Autor 8540 vizualizări


În seara cutremurului din martie 1977, Nicolae și Elena Ceaușescu erau în vizită oficială în Nigeria. Chiar în momentul în care s-a produs seismul, Ceaușescu participa la banchetul oficial organizat de șeful statului nigerian în cinstea sa. În marele salon unde avea loc întâlnirea își începuse cuvântarea generalul locotenent Olusegun Obasanjo, când un secretar român a intrat în sală și l-a informat pe Ceaușescu de cele petrecute în țară.

Urma discursul președintelui român, care a anunțat că în România a avut loc un cutremur catastrofal, cu victime omenești și pagube mari. Fără a mai ține cont de rigorile protocolului, oficialii nigerieni au înțeles gravitatea situației și au făcut imediat demersurile de plecare. S-a convenit ca toate actele oficiale să se semneze înaintea plecării la aeroport.

În aceeași noapte, aeronava prezidențială a Republicii Socialiste România a decolat spre țară, fiind anunțat și suveranul Spaniei că, dată fiind situația dramatică din țară, escala proiectată la Palma de Mallorca nu va mai avea loc. În timp ce de la București soseau știri tot mai clare despre coordonatele dezastrului, Ceaușescu a emis decretul prin care instituia starea de necesitate pe întreg teritoriul României, îndemnându-i pe cei de acasă să-și păstreze calmul.

În dimineața zilei de 5 martie 1977, la ora 8 și 15 minute, aeronava prezidențială a aterizat la Otopeni. De la aeroport, Ceaușescu însoțit de ceilalți membri din conducerea de partid și de stat au plecat direct spre centrul Capitalei pentru a vedea locurile cele mai afectate de cutremur. Iată ce publica a doua zi ziarul „Scînteia”:

„Parcurgînd pe jos bulevardele Magheru, Bălcescu, Republicii, Piața Universității, strada Academiei, tovarășul Nicolae Ceaușescu s-a oprit în punctele unde seismul a provocat grele pierderi umane și materiale: blocul de la cofetăria «Scala», blocul de lîngă hotelul «Lido», clădirea care adăpostește pensiunea «Bulevard», blocul la parterul căruia se afla restaurantul «Dunărea», clădirea de pe strada Ion Ghica, imobilul de la întretăierea străzilor Edgar Quinet și Academiei”.

Ajutor financiar extern și „înțepăturile” lui Ceaușescu la adresa americanilor

Prima și cea mai importantă directivă: salvarea imediată a oamenilor prinși sub dărâmături. Ceaușescu a numit apoi o comisie care să inventarieze toate blocurile avariate și să evacueze locatarii. A fost oprită alimentarea cu gaze și s-a raționalizat consumul de apă, dar, intuind probleme cu aprovizionarea, Ceaușescu a cerut miliției să interzică stocarea alimentelor. Pentru cazarea celor afectați de cutremur au fost desemnate hoteluri, cămine studențești, blocuri noi, finisate și încă nerepartizate.

În următoarele zile, Ceaușescu, însoțit de cele mai multe ori de soția sa Elena, a vizitat locurile afectate de cutremur, cerând explicații și dând indicații. Presa relata pe larg aceste vizite. Din „Scînteia” aflăm că la „Scala” Nicolae Ceaușescu „s-ar fi aruncat primul în subsoluri ca să caute supraviețuitori”. Îmbrăcat în halat alb, Ceaușescu apare inspectând spitale și încurajând răniții.

Au urmat vizite și în celelalte orașe afectate de cutremur: Alexandria, Zimnicea, Turnu Măgurele, Craiova, Slatina și Buzău. Pe 8 martie 1977, Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. hotăra: „Cetățenii care au locuit în blocurile prăbușite vor primi imediat locuințe în blocurile noi. Persoanele spitalizate vor putea, de asemenea, la părăsirea unităților sanitare, să se mute în noile locuințe puse la dispoziție de stat.


Vizita lui Nicolae Ceaușescu pe un șantier de reconstrucție situat la intersecția străzii Sevastopol cu Calea Victoriei

Toți cetățenii ale căror locuințe au fost nimicite și cărora cataclismul le-a distrus avutul vor primi noile apartamente, dotate gratuit, de către stat, cu tot mobilierul necesar, inclusiv cu aparate radio și televizoare”. Unul dintre primele blocuri mobilate în mod gratuit și care au fost repartizate sinistraților a fost cel din strada Ziduri Moși la nr. 2, și care a fost inspectat de Ceaușescu, pe 11 martie, când se mutaseră deja primele familii.

După încheierea stării de necesitate, pe 10 martie 1977, Ceaușescu a organizat o conferință de presă, prilej cu care a mulțumit pentru ajutorul financiar extern. Țările care au ajutat imediat România erau: RDG (10 milioane de mărci), Cehoslovacia (25 de milioane de coroane), Austria (2,5 milioane de șilingi), China (500.000 de yuani), Franța (un milion de franci). Din URSS sosiseră doar medicamente. Cu acest prilej, Ceaușescu i-a înțepat și pe americani, mulțumindu-le pentru telegrama de compasiune trimisă, dar mai ales pentru „ajutorul promis”.

De asemenea, ambasadorilor străini li s-a sugerat că orice ajutor era bine-venit. Pagubele produse de cutremur au fost cifrate la circa 9-10 miliarde de lei (aproape două miliarde de dolari). Din cifrele prezentate ulterior reiese că 35.000 de familii și-au pierdut adăpostul, iar alte 32.897 de locuințe au fost grav avariate. Până la 14 martie 1977 se înregistraseră 1.541 de morți – dintre care 1.391 în București – și 11.275 de răniți.

Pe lângă Capitală au mai fost afectate de cutremur și orașele Zimnicea, Craiova, Ploiești, Alexandria, Turnu Măgurele, Focșani, Buzău, Iași și Galați. Pentru toate orașele afectate, Ceaușescu a propus sistematizări urbanistice ample, începând cu Bucureștiul, unde, după cutremurul din 1977, aveau să înceapă marile demolări, culminând cu apariția noului centru civic.

Acest text este un fragment din articolul „Cutremurul din 4 martie 1977. Radiografi a unei tragedii”, publicat în revista Historia, nr. 217, disponibilă la toate punctele de distribuție a presei în perioada 15 februarie - 14 martie 2020, dar şi în format digital pe paydemic.com.

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum