Autor 68212 vizualizări


Plaja era mult mai întinsă şi spaţiul verde nu era ciopârţit de construcţii hidoase. Pe plajă găseai nemţi, suedezi şi polonezi. Îi aşteptai un an întreg:vara îţi refăceai colecţia de ojă, de dermatografe şi de curele aurii. Un cearşaf, un cico şi un baton îţi erau de ajuns pentru o zi de vară. Fiţe însemna să ai o rogojină, nu un şezlong de plastic.

Din păcate, toate acestea se mai găsesc în vederile vechi. Câţi dintre noi nu avem pe acasă vederi de pe litoral? Un colecţionar din Bucureşti, Octavian Lungu, a făcut din asta o pasiune şi a dorit să reamintească tuturor cum arăta litoralul în urmă cu 20 sau chiar cu 30 de ani. Pe pagina sa de Facebook a postat mii astfel de vederi. „Aveam prea multe vederi vechi prin casă şi am început să le răsfoiesc, apoi am văzut că şi rudele au şi se împiedică de ele. Sunt sigur că în orice casă sunt, dar sunt lăsate uitării“, spune Octavian Lungu.

  

„Din acest hotel urmăream evoluţia Nadiei!“

Imaginile postate de el au zeci de comentarii şi de like-uri. Mulţi îşi amintesc cum erau concediile la mare altădată sau chiar momente memorabile. Spre exemplu, Florina Landry scrie:„Am petrecut în acest hotel vacanţa din iulie 1976!....la tv din hol (corpul care leagă restaurantul de hotel) toţi turiştii urmăream evoluţia NADIEI COMANECI!“

Cata Gaby scrie:„Ce lansete erau.....piesă de muzeu....“, iar Ferencz Jozsef Illes spune că „Se pescuia doar la costum şi cravată;)“

Staţiunile şi-au pierdut nostalgia

A fost în fiecare an la mare, mai puţin în ultimii doi ani. „E greu să compari... acum 20 ani eram copil şi mergeam cu părinţii, după 94-95 cu amicii. Vezi cu alţi ochi lucrurile. Dar, ca toate locurile aglomerate turistic, staţiunile şi-au pierdut nostalgia, liniştea... acum vezi construcţii haotice care deranjează la ochi. Am mai regăsit atmosfera anilor 80-90 de pe litoralul românesc la Paralia Katerini, dar în extrasezon“, mărturiseşte el.

„Ne petrecem concediile ca disperaţii!“

Consideră că până la urmă e vorba de oameni. „Noi ne schimbăm şi ne transformăm. E un proces firesc, un proces în urma căruia pierdem ceva... nostalgia copilăriei, nebunia adolescenţei, ambiţia tinereţii. S-a schimbat şi societatea în sine. Acum muncim ca disperaţii, alergăm după bani ca disperaţii, ne petrecem concediile ca disperaţii“, spune colecţionarul îndrăgostit de litoralul românesc.