Autor 1512 vizualizări


Poetul Vasile Alecsandri a fost unul dintre cei mai apropiați prieteni ai reginei Elisabeta (foto sus), unul dintre oamenii care i-au susținut cariera în literatură, dar și care i-au fost alături în momentele dificile. 

Ocazia cu care l-a cunoscut este una dintre cele mai triste din viața Elisabetei. Printre multele condoleanțe și mărturii de simpatie trimise îndureratei principese la moartea fiicei ei, a fost și poezia „Glas venit de dincolo de stele”. Versurile scrise de Vasile Alecsandri, considerat până atunci cel mai renumit poet român, au impresionat-o în mod deosebit și au făcut-o dornică de a-l cunoaște. Ea mărturisește acest lucru fratelui lui Vasile Alecsandri – diplomatul Ion Alecsandri, venit în audiență la ea pentru a-i transmite condoleanțe –, fiind convinsă că vizita poetului i-ar face bine.

De atunci, între ei a început o prietenie frumoasă, Vasile Alecsandri fiind cel care a încurajat-o pe principesă să scrie poezie și colaborând la traducerea pentru antologia de versuri Rumänische Dichtungen din lirica românească contemporană. În semn de apreciere, Vasile Alecsandri îi va dedica Elisabetei mai multe dintre poeziile sale: „Dorul de Brazi”, „Ana Doamna”, „Regina Sylva”, „O regină într-o mansardă”, „După doi seculi”, „Balada Peleșului” etc.

Determinată de Alecsandri, principesa se așterne pe scris, și cum se apropia lansarea primului său volum, tot poetul a fost cel care a orientat-o să adopte, în lumea creației literare, un pseudonim. Ideea a entuziasmat-o pe principesă și așa și-a ales pseudonimul de Carmen Sylva, Carmen însemnând în latină „cânt”, iar Sylva, „pădure”.

Prietenul la nevoie se cunoaște

În general, principesa Elisabeta evita să intervină pe lângă Carol în treburile politice, dar pentru Vasile Alecsandri face totuși acest lucru, rugându-și soțul să-i acorde poetului postul de ministru plenipotențiar la Legația românească de la Paris, urmând ca după retragerea lui să primească o pensie însemnată. Asta pentru că știa despre faptul că, financiar, Vasile Alecsandri nu se descurca prea bine. 

În același spirit, ea l-a invitat adesea să stea la Sinaia în vacanțe, Alecsandri devenind un obişnuit al Palatului Peleş. De asemenea, l-a invitat și în Germania, la Segenhaus (care însemna „Casa Binecuvântării”), care fusese ridicată lângă Monrepos de către Maria, mama Reginei Elisabeta.

Astfel, în iunie 1883, Vasile Alecsandri ajunge la Segenhaus, Regina Elisabeta bucurându-se atât de venirea lui, cât și de a compozitorului Ivar Hallström, deoarece cu ei „este totul bine aici, din nou liniște și o atmosferă care îmi este simpatică”. Împreună cu familia Elisabetei, doamnele de onoare și alți prieteni, Vasile Alecsandri s-a relaxat acolo într-o serie de mici excursii, bucurându-se de frumusețea peisajului de pe malul Rinului.


Vasile Alecsandri (foto) a avut un important rol în evoluția reginei, încurajând-o să scrie poezie, proză şi teatru, susţinându-i deopotrivă şi preocuparea pentru traducerea literaturii străine în limba română și invers. În anul 1882, Carmen Sylva semna nu mai puţin de şase volume de poezii, povestiri şi traduceri, printre care și volumul Cugetările unei regine. Vestea morții lui Alecsandri, din vara anului 1890, a îndurerat-o profund pe regină. Iată ce îi scria lui Carol:

„Mi-e zilnic dor de Alecsandri! Pierderea lui este pentru mine una dintre cele greu de înlocuit. Îl voi jeli cât voi trăi”.

Acest text este un fragment din articolul „La Curtea Elisabetei", publicat în numărul 230 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.com 

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum