Autor 897 vizualizări


Răsfoind presa anului  1952, am dat peste un articol care te înfioară dacă te gândeşti că el se referea la un om de ştiinţă, coleg cu autorul.

Sub titlul,  „Mai multă vigilenţă în munca de popularizare a ştiinţei!“în „Scînteia“ din 31 mai 1952, dr. C. Marcu, director adjunct al Institutului de Fiziologie al Academiei RPR, o demască pe dr. Amelia Bernea pentru articolul „Celula, cărămida corpurilor vii“, apărut în nr. 36 din mai 1952 al revistei „Ştiinţă şi tehnică pentru tineret“.

Autorul debutează prin a plasa dezbaterile şi controversele ştiinţifice în planul primejdios al luptei ideologice dintre socialism şi imperialism:

„O luptă îndîrjită şi neîmpăcată se desfăşoară între materialism şi idealism, în biologie ca şi în alte ştiinţe. Azi, ca şi în trecut, concepţiile idealiste în biologie încearcă să dea o motivare aşa-zis «ştiinţifică» misticismului şi obscurantismului, să predice resemnarea, supunerea în faţa «soartei»-în scopul apărării intereselor claselor exploatatoare.

Concepţiile idealiste în biologie – de pildă, concepţiile lui Virchow, Mendel, Weissman şi Morgan – sunt folosite de imperialismul americano-englez şi de filosofii şi biologii vînduţi acestuia pentru susţinerea din punct de vedere ideologic a planurilor criminale de înrobire a lumii întregi, pentru justificarea mîrşavelor teorii rasiste, a exploatării şi războaielor de cotropire“.

O dată creionat contextul, sunt reamintite sarcinile oamenilor de ştiinţă din RPR în demascarea concepţiilor ştiinţifice imperialiste:

„De aceea, pentru oamenii de ştiinţă este o sarcină de cinste, o îndatorire faţă de poporul muncitor, aceea de a combate necruţător aceste concepţii retrograde şi duşmănoase, de a demasca concret, pe bază de fapte, putreziciunea, falsitatea şi caracterul lor antiştiinţific, folosind uriaşul material furnizat de descoperirile epocale ale biologiei sovietice care, prin strălucitele lucrări ale lui Pavlov, Miciurin, Lisenko, Lepeşinksaia, au lovit nimicitor la temelia concepţiilor idealiste în biologie, au marcat triumful biologiei materialiste“.

Prefaţa politico-ideologică are menirea de a pregăti terenul pentru virulenţa demascării:

„Cu toate acestea, dînd dovadă de o gravă lipsă de vigilenţă, revista «Ştiinţă şi tehnică pentru tineret» a găsit cu cale să publice în Nr. 36 din Mai 1952 un articol intitulat «Celula, cărămida corpurilor vii», care, în întregimea lui, nu face decît să popularizeze concepţiile reacţionare, antiştiinţifice, ale reprezentanţilor idealismului în biologie – Virchow, Mendel, Weissman, Mogan. (...)

Autorul articolului – dr. Amelia Bernea – ignorează lucrările lui Miciurin, Williams, Lâsenko în domeniul transformării speciilor şi al moştenirii noilor caractere dobîndite. A vorbi, aşa cum face revista «Ştiinţă şi tehnică», despre concepţia lui Weissman şi a lui Morgan asupra rolului cromosomilor – ca fiind, cică, elemente de bază ale eredităţii, nesupuse nici unei influenţe exterioare – fără a arăta că ştiinţa sovietică a dărîmat aceste concepţii reacţionare, înseamnă a falsifica în mod grosolan adevărul, a te situa pe o poziţie în mod obiectiv reacţionară şi duşmănoasă faţă de realizările imense ale ştiinţei puse în slujba omului.”

Intervenţia din „Scînteia“ lasă să se întrevadă că Amelia Bernea nu îmbrăţişează tezele geneticii, combătute de ştiinţa sovietică. Pentru că încearcă să rămână, totuşi, în planul disputei ştiinţifice, evitând politizarea dezbaterii, dr. C. Marcu o desfiinţează politico-ideologic pe autoare:

„Evitînd să ia o poziţie fermă, critică, împotriva teoriilor reacţionare în biologie şi căutînd în mod împăciuitorist să «îndulească» cît mai mult chiar şi acele slabe încercări de critică, abia schiţate în articol, dr. Amelia Bernea numeşte tezele greşite, reacţionare, ale lui Weissman, «sărituri dincolo de cal», «năzdrăvănii», etc.

Cititorul care se gîndeşte că asemenea «năzdrăvănii» şi «sărituri peste cal» au constituit baza ideologică a monstruoaselor crime făptuite de hitlerişti, a crematoriilor de la Dachau, Oswieczim şi Buchenwald, a bestialităţilor imperialiştilor american în Coreea, se simte cuprins de indignare în faţa «criticii» călduţe şi glumeţe pe care o adresează articolul teoriilor weissmanist-morganiste!“

Printr-o mişcare tipică anilor 1948-1953, de la articolul tipărit în „Ştiinţă şi tehnică pentru tineret“ se trece rapid la demascarea publicaţiei:

„Cum a fost posibil ca un asemenea articol, în care nu ştii unde se termină ignoranţa crasă şi unde începe reaua credinţă, să se strecoare în paginile revistei «Ştiinţă şi tehnică»? Unde a fost vigilenţa redacţiei?”

Au trecut de atunci 60 de ani. Ce s-o fi ales de dr. Amelia Bernea? Dar  de dr. C. Marcu? Dacă au murit, au urmaşi?

 

 

 

Sursa:www.adevarul.ro