Autor 3031 vizualizări


Orașul Stockholm a început să se dezvolte acum 750 de ani, iar începuturile sale se leagă de controlul căilor de comunicare dintre Marea Baltică și lacul Mälaren. Zona rurală ofertantă de pe malul nordic al lacului a fost prădată în mai multe rânduri de pirați care veneau probabil din zona Estoniei și Kareliei. Numărul de comori descoperite în arealul orașului, datând din jurul anului 1000, este foarte mare, ceea ce indică un număr la fel de mare de atacuri și amenințări.

Când golful care avea să formeze lacul Mälaren a fost tăiat din Marea Baltică în timpul epocii târzii a a fierului (550-1050), acesta devine un punct strategic important care controlează rutele de intrare și ieșire. În jurul anului 500, pământul se ridica din ce în ce mai mult acolo unde astăzi se află  Södertälje, făcând ca nivelul apei să scadă, iar trei secole mai târziu, din aceeași cauză a început să să scadă și nivelul din zona Södermalm, dincolo de Skanstull. Ceva mai târziu s-a întâmplat același lucru si spre nord, în zona insulei Solnaön, astfel că flotele pur și simplu nu mai puteau să străbată ruta de aici.

Mai rămânea doar posibilitatea de a trece prin lacul Mälaren, pe lângă ceea ce va deveni orașul vechi (Stadsholm). Dar și aici a intervenit ridicarea terenului din cauza curenților puternici. Venise vremea orașului Stockholm. Ruta de la sud de Stadsholm, Söderström, era deja navigabilă în jurul anului 1000. Dar când eroziunile au săpat în patura de piatră din Norrström, presiunea apei s-a concentrat în pasajul sudic. Apa a înconjurat orașul vechi, dar cele mai înguste porțiuni au fost inundate. Cam acestea erau condițiile geografice.

Prin intermediul curenților vikingii navigau prin și în afara Mării Baltice spre est pe râurile Rusiei. Dar vikingii puteau să ia și calea opusă, spre zonele mai bogate și populate din jurul lacului Mälaren. Mărturie a vizitei corăbiilor vikinge stă un loc numit Danderyd, a cărui denumire originară, Danarör, indică un posibil cimitir al scandinavilor danezi.

Mica insulă Estbrötet, la același nivel cu Drottningholm, este mărturie a faptului că aici au fost oprite odinioară atacuri ale piraților împotriva localităților Sigtuna sau Birka. Rezultatele săpăturilor de la Björkö au arătat că probabil Birka a suferit un atac în jurul anului 970 venit din partea invadatorilor din est. Prin 1100 mai multe întinderi din jurul lacului Mälaren încă mai sunt hărțuite de invadatori din Estonia și Karelia, care probabil sunt cei care au incendiat și Sigtuna in 1187.

Nevoia de a apăra și controla multele insulițe o putem deduce din toponimie și clădirile care s-au păstrat. Oamenii din zona rurală a ridicat avanposturi care puteau avertiza dacă se apropiau corăbii în arhipelag și se foloseau de torțe a căror aprindere îi îndemna să caute refugiu în fortărețe.

Când Birka a fost abandonată în jurul anului 900 și centrul administrativ al lacului Mälaren s-a mutat la Sigtuna, s-a întărit și înconjurat cu palisade o nouă zonă, spre Stäket, lângă Kungsängen (Norrkoping). Un turn a fost ridicat la Vaskön. În secolul al XII-lea s-au îmbunătățit tehnicile de construcție și au început să se ridice turnuri rotunde sau rectangulare, fie alipite unei biserici, fie de sine-stătătoare. Spre sfârșitul secolului s-au înălțat turnuri masive lângă bisericile din Solna și Bromma, dar și la Lovö sau Botkyrka.

În ciuda existenței unei literaturi cuprinzătoare despre istoria orașului Stockholm, data fondării este încă incertă, parțial din cauza imposibilității de a separa construcția castelului și organizarea societății din oraș. Săpăturile de la Helgeandsholm din anii 1978-80, când a fost renovată clădirea parlamentului, sunt definitorii pentru înțelegerea istoriei vechi a Stockholm-ului. Munca arheologilor a arătat că un fel de sistem defensiv a existat foarte probabil spre Norrström încă de la începutul secolului al XI-lea.

În acest moment, la trecerea dintre epoca vikingilor la cea a evului mediu, Helgeandsholm era împărțit în două insule mici, localizate strategic în mijlocul curentului nordic. În insula estică a fost ridicat un mic castel, sigur pentru a controla ruta navigabilă. Chiar mai târziu, la 1200, construcția încă mai servea ca bază de control pentru drumurile maritime dintre Marea Baltică, sau Marea Sărată cum mai era cunoascută, și apele interioare din jurul lacului Mälaren.

Cândva între finele secolului al XI-lea și mijlocul secolului următor a fost ridicat pe Stadsholm (holm-insulă, stad-oraș), la sud de Norrström, un turn defensiv, viitorul turn Tre Kronor (trei coroane), care ulterior se va extinde într-o fortăreață circulară. Fortul a fost ridicat în etape până a devenit castelul care avea să fie distrus de un incendiu în 1697.

Chiar dacă originile castelului ne poartă spre anul 1190 și domnia lui Knut Eriksson, este aproape sigur că la momentul respectiv nu exista o sociatate urbană. Era o piață de desfacere și un refugiu pentru pescari și comercianți, dar nu un oraș organizat. Pentru a găsi așa ceva, trebuie să mai avansăm cu două generatii.

Prin anii 1247-51 lordul Birger învinge opozanții din Mälardalen, asigurând tronul pentru fiul său Valdemar. În luptă Birger a beneficiat de o susținere decisivă din partea Sfântului Imperiu, ceea ce explică de ce Birger le scrie negustorilor din Lübeck că vor avea privilegii dacă se vor stabili în Suedia. Din pucntul de vedere al nemților, Stadsholm era cel mai bun loc de desfacere pentru sarea din Lüneburg și minereul din Bergslagen. Punctul final al luptei interne l-a reprezentat consolidarea orașului Stockholm cu susținerea germanilor care  se puteau ocupa cu mineritul în zona Mälarden. Scrisoarea lui Birger se presupune a fi din anul 1252, an în care mai concepe o epistolă pentru mănăstirea Fogdö și încă una în același timp cu arhiepiscopul din Uppsala, toate menționând orașul Stockholm. De aceea, datarea scrisorilor a fost interpretată drept “data de naștere” a urbei.

În 1320 Cronica lui Erik pomenește de faptul că Birger ar fi fondat orașul nou, legat de turnul Tre Kronor și fortul din nord. Deci orașul exista într-o formă sau alta în 1252, dar nu vom ști niciodată exact când a fost fondat. În ciuda gloriei lui Birger, cel mai important nume din istoria orașului este Magnus al III-lea, fiul lui și rege între 1275 și 1290. Actele donative sugerează o politică activă de implicare în problema prosperitătii orașului. În vremea sa orașul devine o reședință stabilă și un membru al familiei urbane baltice. Castelul a fost ridicat în secolul al XIV-lea, cu ziduri înalte de 20 de metri.

La finele secolului al XIV-lea, orașul mai capătă încă un rând de ziduri, nu foarte înalte, dar de remercat erau turnurile care ieșeau din aceastea așa încât în caz de nevoie puteau fi flancate cu foc. Zidurile au fost demolate în 1630. În vreme ce Stadsholm devine centrul defensive căilor maritime, Helgeandsholm își pierde din importanta strategică după ce pământul iar se extinde în zonă. Flotele trec în schimb spre și dinspre Mälaren prin Söderström sau transportă bunuri prin Stadsholm. Asta va extinde limitele orașului, iar în timpul expansiunii din secolul al XVII-lea, defensiva orașului ajunge până în cealaltă parte a Mării Baltice, în posesiunile din Golful Finic și țările baltice. Nevoile strategice și căile maritime au conferit orașului statutul de punct fundamental în cadrul vechiului regat suedezo-finlandez. Odată cu pierderea Finlandei din 1809, Stockholm devine un oraș periferic în comparație cu Göteborg, dar constructia căilor fertae în anii 1860-70 îi redă statutul de oraș central.

De unde vine numele? Nu este greu de descifrat, sunt doua cuvinte care îl alcătuiesc:stock-cherestea și holm-insulă, cu referire la vechiul oraș, Stadsholm. Negustorii îl numeau pur și simplu Holm. Prefixul este însă problematic. “Stock” ar putea însemna un țăruș de lemn care marca o graniță a pieței, în punctul cel mai înalt al orașului, sau este sinonim cu “stubbe” (buturugă), deci cu referire la suprafețele despădurite din jurul orașului vechi. Altă interpretare aduce în vedere palisadele din pilaștri de lemn, iar o alta ne spune că acest cuvânt ar fi însemnat o locație, Norrström, unde apa avea nevoie de ore ca să se adune, să se congestioneze, “stocka sig”.

Legenda locului ne informează insă că supraviețuitorii incendiului din Sigtuna, petrecut în războiul din anul 1187, ar fi decis să lase să plutească o bucată de lemn în fața bărcilor lor și să se instaleze unde aceasta avea să se oprească. Un sâmbure de adevăr este și aici, căci orașul a fost construit și pentru a bloca atacurile din regiunea Mälardalen.

sursa:Populär Historia