Autor 265494 vizualizări


v     În timpul domniei lui Carol cel Mare, cãlugãriţele din mãnãstiri practicau prostituţia în vederea sporirii veniturilor.

v     Culoarea roşie a fost dintotdeauna asociatã prostituţiei. O lege din 1254 le obliga pe practicante sã-şi vopseascã trupurile în roşu pentru a fi identificate.

v     În timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea, în ajunul cãsãtoriei viitorul mire fãcea baie în bãlegar pentru a-şi asigura performanţa sexualã.

v     Pânã în secolul al XVIII-lea naşterea de gemeni era asociatã cu adulterul. Se credea cã doi bebeluşi înseamnã douã fecundãri, deci doi taţi, ceea ce atrãgea dispreţul social pentru mama gemenilor.

v     În Evul Mediu unele femei îşi machiau în întregime organele genitale pentru a-şi excita partenerii.

v     În cultura japonezã se considerã cã şchiopãtatul uşor este un gest de mare senzualitate, de aceea fetele învaţã de mici sã şchiopãteze fin.

v     Unele vechi tradiţii greceşti spuneau cã este bine ca tinerele fete sã fie deflorate de propriul tatã sau unchi înaintea cãsãtoriei, pentru ca noaptea nunţii sã nu fie dureroasã.

v     Romanii aveau convingerea cã apa rece ucide sperma, de aceea în înalta societate sclava îi fãcea duş vaginal stãpânei.

v     Vechii mayaşi nu aveau voie sã întreţinã raporturi sexuale cu femeile înainte de cãsãtorie. Ei foloseau sclavi homosexuali pentru a-şi satisface nevoile fiziologice.

v     Vechii japonezi obişnuiau sã organizeze concursuri de erecţie, deoarece se credea cã astfel se întãreşte spiritul de luptãtor al participanţilor.

v     În secolul al XVI-lea bisericile erau locuri de întâlnire pentru cuplurile adultere. Aici se practica nu numai sexul în grup, dar se ajungea câteodatã şi la violuri colective sau crime.

v     Orgiile în rândul nobililor erau ceva destul de comun prin secolul al XVII-lea. Mai multe cupluri se întâlneau în caleşti, abandonându-se plãcerilor amplificate de mişcãrile caleştii.

v     Egiptenii se temeau ca cei care se ocupau de îmbãlsãmarea cadavrelor sã nu le violeze femeile, de aceea pãstrau corpurile defunctelor la domiciliu pânã când descompunerea devenea vizibilã.

v     În antichitate se recomandau flagelarea şi bãile reci ca remediu pentru impotenţã.

v     Ludovic al XIV-lea se bucura de contactele sexuale când partenera era în perioada menstruaţiei, afirmând cã nu exista un afrodisiac mai bun.

v     Medicii evului mediu tratau ciuma sau furunculele cu sânge menstrual.

v     În epoca victorianã nu se cuvenea ca femeile din înalta burghezie sã mãnânce copane de pui, mâncare consideratã simbol sexual.

v     În secolul al XIX-lea prezervativele aveau garanţie de 5 ani. Dupã fiecare utilizare erau spãlate, date cu talc şi rulate pânã la reutilizare.