afacerilor Externe, unde mai mulți directori, generali și ofițeri au fost schimbați din funcție.

 Din surse afiliate organelor de justiție, s-a aflat că nu doar generalul I.M.Pacepa a plecat din România, ci și soția și fiica acestuia. Ele ar fi obținut pașapoartele pe baza unui certificat medical pentru fiica sa, care arăta că ea ar avea nevoie de un tratament medical în străinătate, document eliberat de doctorul Alexiu, un subaltern al fostului ministru al sănătății, Nicolae Nicolaescu.

 Din discuțiile purtate cu Bikel Ivan , acesta l-a caracterizat pe I.M.Pacepa ca fiind un om fricos, a relatat despre impotența sa și despre viciul beției a soției acestuia. Iar în ultima perioadă se preciza că soția lui a exagerat foarte mult cu bețiile. Privitor la relațiile dintre Doicaru Nicolae și generalul Pacepa, surprinzător este faptul că acestea nu au fost bune inițial, pentru că D. Nicolae îl privea cu foarte multe rezerve.

 Din relatările colonelului Moga Vasile, era evidențiat faptul că „aria de activitate a trădătorului Mihai Pacepa a fost extrem de mare și cu posibilități multiple, nu numai de a culege informații pentru că, dacă s-ar fi rezumat doar la această latură, ar însemna că în momentul de față robinetul scurgerii informațiilor s-a închis.”

 La data de 13 noiembrie 1978, s-a prezentat la un consult medical, Bisir Ileana Constanța, o prietenă a Ileanei Pacepa. Fiind un plan pregătit dinainte, soția a redeschis discuția despre familia Pacepa. Din discuții s-a aflat faptul că în luna august a anului 1978, s-au prezentat în fața casei Ileanei Pacepa din București, doi cetățeni vest-germani care au adus cu ei servieta generalului Pacepa, în care se aflau stiloul, agenda și ochelarii acestuia. Tot aceștia au relatat evenimentele din seara zilei de 29 iulie 1978, după ce generalul Pacepa a dispărut din camera sa de hotel din Koln. Se povestea faptul că au intrat peste el doi indivizi necunoscuți, care l-au invitat în fața hotelului respectiv. Grăbit și surprins de venirea lor, generalul a lăsat toate obiectele personale în cameră. Aceștia l-au urcat într-o mașină și a fost dus la ambasada S.U.A. din Koln, varianta care a făcut-o pe soția lui să conchidă că dispariția sa nu a fost una premeditată, mai ales că nu-și lăsa el „ochelarii de care nu se despărțea niciodată.”

 Un alt scenariu a fost legat de faptul că generalul I.M.Pacepa avea o concubină pe fosta solistă de muzică populară, Mărioara Tănase. La decesul acesteia, generalul ar fi avut o criză de nervi. De asemenea, prietena soției generalului avea în posesia ei, o fotografie cu generalul și Mărioara Tănase pe o plajă la mare. După moartea concubinei generalului, acesta ar fi avut o altă amantă, de care știa doar șoferul acestuia.

Bibliografie:

Ministerul de Interne, Arhiva FOND INFORMATIC, Dosar Nr. 11200, vol. 1-21, Privind: Urmările trădării lui Pacepa.

""