Autor 5778 vizualizări


În anii 1920-1930, ultimul cuvânt în materie de modernitate a fost dat de stilul Art Deco. Identificat cu luxul și eleganța, stilul Art Deco și-a pus amprenta asupra fiecărui obiect:de la pudrieră până la vapoarele transatlantice.

Stilul Art Deco își ia numele de la Expoziția de Arte Decorative – în franceză Arts Decoratifs– din 1925, de la Paris. După cum sugerează și numele, acest stil nu se referă la pictură și sculptură, ci la decorațiuni și grafică, punându-și amprenta pe mobilă, imbrăcăminte, obiecte personale, ilustrații de carte și afișe publicitare. Deși poate fi considerat, din anumite puncte de vedere, un stil luxos – doar cei bogați își puteau permite, de exemplu, băi lăcuite în negru – Art Deco s-a dovedit atât de popular încât trăsăturile sale caracteristice au fost, mai apoi, immitate și reproduse pe liniile de producție în masă. Ca urmare, au existat foarte puține domenii ale vieții cotidiene, între 1920 și 1930, care să nu fi fost afectate de noul stil.

Originea stilului Art Deco se situează, în timp, undeva înainte de primul război mondial, atunci când imaginea întortocheată a stilului Art Nouveau era la mare modă;de fapt, stilul Art Deco, mult mai dus și nesăbuit, a fost o reacție extremă față de Art Nouveau. Primul semn al schimbării a apărut în 1909, atunci când baletul rus a înregistrat un imens succes la Paris. Costumele și decorurile îndrăznețe, foarte colorate, ale lui Leon Bakst, au uluit Parisul și, după ce au fost preluate de casa de modă a lui Paul Poiret, au devenit o modă. Mai târziu, pictura cubistă și arhitectura modernistă au influențat altfel aspectul, aducând la modă simplitatea și formele ordonate.

Aceste tendințe, combinate cu pasiunea de după război pentru eleganță și modernism, au evoluat în decursul anilor 1920 spre stilul Art Deco. Caracteristica acestui stil era linia simplificată, îndrăzneață, culorile tari și pure și – nu mai puțin important – materialele moderne, cum ar fi cromul strălucitor și bachelita. Masele plastice se utilizau într-o gamă variată de culori strălucitoare și, ca și cromul, puteau fi șlefuite pentru a le conferi luciu. Suprafețele netede, lucitoare erau un semn distinctiv al stilului Art Deco, dar se utiliza adesea și alte materiale cum ar fi sticla, ceramica, emailurile, bronzul sau fierul forjat. Artefactele Art Deco, tipic strălucitoare, erau sălile de baie, candelabrele, și accesoriile personale, cum ar fi pudrierele, ceasurile de mână, sau tabacherele.

 

Desene geometrice

Pe afișe, coperțile cărților, ceramica pictată sau pe vitraliile caselor din cartierele prospere, linia era simplificată și detaliile au fost preluate de suprafețe întinse de culoare monotonă. Spre deosebire de Art Nouveau, linia stilului Art Deco era mult mai severă și mai restrânsă. De multe ori avea chiar tendința de a lua forme geometrice de precizie matematică, mai ales în arhitectură.

Geometria Art Deco poate fi regăsită în multe clădiri ale anilor 1920-1930 – de exemplu, în forma, dar și în detaliile decorative ale zgârie-norilor (Empire State și Chrysler Buildings din New York), sau ale sediului central al BBC-ului din Portland Place, Londra. Această caracteristică s-a putut regăsi și în prezentările de modă. Recent eliberate de corsete, femeile încercau să-și estompeze rotunjimile, tăindu-și părul și aplatizându-și busturile;pălăriile cloș, hainele drepte și fustele scurte creau un efect de verticalitate, geometric, în timp ce conturarea și rujarea accentuată a buzelor, în formă de inimioară, era în stilul Art Deco.

Geometria Art Deco se potrivea foarte bine anumitor domenii. Soarele și razele lui, ce dădeau flash-uri strălucitoare pe formele în zig-zag și pe obiectele în trepte (mai ales pe formele piramidale), sunt motive dese. Stilul adoptat în tipografii era și el nou și distinct, cu o geometrie riguroasă, care lăsa impresia unor litere tridimensionale;când era utilizate pentru a desemnat denumirile unor magazine, fabrici sau stații de mtrou, literele erau chiar lucrate în relief sau independent montate.

Obiectele acelor vremuri sunt rare, rămânând ca mărturie doar piesele scumpe de colecție. Clădirile au fost modificate sau demolate, însă interioarele Art Deco pot fi adesea vizionate în filme. Până și secvențele introductive, cele care prezintă semnul distinctiv al studioului de producție, aparțin fără îndoială curentului Art Deco – de exemplu, globul de sticlă care se rotește și ansamblul solar sclipitor, ale studiourilor Universal Pictures. Filmele în care joacă Fred Astaire și Ginger Rogers – apartament din hoteluri, săli de baie, baruri – sunt și ele exemplu ale acestui stil. Până și clădirile cinematografelor păstrează adesea detalii ale acestei perioade și interioarele acestora au fost, pe vremuri, exemple ale stilului Art Decol, plin de fantezie.

 

Creatorii de imagine

Printre cele mai de efect produse ale stilului Art Deco se numără și afișele. Contururile puternice, culorile strălucitoare și înscrisurile îndrăznețe, ce marcau acest stil, erau ideale pentru captarea atenției publicului și transmiterea unui mesaj ce putea fi înțeles instantaneu de către un trecător grăbit. Mulți mari artiști, creatori de afișe, printre care McKnight Kauffer, în Marea Britanie, sau Cassandre, în Franța, și-au exploatat talentele pentru a face publicitate la tot ce exista sub soare. Cele mai memorabile afișe ale lor sunt însă cele cu referire la călătorii și viteză – evocări ale unor locuri de vacanță, din Margate pănă la Riviera, metroul londonez, Blue Train­-ul și Orient Express-ul, liniile aeriene Imperial, dar și marile vapoare, cum ar fi Normandiesau Isle de France. Acestea au rămas imagini fidele ale anilor 1920 și 1930. Ele reflectă posibilitățile crescânde de a călători, plăcerea luxului, a vitezei și a noilor mașinării care au caracterizat anii dintre cele două războaie mondiale, înainte ca poluarea și supraaglomerarea șoselelor și a spațiului aerian să devină probleme.

Formele simple, aerodinamice, ale automobilelor, trenurilor, avioanelor și vapoarelor, erau toate create în spiritul Art Deco, în timp ce grija pentru pasagerii diferitelor clase de călătorie oferea un exemplu de design interior. Accesoriile, cum ar fi mascotele de pe capotele mașinilor, se colecționează și astăzi, și la expozițiile Art Deco de astăzi se expun interioare complete – de exemplu, un vagon complet de tren – fidel reconstruite.

Asemenea plăceri, care combină modernismul cu nostalgia, ajută la explicarea fascinației intense – și aparent de nepotolit – exercitate și azi de Art Deco, care rămâne unul din stilurile principale ale secolului XX.

""