Cum petrecea Corneliu Coposu sărbătorile creştine în detenţie, urmărit pas cu pas de Securitate

Autor 5891 vizualizări


Regimul comunist, care impunea ateismul, nu l-a împiedicat pe Corneliu Coposu, fiu de preot, să respecte chiar şi în detenţie tradiţiile şi sărbătorile creştine Istoricul sălăjean Marin Pop, cel care şi-a dedicat o mare parte din activitate studierii şi consemnării vieţii şi activităţii Seniorului, Corneliu Coposu, scrie, într-un articol publicat în revista de cultură "Caiete Silvane", că detenţia nu l-a oprit de Senior să respecte tradiţiile creştine, atât de adânc înrădăcinate în conştiinţa unui român provenit dintr-o familie cu şapte generaţii de preoţi pe linie maternă şi trei pe linie paternă.

Istoricul a aflat câte ceva despre modul în care petrecea Corneliu Coposu sărbătorilor în detenţie nu direct de la acesta-pentru că nu a prea povestit despre asta în perioada vieţii-ci studiind puţinele documente aflate în arhivele fostei Securităţi.

Detenţia, petrecută la Canal

Primele date găsite în acest sens se referă la perioada petrecută de Senior la Canal, alături de Radu Câmpeanu, Şerban Ghica şi alţi deţinuţi politici, unde au fost repartizaţi în două detaşamente, izolaţi de restul deţinuţilor în ţarcuri înconjurate de sârmă ghimpată. Cu toate restricţiile la care erau supuşi, deţinuţii politici nu uită de Sărbătorile Naşterii Domnului, după cum reiese din câteva note date de informatorii plasaţi în apropierea lor. Astfel, dintr-o notă informativă, semnată de sursa „Viorel”, aflăm că în seara zilei de 24 decembrie 1951, Seara de Ajun, la orele 21, „grupul de reacţionari compus din Coposu Corneliu şi Constantinescu Aurel” s-au deplasat la Cabana nr. 13 şi „împreună cu grupul de reacţionari de acolo a început să cânte diferite cântece (colinde) cu scopul de a ridica moralul legionarilor (cu acest termen erau catalogaţi fruntaşii partidelor istorice, în special a naţional-ţărăniştilor – n.n.) aflaţi în această colonie”. Era într-adevăr un moment de sărbătoare prin care se încerca, în primul rând, respectarea unei datine creştine, dar şi ridicarea moralului colegilor de suferinţă. Pe data de 27 decembrie 1951 informatorul „Viorel” raportează starea de spirit din Colonia de muncă U.M. nr. 1, pentru perioada 15-27 decembrie. Subliniază că starea de spirit era „nemulţumitoare datorită reacţionarilor”, adică a deţinuţilor politici.

Raportează că deţinuţii politici „pe zi ce trece” îşi câştigau „simpatii” şi că aveau „ca scop de a încuraja coloniştii, căutând să le explice că pentru ei vor veni în curând alte vremuri”. Erau acuzaţi că au început „în mod sistematic” să saboteze munca pe şantier, rezultatul fiind acela că în rândul deţinuţilor „nu se vede nici un pic de voinţă”. „Reacţionarii” desemnaţi de informator erau Corneliu Coposu, Şerban Ghica şi Radu Câmpeanu, „la care s-au mai asociat” Nicolae Mândreanu, Leonida Galcica, Dumitru Funda, Mihail Diţescu, Gheorghe Gancereanu şi alţii care, la rândul lor, încercau să-şi atragă simpatizanţi. Dă exemplul deţinutului Drăgan Petru, „care în mod special lucrează prost îndemnând şi pe alţii să nu lucreze spunând că el nu vrea să-i rămână oasele pe aici”. De asemenea, Ivescu M. Ioan „deşi poate munci nu vrea”, iar Surugiu Mihai „duce muncă de agitaţie în cadrul coloniştilor prin cuvinte înjositoare actualului regim şi URSS”. Din cauza deţinuţilor politici, subliniază informatorul, au crescut simţitor cazurile de indisciplină. Informatorul îi acuză pentru această stare de spirit chiar şi pe şefii detaşamentelor de muncă, în rândul cărora „reacţiunea găseşte o parte din sprijin” (Ibidem, f. 63).

Pe data de 2 ianuarie 1952, sursa „Busuioc” informează organele de Securitate că în Ziua de Anul Nou s-a întâlnit cu Corneliu Coposu, care l-a felicitat şi i-a urat „urgentă libertate”, promiţându-i că o vor avea toţi deţinuţii politici. I-a povestit, apoi, cu nostalgie, cum îşi petrecea Revelionul „pe timpuri”. De asemenea, informează că deţinutul politic Corneliu Coposu a afirmat că anul 1952 urma să fie „unul hotărâtor” şi că în acel an urma să se decidă „soarta omenirii pe 1.000 de ani”. În urma acestor informaţii primite de Securitate, se cere încadrarea informativă a lui Corneliu Coposu şi să fie obţinute date referitoare la „comportament, anturaj, ajutoare dinafară (legale sau nu), evidenţa clară a pachetelor şi scrisorilor”.

Eliberat, dar cu domiciliu forţat la Bărăgan

 

Eliberat, teoretic, din închisoare în anul 1962, Corneliu Coposu a fost trimis cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în Valea Călmăţui, localitatea Rubla, înfiinţată de foştii deportaţi din Banat. Cu toate condiţiile vitrege din Bărăgan a reuşit să-şi revină şi să se întreţină. Mai mult, să le facă o mare surpriză mamei şi surorilor înainte de Sărbătoarea Naşterii Domnului. Conform sistemului de norme, cei care lucrau la IAS sau CAP, la sfârşit de an erau recompensaţi în produse agricole şi prea puţin în bani. Corneliu Coposu a fost şi el „plătit”, la fel ca toţi ceilalţi muncitori. Relevantă este bucuria cu care le-a sunat pe surori, înainte de Sfintele Sărbători, să vină să le dea produse din ceea ce a fost recompensat. Era primul lui câştig după 15 ani de temniţă. În plus, îşi plantase şi diferite zarzavaturi în mica sa grădină:„La sfârşitul anului mi-aduc aminte că o telefonat. S-o dus la Primărie şi o telefonat să ne ducem să luăm produsele <-Da, era foarte mândru (completează Rodica Coposu – n.n.)>. Acuma ce produse. Era, era nu ştiu cât grâu, pe care l-o dat la găinăresele alea. Cea fost într-adevăr recoltă extrem de utilă a fost zarzavatul. Că el, în grădina lui, şi-a săpat şi şi-a pus morcovi, pătrunjel, păstârnac ... N-am văzut în viaţa mea morcovi ca acolo. Ştiţi cum erau? Ca sfecla, pentru că a fost un teren virgin, nelucrat niciodată. Şi avea solul ăla un loes ... celebrul Bărăgan. Nemaipomenit ce mari erau. L-a udat şi era ordonat şi aliniat cu sfoara. L-o făcut aşa ... Şi mi-aduc aminte că de Crăciun când ne-am dus avea un şir de pătrunjei şi pusese el nişte pănuşi, tulpini de porumb, ca un fel de podeţ. Ştiu că noi când ne-am dus, în ziua de Crăciun a anului 63, m-o chemat pe mine în grădină şi o zis:<-Hai să-ţi arăt ceva>şi o ridicat strujacul ăla şi dedesubt era pătrunjel verde. Şi acolo (în Domiciliu Obligatoriu – n.n.) el o fost într-adevăr fericit c-o scăpat de puşcărie şi o închis uşa şi o cerut lacăt şi am zis:<-Dragă, la ce-ţi trebuie lacăt. Că la asta io dacă îi dau un şut vine cu deal cu tot>, zice:<-Tu, nu ştii ce înseamnă să-ţi închizi singur uşa>”(Flavia Coposu).

Istoricul Marin Pop precizează că, deşi regimul comunist se autodefinea ca ateu, elita interbelică, oameni cu credinţă în Dumnezeu nu puteau accepta interdicţia de a-şi păstra şi exprima credinţele religioase. Ca dovadă, în casa lui Corneliu Coposu slujea o călugăriţă catolică, iar sărbătorile religioase erau respectate, cu toate interdicţiile impuse de regimul totalitar. Astfel, dintr-o notă informativă dată de „Avocatu Mihail” aflăm că în anul 1963 marea majoritate a „deoiştilor” au participat la slujba de Înviere, care a avut loc în nopatea de 13 spre 14 aprilie. Conform notei, dintre naţional-ţărănişti au participat Corneliu Coposu, Victor Anca împreună cu soţia care se afla în vizită la el, Ion Diaconescu, Ion Huiu, Gavriliţeanu Maria Bulinschi, Mogoş Olariu şi d-na Constantinescu, ultimele „mari simpatizante” ale naţional-ţărăniştilor. Din partea liberalilor au participat Ion Brătianu şi Cornelia Bădescu, concubina sa, foştii poliţişti Vlasa şi Danielevici şi toţi călugării. Călugării s-au ocupat de toate amănuntele pregătirii slujbei şi tot ei au dat răspunsurile preotului, ţinând locul dascălului. Agentului care dădea nota i se trasa sarcina de a se informa asupra următoarelor teme:„elementele ce frecventează în mod curent biserica, cine îndeosebi, în ce constau slujbele sau eventualele întâlniri ale acestora sub altă formă ca:petreceri, botezuri, onomastici etc.” Aceeaşi sursă, probabil invidios de unitatea grupului format în jurul lui Corneliu Coposu, subliniază, pe data de 11 ianuarie 1964, că aceştia „au făcut zid în jurul lor, încât nimeni nu mai pătrunde printre ei”. Referitor la sarcina primită, amintită mai sus, subliniază că grupul lui Corneliu Coposu au făcut Revelionul împreună şi s-au adunat toţi, după miezul nopţii, la locuinţa lui Ion Diaconescu. De la Bucureşti au venit special pentru a petrece Revelionul surorile lui Corneliu Coposu, soţia şi fiica lui Victor Anca. La sosirea lor în comună, spune sursa că au fost aşteptate de toţi naţional-ţărăniştii. Un alt eveniment onomastic sărbătorit de naţional-ţărănişti a fost Sărbătoarea de Sfântul Ioan Botezătorul, când la locuinţa lui Ion Diaconescu şi Ion Huiu „au făcut o mare petrecere”, care a durat până în zori. Sursa subliniază cu răutate că s-au făcut „cheltuieli foarte mari”.

 

""