Cum s-a ajuns la programul de opt ore de muncă pe zi?

Dacă în prezent foarte mulți angajați consideră programul de opt ore pe zi ca fiind prea solicitant, în trecut acesta putea să ajungă și la 18 ore pe zi.

Ziua de muncă - de la răsărit până la apus

Pentru a maximiza producția fabricile aplicau un program care varia între 10 și 18 ore pe zi, șase zile pe săptămână. În ciuda programului și a condițiilor periculoase în care erau nevoiți să lucreze, muncitorii primeau salarii mici.

Primul care a dus în discuție programul de 8 ore de muncă, a fost britanicul Robert Owen, unul dintre fondatorii socialismului. În 1817, sub deviza 8 ore de muncă, 8 ore de recreere, 8 ore de odihnă, Owen a încercat să modifice legislația muncii din Marea Britanie. Din păcate acestă inițiativă nu a avut succes. Trei decenii mai târziu, autoritățile din Regat au emis The Factories Act of 1847. Prin acesta a fost limitat programul de muncă al femeilor și al copiilor la maximum 10 ore pe zi. Bărbații au fost obligați să lucreze peste 60 de ore pe săptămână.

În 1884, limitarea programului la 8 ore pe zi a fost readusă în discuție de Tom Mann (foto dreapta), membru cu influență în cadrul Federației Social Democrate. Acesta a reușit să facă un pas în plus față de Robert Owen, convingând Congresul Sindicatelor (care reprezenta majoritatea sindicatelor din Marea Britanie) despre beneficiile programului de opt ore de muncă pe zi. Din păcate, demersul său nu a avut succes și în rândul industriașilor.

Cel mai important pas pentru implementarea programului de opt ore de muncă pe zi a fost făcut de Henry Ford. În 1905, acesta a redus programul de muncă la opt ore pe zi și a dublat salariile tuturor angajaților. Decizia industriașului a dus la creșterea productivității, Ford Motor Company reușind să își dubleze profitul în aproximativ doi ani. Uimiți de rezultate, foarte mulți oameni de afaceri au implementat acest program. De asemenea, această măsură i-a determinat și pe angajații de la alte firme să ceară reducerea numărului de ore muncă.

Fie că au preluat din proprie inițiativă modelul lui Henry Ford (foto), fie că s-au temut de grevele angajaților, majoritatea companiilor au redus programul la 8 ore pe zi. Prin Fair Labor Standards Act, Guvernul Federal american a legiferat programul de maximum 44 de ore de muncă pe săptămână. Prin acest act se stabilea și faptul că orice oră suplimentară trebuia plătită mai mult decât ore incluse în programul de 40 de ore pe săptămână.

În prezent tot mai multe companii intenționează să reducă programul la șase ore pe zi pentru a crește productivitatea angajaților, dar și pentru a reduce numărul angajaților care se îmbolnăvesc din cauza stresului și a oboselii.